Decizia civilă nr. 1765/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1765/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta RAMONȚI M. împotriva sentinței civile nr. 2451/F din 7 decembrie 2012 a Tribunalului B. -
N. pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă C. J. DE P. B. -N., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei - avocat Ceoarec DS din cadrul Baroului B. -N., în substituirea d-nei avocat Letiția M. M. din cadrul Baroului C. .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar împuternicirile avocațiale.
Se constată că la data de 8 aprilie 2013 intimata a transmis la dosar întâmpinare, fiindu-i comunicat un exemplar reprezentantei recurentei. Aceasta arată că nu are cereri în probațiune.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate de reclamantă, cu consecința anulării în parte a deciziei nr. 5. din_, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea formulată, reclamanta R. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N., anularea deciziei nr. 58320/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, emisă de către pârâtă, ca nelegală și nefondată.
În motivare a arătat că pârâta a fost cea care, în baza actelor din dosarul de pensie nr. 58320 i-a calculat/stabilit și plătit, în perioada_ -_, pensia la care a fost îndreptățită, și astfel, fiind în culpă, orice calcul eronat al cuantumului pensiei reclamantei îi este totalmente imputabil acesteia.
A mai invocat nemotivarea în fapt și în drept a deciziei, raportat la dispozițiile art. 43 alin. 2 lit. e și f Cod procedură fiscală și art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României revizuită, ca și nelegalitatea emiterii deciziei de constituire a debitului și recuperare a sumei în lipsa unei inspecții fiscale, fiind nerespectate astfel dispozițiile art. 85 din Codul de procedură fiscală și de asemenea,
nerespectarea dreptului la apărare, raportat la art. 43 alin. (2) lit. j) C. pr. fiscal, art. 9 Cod procedură fiscală și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înainte de luarea oricărei decizii în materie fiscală fiind necesară ascultarea contribuabilului. Se invocă jurisprudența europeană relevantă (Curtea de Justiție Europeană, hotărârea din 18 decembrie 2008, afacerea C-349/07, Soprope - Organizagoes de Calgado Lda c. Fazenda P. a, cu participarea Ministerio P. o, Hotărârea din 24 octombrie 1996, Comisia c. Lisrestal și alții, afacerea C-32/95 P, Culegere 1996, p. 1-5373, par. 21; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Mediocurso c. Comisia, cauza C-462/98 P, Culegere 2000, p. 1-7183, par. 36; Hotărârea din 12 decembrie 2002, Cipriani,
afacerea C-395/00, Culegere 2002, p. 1-11877, par. 51).
În drept s-au invocat art. 149 din Legea nr. 263/2010, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 9, 43 (lit. e, f), 85 Cod procedură fiscală, art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că prin decizia nr. 58320/_ CNPP a acordat reclamantei un punctaj suplimentar de 0.02812 conform O.U.G. nr. 100/2008 pentru sporul de 2 ani, 3 luni aferent stagiului de cotizare de 9 ani, 3 luni, 16 zile realizat în grupa a II-a de muncă.
La autocontrolul efectuat în luna iunie 2012 s-a constat că punctajul suplimentar conform O.U.G. nr. 100/2008 a fost acordat în mod eronat, în sensul că pensia reclamantei a fost recalculată ținând cont de prevederile punctului A.4.3. din Normele tehnice de aplicare a H.G. nr. 1550/2004, potrivit căreia în situația pensiilor stabilite pentru persoanele cu handicap stagiul complet ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 ani pentru femei (persoanele cu handicap mediu) și astfel conform art. II punct a din
nr. 100/2008 nu avea dreptul sa beneficieze de punctaj suplimentar. Susținerile reclamantei referitoare la "nemotivarea în fapt și drept a deciziei";, " nelegalitatea deciziei în lipsa unei inspecții fiscale";, "nerespectarea dreptului la apărare"; sunt eronate, întrucât reclamantei nu i-au fost aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală. Decizia de debit a fost emisă în baza Legii nr. 263/2010 și nu este "o obligație fiscală"; în sensul Codului de procedură
fiscală.
