Decizia civilă nr. 3035/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3035/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. A. E. împotriva sentinței civile nr. 499 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată A. PENTRU O. F. DE M. S., având ca obiect asigurări sociale - modificare dispoziție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic Gal V., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinarea în original, arătând că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pentru considerentele arătate în întâmpinare, arătând în esență că recurenta nu și-a întemeiat cererea de recurs pe dovezi justificate și pertinente de natură a modifica sentința recurată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 499 din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._
s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei
G. A. E. împotriva pârâtei A. JUDEȚEANĂ PENTRU O. F. DE M.
S. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea nr. 1551 din_ reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației de șomaj.
Această cerere a fost admisă și avându-se în vedere un stagiu de cotizare realizat de 4 ani, 8 luni și 2 zile, s-a acordat o indemnizație de șomaj în cuantum de 521 lei pentru o perioadă de 6 luni.
Suma de 521 lei se compune din 370 lei, reprezentând 75% din indicatorul social de referință în vigoare la data stabilirii dreptului și 145,70 lei, reprezentând 3% din media bazei lunare de calcul în sumă de 4856,8333 lei.
Reclamanta a contestat decizia de acordare a indemnizației de șomaj susținând că stagiul ei de cotizare este de 7 ani și câteva luni și în consecință
trebuia să beneficieze de o indemnizație în cuantum de 617,82 lei, pentru o perioadă de 9 luni.
Reclamanta a înțeles să dovedească realizarea acestui stagiu de cotizare cu înscrierile din carnetul ei de muncă și adeverința nr. 707/_ emisă de SC Industrial Interflex SRL.
Conform art. 19 alin. 3 din HG nr.174/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, certificarea stagiilor de cotizare realizate ulterior datei de_ se face de agențiile pentru ocuparea forței de muncă prin certificatul întocmit conform modelului prevăzut în anexa nr. 25.
Conform acestui certificat, reclamanta a realizat un stagiu de cotizare de 4 ani, 8 luni și 2 zile.
Reclamanta a considerat că prevederile OUG nr. 111/2010, actualizată și modificată, perioada în care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului trebuia considerată stagiu de cotizare.
Potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, începând cu data de_, acesta a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Prevederile OUG nr.111/2010 nu s-au aplicat reclamantei deoarece potrivit dispozițiilor art. 1, 2 și 30 din acest act normativ, prevederile lui se aplică doar persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de_, persoanele ai căror copii s-au născut anterior acestei date beneficiind de prevederile OUG nr. 148/2005.
Conform prevederilor art. 18 din OUG nr.148/2005 perioada concediului pentru creșterea copilului nu este asimilată stagiului de cotizare pentru obținerea indemnizației de șomaj.
Prin urmare stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de șomaj în baza căruia trebuiau calculate drepturile de șomaj cuvenite reclamantei a fost de 7 ani, 4 luni și 6 zile.
Având în vedere această perioadă, în mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 34 alin. 1^1, art. 35 alin. 1 și art. 39 din Legea nr.76/2002 stabilind prin decizia contestată drepturile cuvenite reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. A. E.
solicitând anularea hotărârii atacate și în consecință, punerea recurentei în drepturile pe care i le oferă art. 39 (1) lit. b și art. 39 (3) lit. b din Legea 76/2002, și anume: înlocuirea cuantumului indemnizației de șomaj de 521 lei cu 617, 82 lei, înlocuirea sumei de 145,70 lei cu 242,82 lei, înlocuirea duratei de șomaj de 6 luni cu 9 luni, achitarea diferențelor bănești rezultate în urma recalculării.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, a făcut dovada că vechimea în muncă este de 7ani, 4 luni și 6 zile, prin următoarele documente, existente la dosarul cauzei: copia legalizata a carnetului de munca și adeverința nr. 708/_ (Anexa nr.26 la norme) emisă de fostul angajator, necontestată de
A.J.O.F.M. S. .
Recurenta depune suplimentar adresa nr. 820 din_ a fostului angajator Industrial Interflex, care precizează la pct. 1. că în perioada februarie 2006 - august 2006 nu a avut suspendat contractual individual de muncă pentru creșterea copilului. Adresa indică că pentru acea perioadă de timp, contractul de munca a fost valid, iar raporturile de muncă așa cum au fost derulate, nu încalcă prevederile art.18 din OUG 148/2005, neavând în 2006 concediu de creștere a copilului.
