Decizia civilă nr. 1845/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1845/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1655 din 4 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată M. L., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, av. G. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, motivat pe faptul că
instanța de fond corect a reținut că reclamantei nu i s-a luat în calcul întreaga perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1655 din 4 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta
M. L. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. .
Pârâta a fost obligată să recalculeze pensia reclamantei cu luarea în calcul a unei perioade lucrate în grupa a II-a de muncă de 20 de ani 10 luni și 22 de zile.
S-a respins în rest acțiunea formulată de reclamantă.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din dosarul de pensie a rezultat că reclamantei nu i s-a luat în considerare întreaga perioadă în care aceasta a lucrat în grupa a 2-a de muncă, ci doar o perioadă de 18 ani 9 luni și 18 zile.
Din dosarul de pensie a rezultat însă că s-au luat în considerare sporurile cu caracter permanent realizate, pe lângă venitul brut. De altfel, nici reclamanta
1
nu a arătat care anume sunt sporurile care nu au fost luate în considerare la stabilirea pensiei sale.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea, în temeiul art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P. C.
solicitând modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod corect a luat în calcul un total de 18 ani 9 luni și 3 zile. Diferența provine din faptul că potrivit adeverinței 3211/_ eliberată de IFET C. pe perioada 1971-1976 a avut sub salariul minim, ceea ce în acea perioada nu era posibil decât dacă a lucrat cu 1/2 normă. În aceste condiții CJ.P. C. avea de ales între a nu recunoaște de loc perioada ca vechime și grupa de muncă, sau a acorda grupa a II-a de muncă în procent de 100%, dar la ½ normă(4 ore). Alegând această din urmă variantă ca fiind cea mai avantajoasă pentru pensionar (pe desfășurător se observă acest lucru ceea ce duce la înjumătățirea perioadei lucrata în grupa a II-a, comparativ cu datele calendaristice).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Drepturile reclamantei cu privire la pensia de invaliditate au fost stabilite inițial prin decizia nr. 2. emisă la_ de pârâta C. J. de P. C. (f. 72 dosar fond).
La data de 17 noiembrie 2011 reclamanta s-a adresat pârâtei (f. 52 dosar fond) solicitând trecerea la pensie pentru limită de vârstă, dar și recalcularea pensiei cu luarea în considerare a perioadei în care a prestat activitate în grupa II de muncă sens în care a depus adeverința nr. 3205/_ eliberată de fostul angajator S.E.P.P.L. C. (f. 61 dosar fond).
Drept urmare, pârâta a emis decizia nr. 2. /_ prin care reclamantei i s-a acordat o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 428 lei, aceste drepturi urmând să se acorde începând cu data de 11 octombrie 2011.
În cuprinsul acestei decizii s-a reținut realizarea unui stagiu de cotizare de în grupa II de muncă de 18 ani 9 luni 3 zile.
Deși din adeverința nr. 3205/_ depusă de reclamantă a rezultat că aceasta a prestat activitate în grupa II de muncă 4 ani 3 luni 8 zile în intervalul_ -_, aspect confirmat și de înscrierile din carnetul de muncă, Curtea constată că în mod eronat pârâta a luat în calcul doar jumătate din această perioadă, ca urmare a reținerii unei norme de doar 4 ore pe zi.
Curtea reține că potrivit Decretului-Lege nr. 68/1990 și HG nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, fapt concretizat prin Ordinul MMPS nr. 50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că instituția pârâtei nu a avut și nu are nici o competență în a cenzura grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă.
Curtea reține că societatea emitentă și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în aceste acte, iar aceste mențiuni se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, care însă nu a fost făcută în cauză.
2
Cum toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse atât la instituția pârâtă odată cu cererea de recalculare a pensiei, cât și la dosar și cum pârâta a procedat în mod nelegal prin refuzul recunoașterii pentru reclamantă a duratei vechimii în muncă corespunzătoare grupei II de muncă pentru perioada 1971 - 1976, Curtea constată că în mod just prima instanță a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregii perioade prestate în grupă de muncă.
Susținerea pârâtei din memoriul de recurs, în sensul că înjumătățirea perioadei lucrate în grupa II de muncă se datorează faptului că salariul reclamantei în această perioadă s-a situat sub salariul minim, se constată a fi
lipsită de temei legal și nu este de natură a conduce la modificare soluției adoptate de prima instanță.
Este real că salariul reclamantei menționat în cartea de muncă pentru perioada în litigiu este mai mic decât salariul minim cuprins în anexa nr. 8 a Legii nr. 263/2010, însă acest fapt nu o îndreptățea pe pârâtă să reducă durata timpului de lucru pentru intervalul 1971 - 1976, deoarece o atare soluție nu se regăsește în cuprinsul Legii nr. 263/2010.
De altfel, noțiunea de salariu minim pe țară a fost introdusă în cuprinsul Legii nr. 263/2010, doar pentru a fi luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual în situațiile în care: în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale; în cazul perioadelor necontributive care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime sau în cazul persoanelor asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1655 din 4 februarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
GREFIER
G. C.
3
| ← Sentința civilă nr. 2980/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 9996/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
