Decizia civilă nr. 1683/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1683/R/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. M. L. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere împotriva sentinței civile nr. 2658 din_ pronunțate de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți
C. S. DE P. A M. UI A. N. și M. A. N. ,, având ca obiect revizuire pensie - Legea nr. 263/2010.
Concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26 martie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorul M.
M. L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. A. N. să anuleze hotărârea Comisiei de contestații din cadrul MAN, să anuleze decizia de revizuire a pensiei nr. 49680/_, să se dispună menținerea deciziei de stabilire a pensiei emisă în baza legii nr.164/2001 plătită în luna decembrie 2010, să fie obligat intimatul să plătească diferența între pensia de serviciu stabilită potrivit Legii nr.164/2004 și pensia revizuită în legii nr.119/2010 și
O.U.G. nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu dobândă legală și rata inflației aferentă sumelor solicitate. În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivare s-a învederat faptul că deși s-a urmat procedura prealabilă, reclamantul nu a primit vreun răspuns la contestația formulată.
În esență, s-a învederat faptul că prin decizia contestată s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului pensiei, pensia militarului fiind o contraprestație pentru sacrificiul pe care acesta este obligat să îl facă atât timp cât este cadru militar activ sau rezervist.
Prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate și se creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă, ca și o discriminare între cadrele militare active care au avut norocul
de a lucra într-o singură unitate și celelalte cadre militare între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, între cadrele militare și magistrați.
Prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul dreptului câștigat.
Decizia de recalculare a pensiei s-a emis în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, act normativ lipsit de efecte juridice prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective și astfel se încalcă un drept de proprietate fundamental.
Cadrul militar beneficiază de solda lunară - compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, or toate aceste elemente ar trebui să se regăsească în adeverințele pe baza cărora se face recalcularea pensiilor militare. Neluarea în considerare a tuturor veniturilor acestora reprezintă o expropriere.
Cu privire la dreptul de proprietate
s-a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO drepturile din asigurări sociale constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, invocându-se hotărârile pronunțate în cauzele Muller contra Austriei, Pravednaya c. R. ia, Andrejeva contra Letoniei, X. c/Italiei, Stec et autres c/Royaume-Uni.
Cu privire la retroactivitatea legii
s-a relevat că măsura recalculării pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție.
Cu privire la principiul drepturilor câștigate
a subliniat că pe durata activității reclamantul s-a supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că va beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-a suferit ca militar activ. Ca atare, a câștigat dreptul de a avea cuantumul pensiei stabilit la data pensionării.
În subsidiar, s-a susținut că se contestă și cuantumul pensiei stabilite prin decizia de revizuire întrucât nu cuprinde primele ce i-au fost acordate prin lege de 1 mai și 23 august înainte de 1989 și al treisprezecelea salariu și nici nu a luat în calcul grupa de muncă în care a lucrat efectiv de-a lungul timpului.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 164/2001, art. 149 - 157 din Legea nr. 263/2010, OUG nr. 1/2011, Legea nr. 119/2010, art. 112 Cod procedură civilă.
Contestatorul și-a precizat contestația
f.66-68, prin a solicitat anularea și a deciziilor nr.49680/_, nr.49680/_ și nr.49680/_ .
Această contestație a fost disjunsă prin încheierea din 17 septembrie 2012
din dosarul nr._ a Tribunalului B. Năsăud, în care erau 13 contestatori și s-a dispus formarea de dosare separate pentru fiecare contestator.
Intimatul M. A. N. a depus întâmpinare în dosarul inițial
și a comunicat înscrisurile pe baza căreia a fost emisă decizia atacată, prin care a invocat excepțiile prematurității contestației raportat la prevederile art.149-151 din Legea nr.263/2010 și a lipsei calității procesual pasive a acestuia, raportat la prevederile art.1 și art.8 din HG nr.233/2011, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2658/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._
, au fost respinse excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale pasive a intimatului și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația precizat, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția prematurității
s-a impus a fi respinsă, fiindcă s-a dovedit că contestatorul a urmat procedura prealabilă impusă de art.149 din legea nr. 263/2010, depunând contestație la Comisia de contestații din cadrul MAN, iar această comisie nu a emis hotărârea impusă de lege în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, caz în care se impune a se respecta și asigura dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art.21 din Constituție.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesual pasive,
fiindcă prin contestația formulată contestatorul a atacat nu doar decizia de revizuire a pensiei, ci a solicitat și menținerea în plată a pensiei militare emisă în baza legii nr.164/2004 potrivit unei decizii emise la acea dată de intimat, situație în care din această perspectivă și față de obiectul complex al contestației intimatul
justifică calitate procesuală în cauză. Intimatul justifică calitate procesuală pasivă și ținând cont de faptul că s-a atacat și hotărârea comisiei de contestații, în realitate neemisă nici la data depunerii contestației și nici ulterior, însă calitatea procesuală se determină în funcție de data depunerii contestației și de cererile deduse judecății, ori comisia de contestații din cadrul MAN este subordonată intimatului conform art.150 alin.3 din Legea nr.263/2010, caz în care intimatul justifică legitimitate procesuală pasivă și din această perspectivă .
Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu militare potrivit deciziei nr.0., pensie recalculată, având stabilită o pensie brută lunară de 2532 lei în decembrie 2010, în baza Legii nr. 164/2001, pensie transformată în pensie de drept comun și recalculată potrivit legii nr. 119/2010.
Prin O.U.G. nr. 1/2011, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia de revizuire contestată nr. 49680/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 1735 lei, decizie în care se reține un stagiu de cotizare realizat de 28 ani, 9 luni și 11 zile, punctajul mediu anual determinat în urma revizuirii fiind de 2.15134 puncte. Ulterior în cazul contestatorului s-au emis și deciziile de revizuire nr.49680/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 1741 lei lunar, nr.49680/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 1990 lei lunar și respectiv nr. 49686/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 1892 lei.
Împotriva acestor decizii contestatorul a formulat contestație la comisia de contestații din cadrul intimatului, dar nu s-au soluționat aceste contestații.
Tribunalul a constatat că prin contestația formulată nu s-au contestat datele înscrise privind stagiul de cotizare, punctajul total realizat și punctajul mediu anual, contestatorul considerând doar că decizia de revizuire aduce atingere unor prevederi legale și convenționale, iar în subsidiar a susținut că decizia de revizuire nu cuprinde primele ce i-au fost acordate prin lege de 1 mai și 23 august înainte de 1989 și al treisprezecelea salariu și nici nu a luat în calcul grupa de muncă în care a lucrat efectiv de-a lungul timpului, sens în care instanța urmează a examina cauza.
Tribunalul arată că nu este justificată susținerea privind lipsa temeiului juridic al deciziilor de revizuire, întrucât rezultă clar că acesta a fost emisă în temeiul OUG nr.1/2011, sub care aspect sunt citate dispozițiile art. 1 din acest act normativ.
Tribunalul a constatat că emitentul deciziei contestate a respectat prevederile acestui act normativ, precum și metodologia de calcul din anexa 3 atât referitor la stabilirea stagiului de cotizare al contestatorului, cât și al punctajului realizat raportat la înscrisurile privind veniturile bănești realizate în timpul desfășurării activității potrivit înscrisurilor depuse la dosar, fiind stabilite și grupele de lucru în care a lucrat, situație în care din această perspectivă contestația este neîntemeiată.
Tribunalul a arătat că nu s-a încălcat principiul neretroactivității, fiindcă decizia contestată produce efecte juridice exclusiv pentru viitor, nu și pentru trecut. În acest sens, s-a făcut referire la dezlegările date de Curtea Constituțională în deciziile nr.1268/2011 și nr. 20 din 2 februarie 2000.
S-a reliefat că în ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr. 119/2010, exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor din perspectiva principiului neretroactivității legii și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Deciziile Curții constituționale sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, inclusiv pentru instanțele de judecată potrivit art.147 alin.4 din Constituție.
S-a mai întemeiat prima instanță pe dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 29/_ în soluționarea unui recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, ca și la existența unei
"ingerințe"; în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Au fost avute în vedere și considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu din decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M.
M. și L. Ghețiu împotriva României, ca și cele din hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012.
Realizând controlul judiciar în vederea analizării situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit "pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană, s-a constatat că prin cuantumul pensiei astfel stabilit contestatorul nu a fost pus într-o situație de dificultate materială care să fie excesivă de suportat și nu a fost lipsit total de mijloacele necesare subzistenței.
Tribunalul nu a găsit întemeiată nici solicitarea subsidiară din contestație, deoarece analizând decizia de revizuire contestată coroborat cu documentația pe baza căreia a fost emisă depusă la dosar, tribunalul a observat că s-au avut în vedere toate veniturile realizate în perioada activității, inclusiv primele, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-au indicat în decizie condițiile de muncă în care a activat, neexistând elemente, în lipsa unor dovezi contrare, că acestea nu ar fi corect reținute. De altfel trebuie remarcat că în cazul acestui contestator a fost emisă o nouă decizie de pensionare prin care a fost majorat cuantumul drepturilor de pensie, după cum s-a explicat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii precizate
.
Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din Legea nr. 263/2010 competența aparținea Casei Sectoriale de P. .