Pârâta a aplicat prevederile Codului de procedură fiscală doar în ce privește recuperarea debitelor conform art. 181 din Legea nr. 263/2010:
"(l) Debitele provenite din prestații de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPP, precum și ai caselor de pensii sectoriale și se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. (2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispozițiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie";.
Pentru termenul de judecată din data de 7 decembrie 2012, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, făcând trimiteri la
preambulul O.U.G. nr. 100 din 2008 și la motivele pentru care CCR a declarat în 25 iunie 2010 ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 8/Legea privind unele măsuri…, ca și la prevederile art. 6(2) din O.U.G. nr. 4/2005. Reclamanta nu consideră că i s-a calculat eronat cuantumul pensiei. Astfel, întreaga sa activitate s-a desfășurat numai în CPL B., ulterior, MOPAL B., activitate încadrată integral în grupa a II-a de muncă, nu a avut în timpul activității sarcini de serviciu diferențiate de ale celorlalți, mai ușoare sau mai puține, astfel încât se consideră discriminată prin stabilirea unui cuantum mai mic al pensiei sale.
Prin sentința civilă nr. 2451/F din_ a Tribunalului B. -N.,
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta R. M. a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de_, așa cum rezultă din decizia nr. 58320 din_, în cuprinsul căreia se reține că vechimea totală în muncă este 26 ani, 2 luni și 15 zile, că vârsta reclamantei la momentul pensionării era de 46 ani și că se acordă dreptul la pensie în baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977 și a Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate.
Conform art. 8 din Legea nr. 3/1977 personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile. Persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Este evident că reclamanta R. M. în vârstă de 46 ani la momentul pensionării nu avea vârsta necesară pentru a se pensiona conform acestor dispoziții generale, dar ca urmare a gradului III de invaliditate, pensionarea a fost posibilă conform dispozițiilor Legii nr. 52/1992, care la art. 11 prevede că
"persoanele handicapate beneficiază, la cerere, de pensie integrală pentru limită de vârstă dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbații și de 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate, de 25 ani pentru bărbați și 20 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul III de invaliditate";. Rezultă astfel că
reclamanta a fost pensionată în baza unei legi speciale pentru persoanele cu invaliditate și nu în baza normelor generale.
Ulterior s-au emis mai multe decizii de recalculare a pensiei, iar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 100/2008 s-a recunoscut prin Decizia nr. 58320/_ un punctaj suplimentar pentru fiecare an de spor acordat pentru munca desfășurată în grupa a II-a de muncă persoanelor ale căror drepturi au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005. Exista prevăzută și o categorie exceptată de la acordarea acestui punctaj suplimentar, respectiv persoanele în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Rezultă astfel că începând cu luna februarie 2009 reclamanta a încasat suma de 21 lei suplimentar la pensie, iar din luna ianuarie 2011 i s-a acordat o sumă cu titlul de alte drepturi, la care i s-au calculat în plus 1 leu pe lună ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 100/2008.
În luna iunie 2012 pârâta C. T. de P. B. -N. a efectuat un autocontrol și a descoperit că reclamanta R. M. nu era îndreptățită să beneficieze de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008, întrucât dreptul la pensie i s-a recunoscut în baza Legii nr. 57/1992, în condiții speciale. Pe cale de consecință s-au calculat retroactiv pe ultimii 3 ani sumele acordate în plus și s-a emis decizia nr. 58320/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale, fiind de recuperat suma totală de 723 lei.
Pârâta a emis decizia nr. 58320/_, având în vedere dispozițiile Legii nr. 263/2010, care la art. 179 prevăd următoarele: "1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.
CNPP, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele de pensii sectoriale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la alin. (2).
Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu";.
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011-Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevăd la art. 141 următoarele: "(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează, pe baza deciziei emise de casa teritorială/sectorială de pensii, ce constituie titlu executoriu, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani.
(2) Termenul general de prescripție curge potrivit dreptului comun de la data constatării prejudiciului creat prin plăți necuvenite, respective de la data emiterii deciziei prevăzute la alin. (1)";.
