Decizia civilă nr. 1851/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1851/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE ASIGURĂRI DE
S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2311 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată SC A. W. C. S., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic C. A. și reprezentanta reclamantei intimate, av. SS, cu delegații la dosar.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei recurente, arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că
instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea legii, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 36/2010, coroborat cu ale art. 82 din Ordinul 60/2006, potrivit cărora indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite, precum și dispozițiile art. II din O.U.G. 36/2010 conform cărora certificatele de concediu medical eliberate până la data de_ mai puteau fi depuse de angajator în 90 zile, adică până în_, legiuitorul înțelegând astfel să reducă termenul în care pot fi decontate certificatele de concediu medical de la 3 ani la 90 de zile. Cu privire la cheltuielile de judecată cerute de reclamantă, solicită micșorarea cuantumului acestora, având în vedere valoarea pricinii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond,
pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, arătând că termenul de 90 de zile se aplică persoanelor asigurate și nu angajatorilor acestora, textele legale aplicabile raportului juridic dintre angajator și CAS fiind art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr. 158/2005, respectiv art. 77 alin. 1 din Ordinul nr. 60/2006, texte legale care nu reglementează vreun termen special înăuntrul căruia să fie obligatorie solicitarea restituirii sumelor reprezentând diferența dintre indemnizațiile de asigurări sociale plătite angajatorilor ce se suportă din FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, motiv pentru care s-a formulat o cerere de completare a hotărârii care nu face obiectului prezentului recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2311 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulata de reclamantul SC A. W. S. C. împotriva pârâtei C. DE ASIGURARI DE S. C. .
S-a anulat Decizia nr. E 834/_, emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 4.848 lei reprezentând indemnizații achitate asiguraților pentru perioada septembrie 2008 - decembrie 2010.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei dobânda legală aferentă sumelor nerestituite începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a acestor sume.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cerere înregistrată la instituția pârâtă reclamanta a solicitat pârâtei să îi vireze diferența dintre totalul cuantumului prestațiilor de suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pentru perioada 04.2009 - 12.2010 și totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator pe aceeași perioadă.
Prin adresa nr. 26083/_ pârâta a arătat reclamantei că nu s-a aprobat restituirea sumei de 4.848 lei, întrucât restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 60/_ .
Instanța a apreciat că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 din OUG nr. 158/2005 și art. 82 din Normelor de aplicare nu se aplică angajatorului.
Acest lucru a rezultat din următoarele aspecte: noțiunea de beneficiar se referă ea însăși la persoana căreia îi folosesc indemnizațiile sociale în cauză, și nu la angajator, care nu beneficiază de aceste indemnizații sociale ci este doar îndreptățit să recupereze o parte dintre indemnizațiile pe care le-a avansat în temeiul legii; recuperarea sumelor achitate de angajator este reglementată de alte texte legale decât cele menționate anterior, respectiv de art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005 și respectiv art. 77 alin. 1 din normele aprobate prin Ordinul nr. 60/2006; așa fiind, este evident că recuperarea de către angajator a sumelor achitate beneficiarului nu intră sub incidența termenului de 90 de zile menționat la art. 40 din OUG nr. 158/2005 și art. 82 din normele aprobate prin Ordinul nr. 60/2006.
Instanța a constatat de asemenea că reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei indicată în cererea de chemare în judecată în temeiul art. art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005 și al art. 77 alin. 1 din Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 60/2006 emis de Ministerul Sănătății
În consecință, instanța a constatat că în mod greșit pârâta a refuzat restituirea sumei solicitate de reclamantă și a emis adresa și decizia atacate prin prezenta acțiune, fiind admisă în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 158/2005 și ale art. 52 din OUG nr. 158/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE ASIGURARI DE
S. C.
, solicitând casarea sentinței civile atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivare, arată că sunt aplicabile art.40 din OUG nr.158/2005 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 36/2010 coroborat cu art. 82 din ordinul 60/2006 potrivit cărora îndemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite precum și disp. art. II OUG 36/2010 conform cărora certificatele de concediu medical eliberate până la data de_ mai puteau fi depuse de angajator în 90 de zile, adică până în 26 iulie 2010, legiuitorul înțelegând astfel să reducă termenul în care pot fi decontate certificatele de concediu medical de la 3 ani la 90 de zile.
Art. 82 din Ordinul 60/2006 modificat și completat prin Ordinul 430/2010, publicat în M.O. nr. 312/_ arată: "indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";
Arată că beneficiarul sumelor cerute de la C. de Asigurări de S. C. este angajatorul, iar sumele intră în contul angajatorului, cu mențiunea că angajatorul nu le virează angajaților lui, ci își recuperează banii pe care el i-a achitat deja angajaților, conform disp. art. 36 alin.2 și 3 lit. a din OUG 158/2005.
