Decizia civilă nr. 2363/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2363/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 3965 din 7 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. O. și pe pârâta intimată C. N. DE P. P., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Lazăr D., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor și reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente dosarul de pensie al reclamantului, în copie, în două exemplare, din care unul se comunică reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând în motivare că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii și a întregii probațiuni administrate în cauză. Prin sentința civilă nr. 1162/2012 Tribunalul Cluj a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor și veniturilor suplimentare menționate în adeverința emisă de Remarul 16 Februarie, această hotărâre intrând în puterea lucrului judecat prin nerecurare, însă C. J. de P. C. nu ține cont de ea. Recursul formulat vizează doar probleme privitoare la venituri și sporuri suplimentare, cu privire la care există deja o hotărâre irevocabilă. Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. a respins contestația reclamantului și a dispus revizuirea deciziei, aceasta fiind o soluție imposibilă, raportat la textele legale. Modalitatea în care s-a tranșat contestația a înrăutățit în propria cale de atac situația reclamantului. Recursul pârâtei nu conține nici o critică de nelegalitate sau netemeinicie a soluției instanței de fond. La solicitarea instanței precizează că reclamantul recurent a formulat cerere de punere în executare prin care a solicitat emiterea unei decizii conform sentinței civile nr. 1162/2012, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C., însă pârâta nu s-a conformat în nici un fel. De asemenea, mai precizează că reclamantul
recurent a atacat și decizia de revizuire a pensiei, cauza având termen pentru data de 10 iunie 2013. Cu cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței de pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.14547/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamantul M. O. a chemat în judecată pe pârâtele: C. J. DE P.
C. și C. N. DE P. P. B. și a solicitat anularea deciziei de pensie nr.2. /_ emisă de către prima pârâtă și a hotărârii nr.2387/_ emisă de cea de-a doua pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de_, reclamantul a înregistrat la C.J.P.C., sub nr.20143/_
, o cerere de recalculare a drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr._ eliberată de S.C."Remarul16 Februarie"; S.A. C. -N. .
Având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din adresa nr.20143/_ ,
C.J.P.C. a refuzat luarea în considerare a veniturilor menționate în această adeverință, reclamantul a înregistrat pe rolul Tribunalului C., sub nr._, o acțiune prin care a solicitat obligarea casei de pensii la recalcularea drepturilor sale de pensie, iar prin sentința civilă nr.1162/2012, Tribunalul Cluj a admis acțiunea acestuia.
Sentința nu a fost recurată, rămânând astfel irevocabilă.
La data de_, reclamantul a înregistrat la C. J. de P. C. cererea nr.2. -92669, solicitând executarea sentinței civile nr.1162/2012 Tribunalul Cluj.
Reclamantul a mai arătat că, în soluționarea acestei cereri, pârâta a emis decizia nr.2. /_ și anexa la aceasta, cu mențiunea că nu i-au fost luate în calcul sporurile din adeverința nr._, întrucât "acestea nu sunt sporuri cu caracter permanent";.
La data de_, reclamantul a înregistrat la C.J.P.C., sub nr.26981/_
, în baza prevederilor art.149 alin.1 din Legea nr.263 din 2010, o contestație împotriva deciziei de pensie nr.2. /_, solicitând anularea acesteia și
recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverința mai sus menționată.
Reclamantul a mai arătat că, la data de_, i-a fost comunicată prin poștă hotărârea nr.2387/_ a Comisiei centrale de contestații B., prin care s-a respins contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr.2. /_ emisă de C. J. de P. C. și s-a dispus revizuirea de către C.J.P.C. a deciziei de pensie nr.2. /_ și a celor emise ulterior, sub următoarele aspecte:
-valorificarea perioadelor:_ -_ ,_ -_ și_ -_, în condiții normale de muncă.
-valorificarea perioadei_ -_, ca stagiu realizat în grupa a II-a de muncă, conform poziției 103, anexa nr.2 la Ordinul MMOS nr.125/1990, forma inițială, în procent 80%, potrivit înscrierilor de la poziția nr.69 din carnetul de muncă.
Reclamantul a apreciat ca fiind abuzivă măsura dispusă de Comisia centrală sub aspectul refuzului nejustificat de a lua în considerare sporurile din
adeverința nr._, conform celor dispuse de către instanța de judecată prin sentința civilă nr.1162/2012 a Tribunalului C. .
S-a mai arătat prin acțiune că, deși termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării contestației, în speță, hotărârea Comisiei centrale de contestații a fost comunicată reclamantului după trecerea a 322 zile calendaristice de la data înregistrării contestației, nefiind astfel respectate disp.art.150 alin.4 din legea nr.263/2010.