Reclamanta, prin acțiunea formulată, a invocat că această decizie nu respectă dispozițiile art. 43 din Codul de procedură fiscală, nefiind motivată în fapt sau în drept, iar cu ocazia emiterii nu a fost respectat dreptul la apărare al reclamantei (art. 43 alin. 2 lit. j Cod procedură fiscală) și decizia a fost emisă în lipsa unei inspecții fiscale, fiind încălcate dispozițiile art. 85 Cod procedură fiscală.
Toate aceste critici pornesc de la premisa că decizia nr. 58320/_ este un act administrativ fiscal, dar tribunalul a apreciat că această susținere este una greșită. Art. 41 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Or din cele arătate rezultă că decizia atacată privește recuperarea unor sume încasate în mod necuvenit de către reclamantă, în calitatea sa de pensionar și nu obligații fiscale, iar decizia a fost emisă în baza Legii nr. 263/2010 și nu a Codului de procedură fiscală.
Raportat la aceste statuări, tribunalul a concluzionat că decizia a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și conține toate elementele necesare pentru a fi valabilă. Totodată, trebuie reținut că decizia este și temeinică, întrucât reclamanta nu era îndreptățită să beneficieze de majorarea prevăzută de O.U.G. nr. 100/2008, fiind pensionată în baza unei legi speciale.
Reclamanta în acest sens a susținut că se creează o discriminare între ea și foștii ei colegi de muncă, întrucât aceștia beneficiază în continuare de majorarea prevăzută de O.U.G. nr. 100/2008, dar tribunalul a apreciat că nu există nicio discriminare, întrucât situațiile premisă sunt diferite, în timp ce reclamanta s-a pensionat în baza legii speciale (Legea nr. 57/1992) înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare și cu vechimea necesară pentru peroanele cu invaliditate, colegii ei probabil s-au pensionat conform legislației generale în domeniul pensiilor și la o vârstă mai înaintată.
Reclamanta a mai invocat faptul că nu este vina ei că funcționarii din cadrul Casei Teritoriale de P. B. -N. i-au calculat greșit pensia, astfel încât nu ar trebui să fie obligată la restituirea diferențelor, funcționarul care a calculat fiind răspunzător pentru această sumă. Tribunalul a apreciat că aceste argumente nu sunt în măsură să înlăture dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, citate mai sus, care prevăd posibilitatea recuperării acestor sume de la beneficiar în limita prescripției de 3 ani, de altfel păstrarea sumelor de către reclamantă ar constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și văzând dispozițiile art. 274 C.proc.civ. a respins și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
, solicitând casarea sentinței și rejudecând pricina, în principal, să-i fie admisă acțiunea, iar în subsidiar, să se încuviințeze eșalonarea restituirii sumei pretinse pe parcursul a 3 ani, pentru echitate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, faptul că recurenta nu a avut niciun aport și deci nicio culpă, a avut încredere deplină în instituția statului, pârâta-intimată, care este specializată și plătită să respecte și să aplice corect legea în materie, aspecte ignorate de prima instanță.
Invocă motivele pentru care Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 871, a declarat în 25 iunie 2010 ca neconstituționale dispozițiile art. 8/Legea privind unele măsuri în domeniul pensiilor:
"... dreptul la pensie este un drept preconstituit, încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale ...";, "... statul are obligația de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale ...";; " ... sumele plătite ... îndreptățesc persoana care a realizat venituri și care a plătit contribuții la bugetul de stat să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieții";; "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar";, orice derogare de la această obligație "afectează substanța dreptului la pensie";; "... dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei ... rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul e obligat ... să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos";.
Art.6(2) O.U.G. nr.4/2005 stipulează că: "în condițiile în care cuantumul pensiei aferente noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată, până la data la care se va obține un cuantum de pensie mai mare decât acesta";.
Raportat la faptul că inițial i s-a calculat/stabilit un cuantum al pensiei, statul/intimata este obligată să-i mențină pensia în cuantumul mai avantajos.
Acest arbitrariu dă dreptul pârâtei să-i recalculeze până la sfârșitul vieții cuantumul pensiei, privându-o abuziv de protecția acestui drept câștigat.
Tribunalul nu a analizat toate considerațiile, anume cele potrivit cărora funcționarul intimatei i-a calculat greșit majorarea de pensie, lipsind culpa acesteia, or numai în măsura în care i se stabilește o culpă trebuie să răspundă.