Prin urmare și angajatorul are calitatea de beneficiar atâta timp cât aceste sume se suporta dintr-un buget special, respectiv din bugetul FNUASS, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație (art. 38 alin.2 din UOG 158/2005 modificată și completată).
De altfel noțiunea de beneficiar este definită prin Dicționarul limbii române ca fiind persoană, colectivitate sau instituție care beneficiază de ceva.
Acest fapt rezulta fără putința de tăgada chiar din preambulul O.U.G. nr. 36/2010, unde se menționează ca aceasta ordonanța a fost adoptata avându- se în vedere insuficienta sumelor alocate în cadrul FNUASS, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescuta a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale, se impune implementarea unui mecanism menit sa protejeze asigurații de o eventuala
incapacitate de plata către fond a acestor drepturi.
Prin urmare, certificatele de concediu medical eliberate pana la data de_ și implicit cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator asiguraților mai puteau fi depuse de către aceștia în 90 de zile, adică pana în
26 iulie 2010, iar cererile aferente certificatelor de concediu medical emise ulterior datei de_ se puteau depune la casa de asigurări de sănătate în
vederea restituirii sumelor intr-un termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept sa le solicite (25 a lunii următoare celei în care s-a născut dreptul ).
La data de_ reclamanta a depus cererea de restituire a sumelor plătite aferent certificatelor de concediu medical emise în perioada Septembrie 2008-Decembrie 2010, prin urmare consideră justificat refuzul CAS C. de a restitui reclamantei, indemnizațiile solicitate fiind evident faptul că aferent acestor luni nu a depus cererea de restituire în termenul legal de 90 de zile.
În ceea ce privește obligarea Casei de Asigurări de S. C. la achitarea dobânzii legale aferente sumelor nerestituite, consideră că nu se justifica plata acestora instituția pârâtă aplicând în mod corect dispozițiile legale referitoare la concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Intimata SC A. W. C. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, "(1) Sumele reprezentând
indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta consideră greșită aplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005, în forma în care acestea au fost modificate prin OUG nr. 36/2010, având următoarea redactare: "Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";, acesta fiind și temeiul pentru care intimata pârâtă C. de Asigurări de
S. C. a respins prin decizia contestată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Curtea apreciază că nu se poate reține incidența în cauză a prevederile art. 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 36/2010, deoarece așa cum în mod corect arată intimata reclamantă, acestea nu reglementează raporturile dintre casele de asigurări de sănătate și angajatori, ci se aplică doar între raporturile dintre angajatori și asigurați.
În primul rând, în cuprinsul art. 40 alin. 1 al OUG nr. 158/2005, se prevede faptul că "Indemnizațiile pot fi solicitate";, or este evident că această prevedere nu vizează sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă și care se recuperează, ci se referă la indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asigurații persoane fizice.
Astfel, prevederea de la art. 38, care instituie dreptul angajatorilor de a-și recupera anumite sume, nu face vorbire de "indemnizații";, ci de "sume reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă";.
În al doilea rând, în cuprinsul aceleiași dispoziții legale, se face referire la faptul că termenul de 90 de zile curge "de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";, așadar s-a avut în vedere "beneficiarul";, calitate pe care o poate avea doar persoana fizică asigurată (angajat cu contract individual de muncă, funcționar public etc.) care are dreptul de a beneficia de indemnizație de sănătate, iar nu angajatorul persoana juridică care având obligația de a achita cota de contribuție pentru concedii și indemnizații, are dreptul la recuperarea unei sume cu titlu de diferență între indemnizațiile plătite și contribuțiile achitate.
Mai mult decât atât, la art. 39 alin. 1 s-a prevăzut că "Indemnizațiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta";.
În al treilea rând, textul mai sus citat cuprinde mențiunea depunerii
"actelor justificative";, or potrivit art. 36 din ordonanță acestea sunt certificatele de concediu medical prezentate de asigurați angajatorilor pentru calculul și plata indemnizațiilor, iar nu actele pe baza cărora se restituie angajatorilor sumele prevăzute la art. 38.
În aceeași ordine de idei, nici Ordinul nr. 60/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 158/2005, nu califică pe angajatori ca fiind
"beneficiari"; și nici nu le acordă dreptul de a "solicita indemnizații";, ci stabilesc că "Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
În situația în care legiuitorul ar fi înțeles să instituie un termen de prescripție special în ceea ce privește dreptul angajatorilor de a recupera sume reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate, o atare prevedere ar fi trebuit să se regăsească în actul normativ în cuprinsul art. 38.