Reclamantul a considerat ca fiind nelegale și abuzive și dispozițiile Comisiei de contestații privind revizuirea deciziei de pensie nr.2. /_ și a celor emise ulterior, sub aspectele anterior menționate, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.88 din Legea nr.19/2000, decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
S-a mai considerat că această revizuire a drepturilor de pensie stabilite în favoarea reclamantului încă din anul 2005 încalcă și prevederile Convenției Europene privind drepturile omului, respectiv ale Protocolului nr.1, art.1.
Reclamantul a mai arătat că, în soluționarea contestației cu care a fost
investită, Comisia Centrală și-a depășit competența materială acordată de către legiuitor, și-a încălcat atribuțiile stabilite prin regulament și s-a pronunțat cu privire la alte aspecte decât cele menționate prin contestație, fiind încălcate astfel dispozițiile art.2 și 16 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P.
.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare la judecarea fondului cauzei.
C. J. de P. C. a depus însă, în copie, dosarul de pensie al reclamantului.
Prin sentința civilă nr.3965 din_ a Tribunalului C.,
a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. O., împotriva pârâtelor C. J. DE P. C. și C. N. DE P. P. și, în consecință, a fost anulată decizia de pensie nr.2. /_ emisă de către C. J. de P. C. și hotărârea nr.2387/_ emisă de Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de P.
P. B. .
Pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.2. /_ privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, C. J. de P. C. a respins cererea reclamantului privind recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sporului de toxicitate și a compensațiilor prevăzute de Decretul nr.47/1982, motivând că sporul de toxicitate nu are un caracter permanent, iar pentru compensații nu s-a reținut și nu s-a virat CAS.
În conținutul acestei decizii prima pârâtă a reținut o perioadă de 25 ani, 7 luni și 16 zile realizată de către reclamant în condițiile grupei I de muncă, în temeiul Legii nr.3/1977.
Prin hotărârea nr.2387/_ emisă de către cea de-a doua pârâtă s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de pensie nr.2. și s-a dispus ca pârâta C. J. de P. C. să revizuiască decizia nr.2. /_ și celor emise ulterior, sub următoarele aspecte:
-valorificarea perioadelor:_ -_ ,_ -_ și_ -_, în condiții normale de muncă;
-valorificarea perioadei_ -_, ca stagiu realizat în grupa a II-a de muncă, conform poziției 103, anexa nr.2 la Ordinul MMOS nr.125/1990, forma inițială, în procent 80%, potrivit înscrierilor de la poziția nr.69 din carnetul de muncă.
S-a reținut de către prima instanță că din datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului rezultă că, în perioadele:_ -_ ;_ -_ și_ -_, reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
Din carnetul de muncă al reclamantului a rezultat că în perioada_ -_ acesta a realizat 2 ani și 5 luni de muncă în grupa a II-a de muncă, conform pct.103 din Ordinul 125/1990 în proporție de 80% din timp.
S-a constatat de către instanța de fond că în decizia de pensie emisă în luna octombrie 2011 nu figurează această perioadă.
Prin sentința civilă nr.1162/2012, Tribunalul Cluj a obligat C. J. de
P. C. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor și veniturilor suplimentare, menționate în adeverința nr._ emisă de S.C.";Remarul";16 Februarie SA C. -N., începând cu data de_ .
Prima instanță a constatat că această hotărâre, rămasă definitivă prin nerecurare, nu a fost luată în considerare de către pârâte.
Față de această situație de fapt, instanța a constatat abuzul săvârșit de către cele două pârâte prin emiterea celor două acte administrative atacate, atât sub aspectul dispoziției privitoare la valorificarea perioadelor_ -_ ; _
-_ și_ -_ în condiții normale de muncă, contrar înscrierilor din datele cu privire la activitatea in muncă a reclamantului, cât și sub aspectul neluării în considerare a perioadei_ -_, în care reclamantul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, perioadă înscrisă la poziția nr.69 din carnetul de muncă.
De asemenea, s-a constatat nerespectarea hotărârii judecătorești nr.1162/2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin nerecurare.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei de pensie nr.2. /_ emisă de către C. J. de P. C. și a hotărârii nr.2387/_ emisă de Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. B., în temeiul disp.art.153 lit.d) și g) din Legea nr. 263/2010.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta C. J. DE P.
C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta arată că, potrivit Legii nr. 263/2011, în vigoare la data de _
, ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în H.G. nr. 257/2011- Anexa nr. 15, pct. VI exclude expres aceste sume din calcul pensiei.
Astfel, recurenta citează următoarele dispoziții legale:
"Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
•formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
•premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
•diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
•formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
•alte sporuri care nu au avut caracter permanent.";
În drept, se invocă disp art.299, art. 3041 , art. 312 Cod.proc.civilă.