Or, însăși intimata recunoaște că: "în urma unui autocontrol ...";, afirmație care incriminează intimata. Este împotriva oricărui principiu de drept și scop al legii să greșească o persoană și să fie pedepsită o alta.
Recurenta, persoană cu handicap fizic, în calitate de angajat în muncă, nu a avut în timpul activității ei sarcini de serviciu diferențiate de ale celorlalți, mai ușoare sau mai puține, nu a fost absolvită de contributivitate, sau nu a contribuit în procente mai mici, a muncit cu normă întreagă și nu a beneficiat de program redus, de condiții speciale de muncă, de contribuții mai mici la asigurările sociale etc. astfel încât se consideră discriminată prin stabilirea unui cuantum mai mic al pensiei sale tocmai pentru că a muncit egal, într-o activitate încadrată integral în grupa a II-a de muncă, încât consideră că i s-a calculat eronat cuantumul pensiei. Prima instanță a neglijat să se pronunțe asupra acestui aspect.
Întreaga activitate a desfășurat-o la CPL B., denumită ulterior, MOPAL
, de la angajare -_, până la data pensionării -_ când, datorită înlesnirii dată de lege persoanelor cu handicap, pentru că îndeplinea condiția
legală de vechime în muncă, cel puțin 20 de ani, s-a pensionat, având o vechime în muncă de 31 ani 5 luni și 14 zile.
Persoanele cu handicap nu sunt egale în drepturi cu cele apte integral fizic și, în loc să fie protejate, dimpotrivă, sunt discriminate.
Invocă și considerațiile și justificările din practica CEDO referitoare la drepturile constituționale și europene ale reclamantei, cu atât mai mult cu cât, preambulul O.U.G. nr. 100 din 2008, de modificare Lege nr. 19/2000, menționează/justifică în mod expres rostul și scopul emiterii ordonanței, astfel:
"... reducerea sărăciei și îmbunătățirea standardului de viață al populației...";.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele dezvoltate prin întâmpinarea depusă la fond și reținute de prima instanță.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se reține, în acest sens, legalitatea considerentelor dezvoltate de prima instanță sub aspectul irelevanței culpei sub aspectul emiterii deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie.
Recurenta reclamantă arată că lipsind orice culpă din partea acesteia în ce privește eventuala încasare a unor drepturi necuvenite cu titlu de pensie, nu trebuie să răspundă juridic pentru acest fapt și astfel, nu trebuie să restituie acele sume.
Se constată însă că emiterea unei atari decizii de recuperare este independentă de culpă și nu este expresia antrenării unei răspunderi civile în
cadrul căreia trebuie verificată această condiție. Raportul juridic dintre părți este unul de drept public, fiind incident principiul legalității, iar concret, se aplică, așa cum corect a reținut tribunalul, dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, citate în cuprinsul sentinței și redate mai sus.
Ceea ce solicită reclamanta este înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, care sunt dispoziții imperative ce nu pot fi eludate.
Ca urmare, nu se poate reține temeinicia motivului de recurs prin care se invocă
ignorarea de către prima instanță a invocatei lipse de culpă a reclamantei recurente în constituirea debitului ce i se impută.
În plus, prezumția de cunoaștere a legii exclude ipoteza pe care se întemeiază reclamanta recurentă, anume, că este cu totul absolvită de orice culpă în încasarea unor sume necuvenite legal. Chiar dacă pârâta intimată este organul statului specializat în calculul pensiilor de stat, aceasta nu înlătură menționata
prezumție, astfel încât recurenta nu se poate prevala de necunoașterea dispozițiilor legale pentru a se pune la adăpost de recuperarea unor sume primite necuvenit cu titlu de pensie.
Recuperarea acestor diferențe nu este o pedeapsă, o sancțiune aplicată recurentei, așa cum aceasta consideră, ci o repunere a întregii situații în legalitate, fără a se deposeda reclamanta de un drept al acesteia, ci prin recuperarea unor sume pe care le-a încasat nedatorat, fără temei legal.