Învederează că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui Administrației și Internelor în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii Comisia nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului.
Astfel, arată că, prin contestarea la Comisia de contestații din cadrul M. ui Administrației și Internelor a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, fapt ce îi dă dreptul să se adreseze instanțelor de judecată.
Făcând trimiteri punctuale la statutul și situația cadrelor militare pe parcursul desfășurării activității, la drepturile, obligațiile și interdicțiile implicite, recurentul concluzionează că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de "bun"; astfel cum a fost ea interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a dispus "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." Sentința menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/_ pronunțată de
înalta Curte de C. și Justiție.
Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele "erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.
De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 după data de_, când aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010, legea unitară de pensii. Emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin recalcularea pensiei la salariul mediu brut, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la Legea nr.
119/2010, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, TCE.
De asemenea, face sublinieri cu privire la discriminare în raport de alte categorii socio-profesionale (magistrați, personalul civil, cadrele militare active care au lucrat într-o singură unitate), la principiul neretroactivității legii civile ca principiu constituțional, principiul drepturilor câștigate.
În final, se arată că în măsura în care se va respinge capătul principal de cerere, solicită constatarea faptului că determinarea cuantumului pensiei recalculare s-a realizat pe baza mai multor erori, fără însă a fi numite acestea.
Prin întâmpinare, pârâtul M. A. N.
a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, arătând că prima instanță corect a respins acțiunea pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia și în întâmpinarea depusă la dosar.
Astfel, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost supus controlului anterior de constituționalitate, iar prin decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu dispozițiile art.
44 din Constituție cât și cu prevederile art. l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d) -i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010; s-a analizat din nou legea pe temeiul neretroactivității și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (dreptul la respectarea "bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat, ultima fiind decizia nr.
75 din_ .
Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Se fac referiri la dezlegările date de Î. Curte de casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ în interesul legii, în acest domeniu și la decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauza Albălută și alți 306 pensionari militari împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Roman a articolului 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, este invocată practică CEDO, anume, hotărârea Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei în sensul că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă): asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectând beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În cadrul recursului în interesul legii (Decizia nr. 29/2011) Înalta Curte de Casație și Justiție a indicat, fără a fi limitative în cadrul circumstanțelor obiective de analiză, că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari ori pensia medie lunară, respectiv dacă în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate";.
Raportul procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru a determina existența raportului de proporționalitate, fiind relevante, alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economic, pensia medie de asigurări sociale de stat.
Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu_ este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011.
Conform informațiilor furnizate de CNPP, în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat, 31.30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei), salariul minim brut pe economic era la nivelul lunii decembrie 2011, 670 lei și salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă 35,17% din salariul mediu brut și 48.73 % din salariul mediu net (1.604 lei).
Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantului prin decizia de revizuire nu este în mod evident infimă și de natură a-l pune pe acesta în situația de a fi total lipsit de mijloace de subzistență.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Se constată că recurentul reclamant nu face decât să copieze prin cererea de recurs cererea introductivă de instanță (acțiunea), fără însă a dezvolta critici punctuale asupra sentinței pronunțate în cauză, ignorând practic dezlegările date prin aceasta și reinvestind instanța de recurs cu acțiunea.
Tribunalul Bistrița Năsăud a făcut o amplă analiză a cauzei, atât din perspectiva legislației interne, cât și din cea a garanțiilor date de convențiile la care România este parte, răspunzând la fiecare dintre criticile formulate de reclamant în ce privește decizia de recalculare a pensiei sale militare, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010, respectiv cu privire la deciziile de revizuire emise în temeiul O.U.G. nr. 1/2011.
Prin reiterarea criticilor aduse modalității în care s-a procedat în cazul său la recalcularea pensiei militare și la revizuire, nu se critică în sine sentința ce face obiectul recursului, nu se fac referiri la considerentele sentinței, în sensul de a le combate și a propune un alt mod de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a se
putea răspunde acestor motive de recurs în sensul stabilirii modului corect de interpretare a legii, dintre cel propus de instanța de fond și cel pe care recurentul l-ar fi propus. Or, constatând că lipsește practic o critică a sentinței din acest punct de vedere, Curtea urmează a înlătura aceste motive de recurs, fiind legale și temeinice considerentele primei instanțe, ce răspund pe larg petitelor din acțiune, fără a fi nevoie a le reitera.
Se va sublinia doar, în plus față de reținerile tribunalului, că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens "nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene.
Ca atare, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. M. L. împotriva sentinței civile nr. 2658/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G. -L. T. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. M. L. B.
GREFIER,
N. N.
| ← Sentința civilă nr. 2921/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 15681/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