Intimatul M. O. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C., în temeiul disp.art. 3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
Pr in sen tinț a c iv il ă nr.1162/2012 pronunț ată de c ătre Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost obligată C. J. de P. C. să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantului M. O. cu luarea în considerare a sporurilor și veniturilor suplimentare, menționate în adeverința nr._ emisă de S.C.";Remarul 16 Februarie";S.A. C. -N., începând cu data de_ .
În cauză în mod corect prima instanță a constatat că, prin refuzul recurentei C. J. de P. C. și a Comisiei centrale de contestații pensii din cadrul Casei Naționale de P. P. de a executa această
hotărâre judecăto rească , aces te a au s ăv ârș it un abuz d e drep t ș i, mai mu l t,
Curtea constată că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces
echitabil, garantat de art.6 din Convenția EDO.
Astfel, potrivit cauzei Hornsby contra Greciei, hotărâre din_ ,
executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces.
Dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să
o facă, garanțiile oferire de art.6 și-ar pierde orice rațiune.
Curtea EDO a sta tuat, în mod cons tant, prin jurispru dența sa, că
"ex ercitarea puterilor etatice care au o influență asupra drepturilor și
libertăților garantate de Conven ție, atrage răsp underea statului, independent de forma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că administrația constituie un element
al statului de drept al cărui interes se identifică, așadar c u cel al unei bune
administrări a justiției (Hornsby contra Greciei, 1997).
De asemenea, consider că, trebuiau avute în vedere în acest sens ș i
hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României privind neexecutarea unor hotărâri judecătorești, amintind doar următoarele:
Astfel, în cauza Ghibuși împotriva României - Hotărârea din_, Curtea EDO a reținut următoarele:
Executarea unei sentințe sau a une i hotărâri pronunțate de orice
instanță trebuie considerată ca făcând parte din "proc es";, în sensul art.6
din Convenție. Dr eptul de acces l a justiție ar fi ilu zoriu dacă ordine a
juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre
judecătorească definitivă și obligatorie să rămână neexecutată în
detrimentul unei părți.
În acee aș i speț ă, Cur te a a mai obse rv at c ă Statul, în calitate de
depozitar al forțe i publice, era c he mat să manifeste un comportamen t
diligent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi era
favorabilă.
S-a mai reț inu t pr in acee aș i ho tăr âre că autoritățile la car e a făcut apel
reclamanta în vederea executării hotărârii nu au luat toate măsurile care
se puteau aștepta de la ele în mod rezonabil și că, în consecință,
asistența pentru executarea hotărârii a fost total lipsită de eficiență.
De asemenea, în cauza Teodorescu împotriva României- Ho tăr âre a d in _
, Curtea a reținut c ă unul dintre elementele fundamentale ale supremației
dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care preved e,
printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către
instanțele judecătorești să nu mai poată fi repusă în discuție, deoarece
securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de
lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.
S-a constatat că astfel a fost încălcat dreptul reclaman tului la unproces echitabil.
Prin aceeași hotărâre, Curtea a reținut că, o hotărâre ce constată o
încălcare atrage pentru statul pârât obligația juridică, față de convenție,
de a pune capăt încălcării și de a -i înlătura consecințele, astfel încât să
restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
În speță, se reține că reclamantul-intimat M. O. s-a adresat Comisiei centrale de contestații pensii tocmai în scopul de a fi obligată casa de pensii teritorială de a executa dispozițiile hotărârii judecătorești anterior menționate.
Se mai reține că, prin considerente le sentinței civile nr.1162/2012
pronunțată de către Tribunalul Cluj, s -a u reținut următoarele:
"Astfel, potrivit art. 107 alin 3 si 4 din Legea nr. 263/2010 pensia poate fi recalculata prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei in care a fost înregistrata solicitarea.
La art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 a fost reiterat principiul contributivității instituit prin Legea nr.19/2000, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, astfel încât doar veniturile care au constituit baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale se impune a fi avute in vedere la calcularea pensiilor, împrejurare ce echivalează cu realizarea scopului avut in vedere de legiuitor.
In conformitate cu dispozițiile art.165 alin.1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, în baza înregistrărilor din carnetele de munca, iar la alin.2 se stipulează ca se au in vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate in carnetele de munca sau dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
Veniturile constând in "acord";, "vechime";, "regie";, "spor ore suplimentare";,
"spor conducere"; si "ore noapte";, menționate în Adeverința nr._, eliberată de S.C. REMAR_ RUARIE SA C. -N. au avut un caracter permanent in perioada aratata, fiind incluse, alaturi de celelalte sporuri, in salariul brut, constituind baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, achitandu-se lunar atat cotele CAS cat si contributia la fondul pentru pensia suplimentara.";
S-a mai reținut, prin aceeași hotărâre, că: "Desi potrivit dispozițiilor din anexa nr.15 din H.G.nr.257/2011 sumele reprezentând formele de retribuție in acord si regie nu se iau în calculul drepturilor de pensie intrucat ele nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, aceste sume se impune a fi luate în calcul deoarece principiul contributivității, afirmat de art.2 din legea nr.263/2010, se aplică cu prioritate.