Ca atare, față de terminologia utilizată de legiuitor, Curtea reține că raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 36/2010 care instituie un termen de prescripție de 90 de zile, la cererile formulate de angajatori pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, constituie o interpretare greșită a legii, astfel încât criticile formulate de pârâta recurentă sunt nefondate, în speță fiind aplicabil termenul general de prescripție.
Într-adevăr, la art. II din OUG nr. 36/2010 de modificarea a OUG nr. 158/2005, invocat de recurentă, s-a prevăzut că "Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanței de urgență";.
Însă, potrivit art. 77 alin. 2 din Ordinul nr. 60/2006 "Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează declarația privind obligațiile de
plată prevăzută la art. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea";.
Ca atare, Curtea apreciază că nici dispozițiile cu caracter tranzitoriu cuprinse în art. II din OUG nr. 36/2010, nu puteau constitui temei pentru respingerea ca tardivă a solicitării de restituire formulată de societatea reclamantă, deoarece restituirea sumelor către angajatori nu este condiționată de atașarea la cererea de restituire a certificatelor medicale, ci doar de depunerea declarației privind obligațiile de plată și a dovezii achitării contribuției, motiv pentru care chiar dacă certificatele medicale eliberate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010 trebuiau depuse în termen de 90 de zile, această dispoziție nu a impus angajatorilor obligația de a formula cererea de restituire în același termen.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, art. 3041C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de pârâta
C. DE ASIGURĂRI DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2311 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ și fiscal
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea admiterea recursului declarat de C. DE ASIGURĂRI DE S. A J. C., casarea în totalitate a sentinței
recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în
jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj
.
Astfel, în mod greșit prima instanță a calificat prezentul litigiu ca fiind unul de asigurări sociale și nu un litigiu de contencios administrativ-fiscal, astfel încât în mod eronat această cauză a fost considerată ca fiind de competența jurisdicției asigurărilor sociale, fiind soluționată, în consecință, și în complet nelegal constituit.
Principala confuzie pe care prima insta nță a făcut -o în cau ză, pornește
de la înțelesul noțiunii de "beneficiar";al indemnizațiilor de as igur ăr i soc iale
de stat.
Curtea reține că această noțiune este clarificată chiar de art.1 din O.U.G. nr. 158/2005, beneficiari ai indemnizațiilor de asigurări sociale de stat fiind doar persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Nu poate fi reținut ca fiind beneficiar al unor asemenea
indemnizații angajatorul c are pl ăteș te aces te drep tur i de as igur ăr i soc iale de
s ăn ătate întrucât, potrivit disp.art.38 alin.2 din O.U.G. nr. 158/2005 ș i ar t.77
din Ordinul nr._ al M. ui Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de
S. privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe,
sumele a căror restituire/recuperare o pot cere plătitorii de la Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate, din creditele bugetare
prevăzute cu această destinație, nu reprezintă indemnizații propriu -zise,
ci sume de bani reprezentând diferențe dintre indemnizațiile plătite de
către angajatori a siguraților și sum a contribuțiilor da torate de aceștia
în luna respectivă.
De al tf el, ace as tă s itu aț ie rezul tă cu c er titud ine d in Anexa nr.12 la Ordinul nr._ ce cuprinde formularul cererii de restituire/virare a
unor asemenea diferențe, ce trebuie completat de către angajator și
Anexa nr.13 la ordin privind modelul referatului de aprobare/respingere
a plății sumelor reprezentând diferențe dintre "totalul cuantumului
prestațiilor de suportat din bugetul FN UASS pentru concedii și
indemnizații plătite salariaților prop rii"; și "Totalul con tribuțiilor pentru
concedii și indemnizații datorat de angajator"; pe o anumită
lună/perioadă.
Conform art.77 din acest ordin
, sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr.12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la art. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.
Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare
a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.
Referatul, semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 30 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.
În speță, ceea ce contestă reclamanta prin prezenta acțiune este decizia nr. E 834/_ a CASEI DE ASIGURĂRI DE S. C. prin care a fost respinsă contestația sa împotriva refuzului intimatei de restituire a
diferențelor dintre totalul cuantum ului
prestațiilor suportate de către recurentă, din bugetul FNUASS
, pentru concedii și indemnizații plătite salariaților proprii și totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații
datorat de angajator
pentru perioada septembrie 2008 - decembrie 2010,
precum și dispoziți a de refuz a restitu irii, ce a fost comu nicată cu adresa
nr. 26083/_, emisă în temeiul Anexei nr.13 din Ordinul nr._
.
Decizia a cărei anulare s -a solicitat în cauză a fost emisă de către C.
de Asigurări de S. C., în urma plângerii prealabile depuse de către
reclamantă.