Răspunderea funcționarului are în mod evident un caracter subsecvent, întrucât textul de lege indicat impune recuperarea sumelor plătite necuvenit de la beneficiar.
Nefondat este și motivul de recurs întemeiat pe considerentele Curții Constituționale a României din decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, întrucât acestea au caracter generic și nu se referă la situația în care un anumit drept de pensie a fost acordat fără temei legal, ci la măsuri
legislative ulterioare deschiderii dreptului la pensie, care afectează cuantumul pensiei în plată, ceea ce nu este cazul în speță.
Se mai invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 4/2005, care se referă însă la o situație specială, având în vedere că prin O.U.G. nr. 4/2005, s-a reglementat unificarea sistemului de pensii de stat, în sensul că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, deci a Legii nr. 3/1977, sunt recalculate în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență. Altfel spus, O.U.G. nr. 4/2005 a marcat trecerea tuturor pensiilor sub auspiciile Legii nr. 19/2000, situație în care s-a dat această dispoziție de favoare, în sensul păstrării cuantumului pensiei aflate în plată, până la data la care se va obține un cuantum de pensie mai mare decât acesta, prin raportare la punctajul recalculat, și aceasta, doar în ipoteza în care, ulterior recalculării pensiei în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, ar fi rezultat o pensie mai mică decât cea aflată în plată.
Această dispoziție nu este aplicabilă întrucât reclamanta nu s-a aflat, cu ocazia stabilirii debitului pe care îl contestă, în situația recalculării pensiei în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, pentru a invoca dispoziția de favoare a art. 6 alin. 2 din actul normativ.
Totodată, această dispoziție nu semnifică sub nici o formă menținerea unor eventuale erori în modul de stabilire a pensiei, așa cum solicită reclamanta a se face interpretarea legii, iar pe de altă parte, pârâta are dreptul și datoria de a restabili oricând legalitatea în modul de calcul a pensiei reclamantei, protecția dreptului său la pensie fiind asigurată de stat doar în limitele legii.
Raportat la motivul de recurs vizând netemeinicia deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit, Curtea constată că în mod corect s-a raportat prima instanță la prevederile O.U.G. nr. 100/2008, care la art. II lit. a) stipulează cu claritate:
"Prevederile art. 782din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor:
ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s- a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special";.
Or, corect a reținut atât pârâta intimată, cât și prima instanță, că în cazul reclamantei, nu se putea face aplicarea tezei I a acestui text de lege, care impune acordarea punctajului suplimentar pentru desfășurarea activității în grupele de muncă, ci trebuia să se aplice teza a II-a, care excepta de la acest beneficiu pensionarii în cazul cărora, pentru deschiderea dreptului la pensie, s-a utilizat vechimea în muncă prevăzută de acte normative cu caracter special.
S-a arătat în sentință că reclamanta a fost pensionată, ca urmare a gradului III de invaliditate, cu o vechime în muncă de doar 20 de ani, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 57/1992, deci nu prin aplicarea normei generale date de art. 8 din Legea nr. 3/1977, care impunea pentru femei o vechime în muncă de 25 de ani.
Acest fapt aduce și în prezent reclamantei un beneficiu de care persoanele pensionate în temeiul Legii nr. 3/1977, și care beneficiază de punctajul suplimentar în baza O.U.G. nr. 100/2008, nu îl au: anume, în calculul pensiei reclamantei, se ia în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin urmare, punctajul său mediu anual este stabilit împărțind la 20 numărul total de
puncte realizate, în loc să fie împărțit la 25, cum se face în cazul femeilor pensionate în temeiul Legii nr. 3/1977. Or, în acest mod, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la un împărțitor mai mic, rezultă un punctaj mediu anual mai mare (în limbaj matematic, un "cât"; mai mare), decât în ipoteza în care s-ar fi împărțit la 25, deci la un stagiu complet de cotizare mai mare.
Se au în vedere, în acest sens, dispozițiile art. 95 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ce stipulează în clar că "Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6";.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 2451/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. C. | G. | T. | G. | -L. |
transferat de la instanță, semnează Președintele Curții de Apel C. ,
judecător V. M.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. I. S.
| ← Sentința civilă nr. 10002/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 3062/2013. Asigurări sociale → |
|---|