Indemnizațiile pentru concediul de odihnă si pentru incapacitate temporară de muncă nu pot fi luate în considerare separat, pentru perioadele în care reclamantul a beneficiat de a aceste indemnizații, deoarece aceste venituri au fost
avute în vedere la calculul salariului de încadrare realizat în perioadele respective.
Cu privire la sumele menționate sub denumirea de "spor specific";, "premii"; și "deplasări";, instanța apreciază că acestea nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului intrucat, pe de o parte, ar contraveni interdictiei din anexa nr.15 din H.G. nr.257/2011. De asemenea, prin aceeași anexă au fost excluse compensațiile acordate conform Decretului nr.64/1982 precum și alte sporuri care nu au avut caracter permanent, cum este cel de toxicitate…";.
Prin urmare, astfel cum rezultă și din considerentele sentinței civile nr.1162/2012 pronunțate de către Tribunalul Cluj, C. J. de P. C. a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a veniturilor constând in "acord";, "vechime";, "regie";, "spor ore suplimentare";,
"spor conducere"; si "ore noapte";, menționate în adeverința nr._ eliberată de
S.C. "REMAR_ RUARIE"; S.A. C. -N. .
Potrivit disp.art.278 pct.1 și 3 Cod.proc.civilă,hotărârile primei
instanțe sunt ex ecutorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și plata
pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale.
În reglementarea execuției vremelnice de drept,
legiuitorul a avut în vedere că aceste hotărâri au fost pronunțate în cadrul unor acțiuni ce au ca
obiect drepturi ce se bucură de o protecție deosebită și a căror soluționare
reclamă urgență, drepturi a căror proteguire s-a solicitat și în speță.
Conform disp.art.376 Cod.proc.civilă, se investesc cu formulă executorie
hotărârile definitive.
Mai mult, C. J. de P. C. nu a formulat, în termenele și
condițiile legale, cerere de recurs împotriva sentinței civile nr.1162/2012
pronunțată de c ătre Tribunalul Cluj, astfel încât această hotărâr e
judecătorească a rămas irevocabilă.
În consecință, la data de_, după aproximativ 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.1162/2012 a Tribunalului C., reclamantul-intimat a înregistrat la C. J. de P. C., "cererea de puner e în executare"; nr.2. -92669
(fila nr.43 dosar de fond), cerere care a fost soluționată prin decizia nr.2. /_
, fila nr.6 dosar de fond, care cuprinde următoarea motivare: "Revizuire sporuri.Sporul de toxicitate nu s -a acordat
întrucât nu este spor cu caracter permanent. Sporul de conditii a fost acordat
inițial fiind înscris i n CM.Compensatiile cf.dec.46/82 nu se acorda intrucat nu s -
a retinut si virat CAS.";
.
Analizând comparativ datele menționate în decizia nr.2. din_, cu
cele menționate în decizia anterioară, nr.2. din_, fila nr.81 dosar de fond,
se reține că, în soluționarea cererii de punere în executare nr.2. -92669, neluându-se în considerare toate veniturile din adeverința nr._ emisă de
S.C.";Remarul";16 Februarie SA C. -N., ce se impuneau a fi valorificate conform
sentinței mai sus menționate, pensia reclamantului a crescut doar cu 3 lei,
respectiv, de la 1236 lei, la cea de 1239 lei.
Prin hotărârea nr.2387/_ a Comisiei centrale de contestații, ce a fost contestată în cauză, s-au reținut, la rubrica "Obiectul
con tes taț ie i";,ur măto arele:
"contestatorul este nemulțumit de faptul că, la determinarea punctajului mediu anual, nu au fost valorificate veniturile suplimentare înscrise în adeverința nr._ emisă de S.C. Remarul 16Februarie SA C. -N. .
Mai mult, prin aceeași hotărâre, la rubrica "S itu aț ia de f ap t,
se prezintă o evoluție a drepturilor de pensie ale reclamantului începând cu anul 2005, se amintește cererea de recalculare formulată de reclamant la data de_, fără a se preciza nimic cu privire la cele hotărâte de către Tribunalul Cluj în privința acestei cereri de recalculare.
