Decizia civilă nr. 2341/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2341/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. A M. UI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr. 354 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată P. M. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Reclamanta intimată arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului la instanță, conform bonului de benzină pe care îl depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 354 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a admis cererea formulată de reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A M. UI A. ȘI I., și în consecință s-a anulat Hotărârea nr. 8217/_ și Decizia de pensie nr. 1.
/_, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare conformă cu concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 1. /_
, emisă de pârâtă, reclamanta a beneficiat de pensie de invaliditate în temeiul art.27 din Legea nr. 179/2007.
Începând cu data de_ reclamanta a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă, fiind emisă în acest sens Decizia nr.1. din_ .
Această pensie a fost revizuită în baza OUG nr.1/2011 fiind emisă Decizia nr.1. din_ .
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație la C. de contestații pensii din cadrul MAI, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 8217 din_ .
În cuprinsul contestației s-a arătat faptul că la calculul pensiei revizuite nu au fost avute în vedere toate veniturile realizate de reclamantă.
Analizând comparativ adeverințele nr.19607/_, 8693/_, eliberate de Spitalul Județean de Urgență Z. și adeverința nr. 216827/_, emisă de IPJ Sălaj, cu tabelul cuprinzând datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, instanța a constatat faptul că nu toate veniturile realizate de reclamantă au fost valorificate.
Actele contestate de reclamantă au fost emise în baza OUG nr.1/2011 care în preambulul ei arată faptul că această ordonanță a fost adoptată având în vedere că era "imperios necesară instituirea unei etape de revizuire"; a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității";. Acest principiu este expres consacrat de art.1 lit. c) din Legea nr.263/2010.
La art. 8 alin. 1 din OUG nr.1/2011 sunt enumerate veniturile utilizate la calculul punctajului lunar iar printre aceste venituri se regăsesc și cele dovedite de reclamantă cu adeverințele emise de fostele unități angajatoare și care au fost comunicate pârâtului în vederea recalculării pensiei.
Prin urmare, în mod nelegal pârâtul nu a luat în considerare la calculul drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, toate veniturile realizate și dovedite de aceasta și care potrivit dispozițiile legale trebuiau utilizate la calculul punctajului lunar.
În vederea stabilirii în mod concret a punctajului mediu anual realizat de către reclamantă și a cuantumului pensiei brute aferentă acestuia instanța a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare de specialitate.
Conform concluziilor expertizei, având în vedere veniturile care nu au fost luate în considerare la calculul pensiei reclamantei, aceasta a realizat un punctaj mediu anual total de 4,49429 puncte căruia îi corespunde o pensie brută lunară în cuantum de 3.293 lei. Acest cuantum este superior celui stabilit de pârât prin decizia contestată.
Având în vedere toate aceste aspecte instanța a admis acțiunea reclamantei.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CASA DE PENSII S. A
M. UI AFACERILOR INTERNE
solicitând rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010, C. de P. Sectorială a M. a procedat la recalcularea pensiilor.
Pensia reclamantului a fost recalculată, sens în care la data de_ au fost emise deciziile de recalculare a pensiilor contestate, prin care au fost stabilite noile cuantumuri al acestora, începând cu data de_ .
Guvernul României a adoptat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, OUG nr. 1/2011. Efectul expres la aplicării dispozițiilor art. 1 și art. 6 din OUG nr. 1/2011 constă în menținerea în plată a pensiei reclamantului în cuantumul avut în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziei de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat. Potrivit art. 3 din OUG nr. 1/2011 "pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în Anexa nr. 3";.
Conform art. 5 alin. 4 din Legea nr. 119/2010 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Decizia de recalculare a stabilit dreptul la pensie al contestatorului începând cu data de_, însă ulterior, prin decizia de revizuire, calculul pensiei s-a făcut prin raportare la veniturile efectiv realizate de către acesta în perioada în care a activat ca și cadru militar, fundu-i recunoscut dreptul în cuantumul revizuit tot începând cu data de_, în baza OUG nr. 1/2011.
Susținerile intimatului - reclamant apar ca neîntemeiate câtă vreme respectarea principiului contributivității se reflectă în cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 119/2010 din momentul în care a încetat în puterea legii dreptul la încasarea pensiei de serviciu.
Subliniază că prin acest act normativ, conform art. 2 alin. 2 lit. a, s-a stabilit că drepturile de pensie revizuite se cuvin de la data de_, dacă cererea de revizuire și toate actele doveditoare sunt depuse la casa de pensii sectorială până la data de_ .
