Sentința civilă nr. 3062/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.3062
Ședința publică din 10 iunie 2013 Completul este compus din: Președinte: P. R. M., judecător Ș. L., grefier
Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamanta M. M. L. cu domiciliul în Z., str.C., nr.2, bl.V1, sc.A, ap.5, județul S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SS, cu sediul în
Z., str.U., nr.20, județul S. și chemata în garanție C. J. DE P. S., cu sediul în Z., b-dul M. V., nr.85, județul S., având ca obiect drepturi bănești.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
Susținerile și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din_ și fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa precizată reclamanta M. L. M. a chemat în judecată pârâta C. de A. de SS solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 916 lei asupra căreia să se calculeze dobânda legală, reprezentând contribuție de asigurări sociale reținute nelegal din îndemnizația de maternitate primită în perioada_ -_ și la plata sumei de 14.886,20 lei asupra căreia să se calculeze dobânda legală, reprezentând diferență de îndemnizație de maternitate neacordată pentru aceeași perioadă.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea primului capăt de cerere reclamanta arată faptul că reținerea contribuției de asigurări sociale s-a făcut în mod nelegal deoarece având dubla calitate de salariat angajat cu contract individual de muncă și de persoană fizică autorizată nu avea obligația de a se asigura în sistemul public de pensii pentru veniturile realizate din activități independente dat fiind faptul că era deja asigurată în calitate de salariată. Această exceptare este prevăzută de art.11, alin.4 din Legea
nr.263/2010.
În motivarea celui de-al doilea capăt de cerere pârâta arată faptul că a primit o indemnizație de maternitate cu un cuantum mai mic decât cel cuvenit deoarece la stabilirea acestuia pârâta a luat ca perioadă de referință pentru realizarea veniturilor întreg trimestrul I 2011, deși perioada în care a realizat veniturile este_ - _
.
Se consideră că astfel au fost încălcate prevederile art.10 din O.U.G. nr.158/2005 coroborat cu prevederile art.73 și 74 din Normele de aplicare a acestei ordonanțe fiind diminuat venitul bază de calcul a îndemnizației de maternitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
În motivarea excepției pârâta arată faptul că potrivit art.36 din O.U.G. nr.158/2005 calculul și plata îndemnizației solicitate de reclamantă se face pe baza certificatului de concediu medical și în consecință în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei pârâta arată faptul că reclamanta datora contribuția de asigurări sociale în baza art.45 din O.U.G. nr.158/2005 și art.6 pct.IV din Legea nr.263/2010 coroborat cu art.29621alin.2 din Legea nr.571/2003, așa cum a fost modificat prin pct.99 din O.U.G. nr.117/2010 și art.V din O.U.G. nr.117/2010.
Având în vedere faptul că, calculul contribuției de asigurări sociale a fost făcut peste prevederile legale pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a Casei de P. S. și datorită faptului că aceasta este beneficiara plăților făcute în contul contribuției reclamantei.
Prin completarea la întâmpinare pârâta consideră că diferențele de concedii medicale și îndemnizații de maternitate solicitate de reclamantă nu sunt datorate deoarece conform Legii nr.571/2003 în cazul persoanelor care sunt autorizate să desfășoare activități independente impunerea se face trimestrial și s-a considerat ca venitul estimat de11800 lei să fie raportat la primele 3 luni ale primului trimestru.
De asemenea pârâta consideră că în conformitate cu prevederile art.1, alin.1 și 2 din O.U.G. nr.158/2005 reclamanta nu trebuia să beneficieze de îndemnizația primită raportată la veniturile realizate ca persoană fizică autorizată dacă are încheiat și un contract individual de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei chemata în garanție a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece reclamanta nu este angajata sa și nici nu a emis adeverință cu stagiul de cotizare pentru a beneficia de concediu medical și de maternitate.
În cauză a fost administrată proba cu acte și s-a efectuat o expertiză judiciară contabilă.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă, va fi respinsă deoarece conform prevederilor art.153 lit.g) din Legea nr.263/2010 tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, iar potrivit și a altor drepturi de asigurări sociale, iar potrivit prevederilor art.52 din O.U.G. nr.158/2005";Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a îndemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale";.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de chemata în garanție instanța reține faptul că potrivit prevederilor art.42 din Legea nr.263/2010 cu completările și modificările aduse până la data de_ " pentru persoanele prevăzute la art.6 alin.(1) pct.IV și alin.(2), activitatea de colectare a contribuțiilor
se realizează de C.N.P.P. prin casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale, după caz";.