Ulterior, la aceeași rubrică, se menționează însă, ceea ce s-a decis de către casa teritorială de pensii, prin decizia nr.2. /_, (fără a se menționa și observa că această decizie a fost dată în soluționarea unei "cereri de punere în executare"; a unei hotărâri judecătorești), după cum urmează: "….a fost valorificat sporul pentru munca prestată în timpul nopții înscris în Adeverința nr._, eliberată de S.C. Remarul 16Februarie SA C. -N., rezultând un punctaj mediu anual de 1,68967 puncte, începând cu data de_ și nu au fost valorificate sumele reprezentând "acord global";, "ore suplimentare";, "regie";, "premii";,
"deplasări";, "concedii de odihnă";, "compensație conform decretului nr.46/1982, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent
, conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G.nr.257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de_ .";
S-a mai reținut că "Sporul acordat pentru condiții grele de muncă a fost valorificat conform înscrisurilor din carnetul de muncă, prin Decizia nr.2. /_
.";
Astfel, Comisia de Contestații a concluzionat, la fila nr.4 din hotărârea contestată că:
"Față de toate acestea, Comisia Centrală de Contestații constată că, în mod corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, prin Decizia nr.2. /_, nu au fost valorificate sumele reprezentând "acord global";, "ore suplimentare";, "regie";, "premii";, "deplasări";, "concedii de odihnă";, "compensație conform decretului nr.46/1982, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G.nr.257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de_ .";
Prin urmare, un organism administrativ constată că în mod corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale nu a fost executată de către o casă teritorială de pensii o hotărâre judecătorească irevocabilă.
De altfel, pe lângă toate cele menționate anterior, privind atingerea adusă în cauză dreptului reclamantului la un proces echitabil și a încălcării prevederilor procedurale anterior enunțate, se mai reține că a menține decizia de pensie, respectiv hotărârea contestată în cauză, ar însemna și stimularea acestui organism administrativ, pe de o parte, să permită caselor de pensii eludarea dispozițiilor legale privind condițiile și termenul de exercitare a căii de atac a recursului, cele în care se poate uza de o eventuală repunere în termenul de recurs, și, pe de altă parte, să încalce principiul separației puterilor în stat, cenzurând o hotărâre judecătorească definitivă.
Astfel, în dosarul nr._, C. J. de P. C., în calitate de pârâtă în cauză, nu a înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr.1162/2012 pronunțată de către Tribunalul Cluj, pentru a invoca cele pretinse în faza de executare a sentinței, respectiv că în mod greșit ar fi fost obligată să valorifice anumite venituri din adeverința anterior menționată, dar Comisia centrală de contestații hotărăște, ca într-un veritabil recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești cu care s-a investit din oficiu, că aceasta trebuie în parte modificată, desființată, oricum, nu respectată și executată.
După cum prea bine se cunoaște, conform disp.art.311 alin.1 Cod.proc.civilă, numai o hotărâre judecătorească casată nu mai are nicio putere.
Având în vedere faptul că nicio instanță de judecată, nici chiar instanța supremă nu ar putea trece peste impedimentul că împotriva unei hotărâri judecătorești nu s-a exercitat în termenul și condițiile legale calea de atac prevăzută de lege, astfel încât această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat și este executorie, cu atât mai mult, nu este permis ca o instituție a statului, respectiv, casa teritorială de pensii, și un organism administrativ,
comisia centrală de contestații, să repună în discuție, să cenzureze, ceea ce s-a soluționat în mod irevocabil în jurisdicția asigurărilor sociale.
Pentru aceste motive, având în vedere această conduită a pârâtelor, în mod corect prima instanță a anulat atât decizia de pensie, cât și hotărârea comisiei de contestații, obligând la executarea sentinței civile nr.1162/2012 pronunțată de către Tribunalul Cluj.
Se mai reține că, încălcând dreptul reclamantului la un proces
echitabil, precum și principiul securității raporturilor juridice, nu numai
că această comisie a respins contestația formulată de către intimat,
refuzând practic acordarea asistenței necesare pentru ca acesta să obțină
executarea hotărârii judecătorești, ci a revizuit drepturile sale de pensie, astfel cum acestea erau stabilite în temeiul Legii nr.19/2000, încă din anul 2005, prin decizii de pensie definitive.
Astfel, prin hotărârea nr.2387/_ a Comisiei centrale de contestații, s-a creat intimatului-contestator o situație mai grea în propria cale de atac, prin neluarea în considerare nu numai a unor elemente definitiv stabilite de casa de pensii încă din anul 2005, dar și a practicii judiciare constante a instanțelor de
judecată din întreaga țară încă din anul 2001, în sensul recunoașterii caracterului oficial al mențiunilor efectuate în carnetele de muncă ale angajaților privind activitatea prestată de către aceștia în grupa I-a și a II-a de muncă.