Prin această prevedere s-a creat cadrul legal corect, echitabil și suficient pentru ca persoanele interesate să procure actele necesare în vederea stabilirii drepturilor lor la pensie pe criteriul contributivității, conform Legii nr. 19/2000.
Așa cum a arătat mai sus, în cazul intimatului - reclamant s-a făcut dovada aplicării acestei dispoziții legale, prin aceea că drepturile revizuite i s-au acordat cu începere din data de_, nepunându-se problema vreunei discriminări.
În susținerea aspectelor de mai sus, CEDO a stabilit prin art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura viața impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
În speță, nu se poate considera faptul că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, modificându-se doar cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 a fost calculat în baza principiilor Legii nr. 19/2000, așadar cu respectarea principiului contributivitătii.
Prin urmare, deși dreptul la pensie este asimilabil dreptului de proprietate, cu toate acestea, cuantumul pensiei cuvenite pentru viitor nu constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional, deoarece acesta nu garantează vreun drept la pensie într-un anumit cuantum, ci garantează dreptul la pensie.
În urma recalculării pensiei reclamantului acesta avea un cuantum al pensiei mai mic decât cel pe care 1-a obținut în urma revizuirii conform OUG nr. 1/2011, considerând în acest mod faptul că acesta nu este lipsit de mijloacele de subzistență. De asemenea, reclamantul nu a administrat vreo probă din care să rezulte că prin recalcularea pensiei cu respectarea principiului contributivității, urmată de revizuirea cuantumului său în baza OUG nr. 1/2011, a fost lipsit de mijloace de subzistență.
Totodată, revizuirea pensiei recalculate a reclamantului are la bază punctajul calculat în funcție de veniturile realizate de acesta, raportat la care s- au plătit contribuțiile de asigurări sociale pe durata încadrării în muncă.
De asemenea, recalcularea pensiilor speciale a fost justificată de rațiuni de echitate, precum și de politica bugetară, afectând deopotrivă toate categoriile de pensionari care beneficiau de pensii speciale și care, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010 au devenit pensii în sensul Legii nr. 19/2000.
Solicită să se constatate faptul că, expertul contabil desemnat în cauză, în mod eronat a procedat la interpretarea dispozițiilor legale în vigoare, stabilind un punctaj în cuantum de 4,49429 puncte și o pensie lunară brută de 3293 lei.
În concluzie, opinează faptul că instituția recurentă s-a raportat în mod corespunzător dispozițiilor legale, stabilind corect pensia intimatei - reclamante.
Înțelege să critice sentința instanței de fond și în ceea ce privește obligarea Casei de P. S. a MAI la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că judecătorii au dreptul, conform alin. 3, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Solicită să se constatate că obiectul cauzei, privind anularea deciziilor de recalculare, nu poate justifica, prin complexitate, onorariul avocațial solicitat a fi achitat în prezent cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru stabilirea cheltuielilor judiciare constând în onorariul de avocat, trebuie avută în vedere munca depusă de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene pe parcursul cărora s-a judecat cererea reclamanților, precum și prezentarea avocatului la termenele acordate de instanță.
Intimata P. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a fost beneficiara unei pensii de stat stabilită conform Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, acordată prin decizia de pensie nr. 1. /2009 (f. 12 dosar fond).
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantei au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 1. /_ (f. 11 dosar fond).
După apariția OUG nr. 1/2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pârâta C. de P. Sectorială a M. ui A. și I. a emis decizia nr. 1. din data de 12 decembrie 2011 (fila 10 dosar fond), contestată în prezenta cauză, prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantei, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 2.914 lei.
Împotriva acestei decizii de revizuire a pensiei, reclamanta a formulat o contestație prin care a criticat modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea pensiei, iar prin Hotărârea nr. 8217/_ emisă de C. de C. din cadrul M. ui A. și I. (f. 6 dosar fond) s-a admis în parte contestația și s-a constatat că a fost emisă o nouă decizie de pensie la data de 3 mai 2012.
În prezentul cadru procesual reclamanta a solicitat anularea hotărârii Comisiei de contestații, motivat de faptul că nu au fost luate în calcul adeverințele eliberate de Spitalul de Urgență Z. care atestă venituri suplimentare, că nu au fost incluse în baza de calcul premiile periodice și nici sumele primite în urma unor procese câștigate.