De altfel, acțiune a a și fost in tro dusă în mod core ct de către
reclamanta-recurentă la instanța d e contencios ad minsitrativ -fiscal
competentă, care însă, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din
data de_, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a
instanței și a tran spus judecarea ca uzei instanței de asigurări sociale,
reținând că, în raport de obiectul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art.52
din Ordinul nr.158/2005.
Consider că în mod greșit instanța ce a fost investită inițial cu judecarea pricinii a admis excepția de necompetență materială invocată de către intimata
de S. P. ă C., care a considerat, prin întâmpinarea formulată la data de_, că pricina se impune a fi judecată în jurisdicție de asigurări sociale.
Astfel, prin adresa nr. 26083/_ , emisă în temeiul Anexei nr.13 din Ordinul nr._ , C. de Asigurări de S. C. -Serviciul Administrare Contribuții și Creanțe-a răspuns reclamantei, la cererea sa formulată la data de_, că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 4848 lei solicitate, pe motiv că cererea nu a fost formulată în termenul legal de 90 de zile prevăzut de art.82 din Ordinul nr.60/2006
Prin urmare, reclamanta în prezenta cauză nu solicită un drept de asigurări sociale în înțelesul art.155 din Legea nr.19/2000, ci un drept de natură fiscală, de a-i fi restituite de către Stat sumele de bani avansate cu tilu de indemnizații de asigurări de sănătate.
De altfel, în acest sens este și art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005,
potrivit căruia doar lit igiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a
indemnizațiilor prevăzute de pre zenta ordonanță de urgență se
soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit
jurisdicției asigurărilor sociale .
Curtea reține că în cauză litigiul nu are ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, ci recuperarea unor sume de bani de către
plătitorii unor indemnizații, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cu respectarea procedurilor administrativ-fiscale prevăzute de Ordinul nr._ .
În situația în care plătitorul se consideră vătămat în drepturile sale prin aceste acte administrativ-fiscale, cu certitudine acesta se poate adresa în vederea proteguirii acestora doar instanței de contencios administrativ- fiscal competente, în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004.
Apreciez că mai trebuiau avute în vedere în acest sens și următoarele dispoziții legale:
Potrivit art.1
alin.1 din Codul fiscal
, acest cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora.
Conform alin.3 din același cod, în ma terie fiscală, dispozi țiil e codului
prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict
între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Art.1
alin.1 din Codul de procedu ră fiscală
prevede că acesta reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
.2
al aceluiași articol prevede că: "Prezentul cod se aplică și pentru
administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor
provenind din cont ribuții,
amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.";
Art.22 din același Cod
definește ca fiind creanțe fiscale
, drepturile patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul,
cât și cuantumul creanțelor fiscale
, reprezentând drepturi determinate constând în:
dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la
rambursarea taxei pe valoarea adăuga tă, dreptul la rest ituirea impozitelor,
taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului
general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Potrivit disp.art.135 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de
procedură fiscală republicat
, intitulat "Prescripția dreptului de a cere
compensarea sau restituirea";
:
"Dreptul contribuabililor de a cere
compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5
ani de la data d e 1 ianuarie a a nului următor celui în care a luat
naștere dreptul la compensare sau restituire.";
Mai trebuie mențion at că, î
ncepând cu data de_, Ag enț ia Națională
de Administrare Fi scală,
inițial, conform H.G. nr.1574/2003, actualmente, potrivit H.G. nr.109/2009, colectează veniturile datorate bugetului de stat cu
titlu de impozite și contribuții sociale
.
În acest sens, prin adresa nr.60609A, 32210/_, depusă la dosare având același obiect, poziția Agenției Naționale de Administrare Fiscală -
Ministerul Finanțelor Publice -, în ceea c e privește interpreta rea disp.art.38 -40
din O.U.G. nr.158/2005 și a art. 135 din O.G. nr.92/2003, este în sensul că, și
în prezent, după adop tarea O.U.G.nr.36/2010, "termenul în care pot fi
recuperate indemnizațiile de concedii medicale plătite de angajatori asiguraților
din contribuțiile datorate pentru lunile următoare, prin reportare la rd.2 din
declarațiile care se depun în perioada ur mătoa re, este în cadrul termenului de
5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere
dreptul la restituire.";
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.3 și 1, a art.312 alin.2 și 6 Cod.proc.civilă, consider că se impunea admiterea recursului formulat de recurenta C. DE ASIGURĂRI DE S. A J. C., casarea în totalitate a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului C., în jurisdicție de contencios administrativ-care, de altfel, a fost instanța inițial investită cu soluționarea acestei cauze.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.; 2 ex.-_ .
10
| ← Sentința civilă nr. 16416/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 8689/2013. Asigurări sociale → |
|---|