Aceasta vechime de 7ani 4 luni și 6 zile, o constată și însăși instanța de fond la pag.3 alin.4 din sentința atacată, "Prin urmare stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de șomaj cuvenite reclamantei este de 7 ani 4 luni și 6 zile."
Prin urmare, chiar daca se găsește în perioada decembrie 2010-august 2012 sub incidența art.18 din OUG nr.148/2005 prin care perioada de 2 ani de creștere a copilului, nu este asimilată ca perioadă de cotizare, perioada pentru care a cotizat la sistemul asigurărilor de șomaj este de 5 ani, 4 luni și 6 zile și în concluzie poate beneficia de prevederile din Legea 76/2002.
Instanța de fond în mod inexplicabil, deși constată corect că vechimea în muncă depășește 7 ani, totuși la scăderea celor 2 ani instanța obține un rezultat eronat care este sub 5 ani și dă astfel dreptate pârâtei A.J.O.F.M. S.
În "Desfășurătorul stagiului de cotizare pe luni" document emis de
A.J.O.F.M. S., apare o perioada de 7 luni de cotizare cu 0 lei, februarie 2006- august 2006, perioada care în mod intenționat A.J.O.F.M. S. o asimilează cu concediu de creștere a copilului, pentru a-și minimiza obligațiile de plată. Face mențiunea că în ianuarie 2006 l-a născut pe P. David I. dar a demonstrat că nu s-a aflat în concediu de creștere a copilului întrucât nu putea beneficia de acest lucru dată fiind la acea vreme nu avea vechime de minim 12 luni cum prevede legea.
Din motivele arătate mai sus solicită să se constate în baza carnetului de muncă și Adeverinței nr. 708/_ și adresa 820/_ a angajatorului, că stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de somaj depășește 5 ani.
Precizează faptul că este mama a 3 copii sub 7 ani.
Pârâta A. JUDEȚEANĂ PENTRU O. F. DE M. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 39 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de muncă,
indemnizația de șomaj se acordă șomerilor, pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează: a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an; b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani; c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Potrivit art. 39 alin. 2 din același act normativ, cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt: a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani; b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani; c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani; d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
În speță, intimata a acordat indemnizația de șomaj recurentei reclamante prin dispoziția contestată, iar la calculul drepturilor a luat în calcul un stagiu de cotizare realizat mai mic de 5 ani, mai exact 4 ani 8 luni 2 zile.
În înțelesul Legii nr. 76/2002 - art. 5 pct. V, prin stagiu de cotizare se înțelege perioada de timp pentru care s-a datorat contribuția de asigurări pentru șomaj atât de către asigurat, cât și de angajator sau, după caz, numai de către asigurat, precum și perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru șomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj au datorat și au plătit contribuția de asigurări pentru șomaj.
Reclamanta susține că în mod nelegal nu s-a luat în considerare la stabilirea stagiului de cotizare perioada februarie 2006 - august 2006, sens în care invocă înscrierile din carnetul de muncă și adeverințele eliberate de fostul angajator.
Într-adevăr, în anul 2006 contractul individual de muncă al reclamantei nu a fost suspendat ca urmare a formulării unei cereri pentru concediu pentru
creșterea copilului, fapt confirmat de adresa nr. 820/_ eliberată de SC Industrial Interflex SRL depusă în recurs.
Însă, potrivit mențiunilor de la pct. 2 din aceeași adresă, reiese cu certitudine că raporturile de muncă ale reclamantei au fost suspendate în întreaga perioadă februarie 2006 - august 2006, deoarece a beneficiat de concediu fără salariu, iar 20 zile din luna februarie și 23 zile din luna martie a beneficiat de concediu medical.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect perioada februarie 2006 - august 2006 nu a fost luată în considerare de către instituția intimată la calculul stagiului de cotizare realizat de către reclamantă, astfel încât în mod legal drepturile reclamantei au fost stabilite în funcție de un stagiu mai mic de 5 ani.
Într-adevăr, în finalul considerentelor hotărârii recurate s-a menționat că
"stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de șomaj în baza căruia trebuiau calculate drepturile de șomaj cuvenite reclamantei a fost de 7 ani, 4 luni și 6 zile";, însă această statuare reprezintă o evidentă eroare materială, care nu este de natură să conducă la modificarea sentinței.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. A. E. împotriva sentinței civile nr. 499 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. N. C.
| ← Sentința civilă nr. 5360/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 14036/2013. Asigurări sociale → |
|---|