Prin sentința recurată s-a reținut faptul că la emiterea deciziei de revizuire a pensiei nu au fost luate în considerare la calculul pensiei reclamantei toate veniturile și că punctajul mediu anual cuvenit pe baza expertizei contabile efectuate în cauză este de 4,49429 puncte iar cuantumul pensie de 3.293 lei.
Astfel, Curtea constată că criticile din recurs care se referă la rațiunile de echitate și politică bugetară care au condus la recalculare pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010 și a HG nr. 735/2010, la inexistența discriminării în procedura de revizuire a pensiilor, la respectarea dreptului de proprietate prin prisma Articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la jurisprudența CEDO în domeniul asigurărilor sociale nu au legătură cu pretențiile deduse judecății sau cu soluția pronunțată de tribunal, deoarece prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a formulat critici cu privire la trecerea de la pensia de stat la pensia de asigurări sociale, motiv pentru care nu se impune analizarea acestor susțineri ale pârâtei recurente, acestea nefiind de natură a conduce la modificarea sentinței recurate.
În ceea ce privește fondul litigiului, singura critică formulată de recurentă se referă la faptul că expertul contabil desemnat în cauză, în mod eronat a procedat la interpretarea dispozițiilor legale în vigoare, stabilind un punctaj în cuantum de 4,49429 puncte și o pensie lunară brută de 3.293 lei.
Însă, recurenta nu a dezvoltat critici punctuale asupra sentinței pronunțate în cauză, asupra modalității în care s-a procedat calcularea pensiei de către expert și nu a făcut referiri concrete la expertiza judiciară și la pretinsele erori, în sensul de a le combate și a propune un alt mod de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a se putea răspunde acestor motive de recurs în sensul stabilirii modului corect de interpretare a legii, dintre cel propus de instanța de fond și cel pe care recurenta l-ar fi propus. Or, simpla afirmație cu caracter general că expertiza are concluzii eronate nu este de natură să atragă modificarea sentinței recurate.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art. 212 alin. 2 C.proc.civ. părțile interesate, dacă nu sunt mulțumite de concluziile raportului de expertiză, au posibilitatea să solicite motivat la primul termen după depunerea lucrării efectuarea unei contraexpertize. În lipsa unei atare cereri formulată în termen legal, în vedere întocmirii unei noi expertize, sancțiunea aplicabilă este decăderea din probă.
În primă instanță, raportul de expertiză contabilă a fost depus pentru termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012, iar după amânarea cauzei și comunicarea raportului către pârâtă pentru termenul din data de 21 ianuarie 2013, pârâta nu a formulat obiecțiuni și nu au înțeles să solicite efectuarea unei alte expertize - în condițiile impuse de prevederile art. 212 alin. 2 C.pr.civ - considerându-se astfel lămurită de conținutul raportului de expertiză.
Așadar, criticile aduse doar în recurs de pârâta recurentă raportului de expertiză întocmit de expertul contabil, fără respectarea termenului în care se putea solicita completarea expertizei sau încuviințarea efectuării unei contraexpertize, nu pot fi primite.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, criticile recurentei se întemeiază pe ipoteza greșită a faptului că aceste cheltuieli reprezintă onorariul avocatului.
În realitate suma de 1.200 lei la plata căreia pârâta a fost obligată de către prima instanță reprezintă onorariul expertului judiciar, achitat de către reclamantă prin chitanțele depuse la filele 85 și 92 din dosarul de fond, iar în condițiile în care pârâta este partea în culpă procesuală, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ. prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă la fondul cauzei.
Într-adevăr, dispozițiile cuprinse în art. 274 alin. 3 C.proc.civ. permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, însă Curtea constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitate în cauză, deoarece vizează doar onorariile avocaților.
Văzând că în speță cheltuielile de judecată au fost ocazionate de plata onorariul de expert, Curtea reține că devin incidente prevederile art. 274 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora "Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi ca le-a facut";, motiv pentru care criticile recurentei se constată a fi nefondate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală a pârâtei recurente în prezenta fază procesuală, o va obliga să plătească intimatei suma de 72,50 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport de la domiciliu la instanța de recurs pentru termenul de judecată din data de 15 mai 2013, calculate în funcție de distanța dintre localități de 84,5 km și ținând cont prețul combustibilului de 5,72 lei/litru (potrivit bonului fiscal depus la dosar - f.
16) și de un consum de 7,5 l/100 km.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELELEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. A M. UI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr. 354 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei P. M. suma de 72,50 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. R. a M. lena
| ← Decizia civilă nr. 3475/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 4094/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