Astfel, în mod constant, instanțele de judecată au reținut că:
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este
actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție,
timpul lucrat în locuri de muncă cu co ndiții deosebite, retribuția tarifară și alte
drepturi ce se includ în acestea.
Potrivit art.15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate
desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II
de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Astfel, S.C.";Remarul 16 Februarie";S.A. C. -N. a menționat că în perioadele:_ -_ ,_ -_, reclamantul a lucrat în grupa I-a de muncă, pct.52 cf.Ord.1638/90, 100%, în total 15 ani,11 luni, 4 zile și că în perioada_ -_ acesta a lucrat la locul de muncă prevăzut la grupa I-a, 100%, conf.Ord.125/90, pct.4, în total 7 ani, 2 luni.
Se mai reține că, potrivit mențiunii de la poziția nr.69 din carnetul de muncă, în perioada_ -_, reclamantul a lucrat la locul de muncă prevăzut la grupa a II-a de muncă, conform pct.103, anexa nr.2 la Ordinul nr.125/1990, în procent 80%, în total 2 ani și 5 luni.
Prin urmare, societatea și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act, care nu au fost anulate sau declarate ca fiind false de către instanțele de judecată.
În consecință, în mod corect C. J. de P. C. a luat în considerare, începând cu anul 2005, perioadele:_ -_ ,_ -_ și_ -_
, ca fiind lucrate în grupa I-a de muncă conform mențiunilor efectuate la pozițiile nr.68 din carnetul de muncă seria A.Y. nr.0. al intimatului (fila nr.24 dosar de fond).
Cu toate acestea, prin hotărârea nr.2387/_, Comisia centrală de contestații a dispus ca pârâta-recurentă C. J. de P. C. să revizuiască decizia nr.2. /_ și cele emise ulterior, sub următoarele aspectul valorificării perioadelor:_ -_ ,_ -_ și_ -_, în condiții normale de
mu nc ă,
constatându-se că în mod eronat activitatea desfășurată în aceste perioade, în meseria de lăcătuș montator agregate energetice, maistru, tehnician la S.C.";Remarul16 Februarie";S.A. C. -N. a fost considerată ca fiind stagiu realizat în grupa I de muncă, conform poz.4 din lista anexă la Ordinul MMPS nr.1638/1990.
În temeiul(în executarea) hotărârii nr.2387/_ a Comisiei centrale de contestații, a fost emisă decizia R nr.2. /_ de către C. J. de P. C. (f il a nr.91 dos ar f ond și f il a nr.18 d os ar recurs ), prin care a fost respinsă chiar cererea reclamantului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă,
cu ur măto are a mo tiv are:
"Se resp inge cerere a d e înscriere la pensie pentru LIMIT Ă DE V IRST A deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 (1) din Legea nr.19/2000 in sensulca:
-VARSTA LA DATA INSCRIERII LA PENSIE ESTE MAI MICA VIRSTASTANDARD DE PENSI. ARE
-S tag iul de co tiz are mai mic dec it s tag iul co mple t de co tiz are.";
S-a mai reț inu t pr in ace as tă dec iz ie c ă in timatu l nu a re al iz at n ic iun stagiu decotizare în grupa I-a de munc ă, în timp ce pr in to ate dec iz iile e mis e în te me iul Legiinr.19/2000, respectiv deciziile nr.2. din datele de_ ,_ ,_ ,_ ,au fost recunoscute în favoarea acestuia toate perioadele lucrate în grupa I-a de
mu nc ă menț ion ate în c arne tul de munc ă.
De asemenea, această dec iz ie mai cu pr inde ur măto arele menț iun i :"S.C.
1162/2012 va fi pusă în aplicare la reins crierea la pensie";.
C. J. de P. C. a emis și decizia de debit nr.566/_ (fila nr.8 dosar recurs), pr in c are a cons tatat c ă re cl aman tul ui-intimat, "….în perioada de l a _
până la _
s-a plătit necuvenit suma de 41.114
lei,…"; și că: "Plata
necuvenită a fost generată de
REVIZUIREA DECIZIEI 231553/_ CF.HOTARARII NR.2387 DIN_ A COMISIEI CENTRALE DE CONT. AȚII.";
S-a dispus, în consecință, recuperarea sumei de 41.114 lei de la intimat, conform art.181 din Legea nr.263/2010.
Pentru a înțelege r olul acestei Comisi i centrale de conte stații pensii,
se impune prezentarea succintă a legislației relevante:
Art.106 al in.2 ș i 4 d in Lege a nr.263/2010
prevede că, de la data intrării acestei legi în vigoare, respectiv, de la data de_, cererile se soluționează de către casa de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se comunică persoanei interesate în termen de 5 zile
.