Prin urmare sumele reținute cu titlu de contribuție, de asigurări sociale nu au rămas în contul Casei Județene de P. S., aceasta acționând în calitate de mandatar al C.N.P.P.
Având în vedere acest aspect instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție și în consecință va respinge cererea de chemare în garanție a Casei Județene de P. S., formulată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, în privința cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 916 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale reținute din indemnizația de maternitate instanța reține faptul că potrivit prevederilor atz.6 alin.(1) pct.IV lit.c) în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoanele fizice autorizate să desfășoare activități economice.
Această obligație se realizează pentru această categorie de persoane prin depunerea la împlinirea vârstei de 18 ani a unei declarații individuale de asigurare (art.16, alin.1 din Legea nr.263/2010).
Conform art.11 alin.(4) din Legea nr.263/2010 sunt excepții de la depunerea acestei declarații persoanele care au și calitatea de angajat cu contract individual de muncă.
În speță ne aflăm chiar în această situație și în consecință reclamanta avea obligația de a plăți contribuția de asigurări sociale reținută de pârâtă.
Cuantumul acestei rețineri a fost stabilit corect de reclamantă așa cum reiese și din expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză.
Prin urmare instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta să-i plătească suma de 916 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale reținută nelegal, sumă asupra căreia se va calcula dobânda legală conform O.G. nr.13/2011.
În privința cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de indemnizație de maternitate instanța reține că potrivit prevederilor art.6 din
O.U.G. nr.158/2010 (în vigoare la data de referință) persoanele fizice care desfășurau activități independente aveau obligația să calculeze și să vireze la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate cota de contribuție pentru concedii și îndemnizații.
Conform art.3 din O.U.G. nr.158/2010, dreptul la concediul și la Îndemnizația de maternitate cuvenită reclamantei era condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestei îndemnizații denumită contribuție pentru concedii și îndemnizații.
Reclamanta a făcut dovada plății acestei contribuții (f.44) fapt dealtfel necontestat de pârâtă.
Cuantumul îndemnizației de maternitate cuvenit reclamantei a fost stabilit corect de către pârâtă cu luarea în considerare a prevederilor art.25 și 10 din
O.U.G. nr.185/2010, respectiv 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar și a prevederilor art.11 din O.M.S. nr.60 din_ .
Această modalitate de calcul se impune deoarece reclamanta a prestat activitate ca persoană fizică autorizată în întreaga perioadă_ -_ (f.44) având în consecință realizate 12 luni de stagiu de cotizare.
Prin urmare această cerere va fi respinsă ca nefondată.
În baza art.274 Cod procedură civilă instanța obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată (f.59,75,76).
Pentru aceste motive,
În numele Legii H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția necompetentei materiale a instanței, excepție invocata de către parata C. de A. de SS .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei in garanție C.
J. de P. S., excepție invocata de aceasta, și in consecința respinge ca nefondata cererea de chemare in garanție a acesteia, cererea formulata de parata C. de A. de SS .
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. L. cu domiciliul în Z., str. C., nr. 2, bl. V1, sc. A, ap. 5, județul S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SS, cu sediul în Z., str. U., nr. 20, județul
S., și in consecința obliga parata sa plătească reclamantei suma de 916 lei, reprezentând indemnizație de maternitate reținuta nelegal, asupra căreia sa se calculeze dobânda legala la data plătii efective.
Respinge ca nefondata cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata sumei de 14.886,20 lei, reprezentând indemnizație de maternitate neacordata pentru perioada_ -_, suma asupra căreia sa se calculeze dobânda legala la data plătii efective.
Obliga parata sa plătească reclamantei 1.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | |
P. R. M. | P. R. S. | V. R. I. Ș. L. |
Red. P.R.S./_
Dact.Ș.L./_ /5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1765/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 5360/2013. Asigurări sociale → |
|---|