Po tr iv it d is p. ar t.149 d in acee aș i
lege, deciziile
emise de casele
teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia centrală de contestații
, această procedură de examinare a deciziilor fiind considerată, prin alin.2 al aceluiași articol, o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Art.150 din acest act normativ prevede că această comisie, ce funcționează în cadrul CNPP,
reprezintă un organism de verificare, care examinează
și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
De altfel, și potrivit art.1 din Ordinul nr.1453/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații
din cadrul Casei Naționale de P. P., Comisia centrală de contestații, denumită în continuare comisia, s-a înființat ca organism de verificare creat la nivel național care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii
, contestate de către titulari
, și care urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
Curtea constatată că prin: "aplicarea corectă a legislației";, Comisia centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. nu trebuie să asigure doar respectarea dispozițiilor Legii nr.263/2010, ci și respectarea drepturilor fundamentale ale omului garantate prin Convenția europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale, a jurisprudenței Curții EDO, a principiilor fundamentale ale oricărui proces, a principiilor garantate de legislația pensiilor aplicabilă în diferite perioade, a legilor generale, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul jurisprudenței sale.
În acest sens, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Cur te a cons tată as tf el c ă leg iu itorul a pr ev ăzu t, pr in d isp. ar t. 149 din Legeanr.263/2010, dreptul pensionarilor de a formula con testație împotriva deciziilor de pensie emise de casele de pensii la Co misia centrală d e
contestații, reglementând practic ast fel o veritabilă cal e de atac împotriv a
acestor acte administrative, care, totodată, con form art.109 alin.2Cod.proc. civilă, reprezintă o cerință extrinsecă a dreptului
contestatorului la acțiune, astfel încât și în cadrul acestei contestații e ste
imperios necesar a se da eficiență principiului ce guvernează orice proces civil, respectiv celui privind neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Astfel, reglementarea acestei proceduri administrative prealabile comportă particularități față de contenciosul administrativ-din care practic această instituție a fost împrumutată-întrucât, în timp ce potrivit art.8 din Legea nr.554/2004, "Obiectul acțiunii judiciare"; îl constituie anularea în tot sau în parte a actului administrativ unilateral și repararea pagubei cauzate prin acesta, altfel spus chiar contestația împotriva acestui act administrativ-pe care o persoană îl consideră ca fiind de natură a-i vătăma un drept recunoscut de lege sau un interes legitim-, art.153 lit.d) din Legea nr.263/2010 nu a mai prevăzut că tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind deciziile de pensie
emise de casele județene de pensii, ci litigiile privind hotărârile Comisiei centrale de contestații privind deciziile de pensie.
De asemenea, în timp ce art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, reglementând procedura administrativă prealabilă, prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, prin art.149 din Legea nr.263/2010, deși legiuitorul precizează că intenționează să reglementeze o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, prevede că deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia centrală de contestații.
Prin urmare, în timp ce regulile de drept administrativ de drept comun prevăd că acțiunea judiciară are ca obiect contestația împotriva actului administrativ unilateral, ce poate fi exercitată după urmarea procedurii prealabile, dispozițiile speciale de contencios prevăzute de Legea nr.263/2010 stabilesc că un organism administrativ soluționează contestațiile împotriva actului administrativ individual, respectiv, decizia de pensie, instanța urmând a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Comisiei centrale.
Desigur, că, în acest context, deciziile de pensie ce au fost apreciate de către pensionar ca aducând atingere drepturilor sale nu pot fi sustrase cenzurării instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, întrucât acestea rămân de fapt singurele acte-prin conținutul lor și borderourile anexe-care cuprind toate elementele necesare verificării modului de calcul a drepturilor de pensie, elemente care nu se regăsesc în cuprinsul hotărârilor Comisiei de contestații.
Se mai reține că, prin art.2 lit.j) din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă
este definită ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu c aracter individual sau normativ, în s ensul revocării sau
modificării acestuia.
Prin urmare, în cadrul unei proceduri prealabile, a unei plângeri prealabile, autoritatea emitentă sau alt organ administrativ superior verifică, reexaminează doar actul administrativ ce formaeză obiectul cererii și numai în limitele drepturilor pretins a fi vătămate indicate de către persoana ce a formulat plângerea, putând revoca sau modifica actului administrativ doar sub aspectele astfel invocate.
Deși Legea contenciosului adminstrativ nu prevede în mod expres că în cadrul plângerii prealabile nu se poate înrăutăți situația persoanei ce a formulat- o, prin emiterea unui act care să aducă atingere altor drepturi decât cele invocate ca fiind vătămate sau prin obligarea emitentului actului să emită alte acte administrative, în sensul afectării drepturilor petentului sub alte aspecte, respectiv, prin anularea unor acte administrative anterioare, necontestate de către persoana interesată, se reține că, din cuprinsul întregului act normativ se poate despinde acest principiu.
Astfel, conform art.8 din Legea nr.554/2004, răspunsul
autorității competente trebuie să privească doar plângerea prealabilă
formulată, iar art.18
din aceeași lege prevede soluțiile pe care le poate da instanța, care nu pot depăși
cadrul investirii acesteia.
Prin urmare, dacă î n ca drul acțiunii de contencios administrativ nu se pot
depăși limitele cu care aceasta a fost investită de persoana care pretinde că a fos t
vătămată printr-un act administrativ, iar plângerea prealabilă constituie doar
o cerință extrinsecă pentru exercițiul ac estui drept la acțiun e, este cert că nici în cadrul procedurii prealabile prevăzute de noua lege a pensiilor publice nu se
poate depăși cadrul plângerii formulate de către petent.
În consecință, faptul că prin contestația formulată potrivit dispozițiilor art.149 din Legea nr.263/2010, pensionarul invocă erori de calcul a drepturilor sale de pensie printr-un act administrativ-drepturi ce prezintă o mare însemnătate pentru acesta întrucât se plătesc pentru situații în care legiuitorul a apreciat că este necesară acoperirea unor riscuri, ce-l fac dependent în marea majoritate a cazurilor exclusiv de aceste mijloace de subzistență-nu poate să creeze acestuia o situație mai grea, mai dezavantajoasă față de alte persoane vătămate în drepturile lor prin acte administrative, pentru care Statul român trebuie să asigure o protecție bazată pe aceleași principii de drept.
Curtea constată astfel că nu se poate reține că un organism
administrativ de verificare poate avea, în soluționarea unei căi de ata c
împotriva unei dec izii de pensie mai multe drepturi dec ât orice instanță de
judecată, chiar decât cele ale instanței supreme, respectiv, drepturi total străine de orice principii de judecată, cu toate că ceea ce legiuitorul și-a propus a fost ca aceasta "să hotărască"; asupra deciziilor de pensie și să
"aplice corect legislația";.
Chiar dacă legiuitorul și-a propus ca aceasta să aplice corect doar legislația pensiilor, nu se poate admite că s-ar putea realiza acest obiectiv fără respectarea legilor generale, astfel cum acestea au fost definite de către instanța supremă în jurisprudența sa.
Mai trebuie menționat că ceea ce se invocă de către casele teritoriale
de pensii, în ap ărare, în marea majoritate a pr oceselor, pentru a contracara solicitarea pensionarilor de valorificare a noi perioade de cotizare, stagii în grupe superioare de muncă sau venituri suplimentare, este tocmai caracterul definitiv al deciziilor de pensie emise anterior, carenu au fost contestate într-un anumit termen.
În acest sens, nici instanțele de judecată, deși cererea pensionarilor de recalculare a pensiei ar putea fi apreciată ca fiind întemeiată, nu pot trece peste caracterul definitiv al deciziilor de pensie anterioare, recunoscute ca atare de către emitent, nu pot interveni asupra acestora pentru a corecta eventualele erori, în timp ce, astfel cum se prezintă situația în speță, un organism administrativ nou creat în anul 2011, poate, după 7 ani de la rămânerea definitivă a unei decizii de pensie(din 2005), emise de altfel, în temeiul unei alte legi a pensiilor(Legea nr.19/2000)-care nu prevedea o asemenea procedură administrativă și nici competența unei asemenea comisii-să oblige casa de pensii la modificări ale unor erori pe care le constată din oficiu în acte administrative anterioare, care afectează substanțial chiar dreptul contestatorului la o pensie în sistemul public.
Mai mult, o comisie de contestație creată prin dispozițiile Legii
nr.263/2010, nu poate să exercite d ecât drepturile conferite prin această
lege și, prin urmare, orice dispoz iție de revizuire a drepturilor de pensie
trasată caselor de pensii nu ar putea să privească decâ t drepturi stabilite
prin decizii emise în temeiul acestei legi.
De altfel, conform art.7 alin.2 din Ordinul nr.1453/2011, deciziile depensie emise de casele teritoriale de pensii în condițiile Legii nr.19/2000
se supun căilor de atac prevăzute de legea în baza cărora au fost emise.
Prin urmare, aceste prevederi, stabilesc c ă dec iz iile e mise î n te me iul Leg ii
nr.19/2000, ur mau procedur a de con tes tare prev ăzu tă d e legea în vigoare la data
f or mul ăr ii cerer ii, de c i nu er au supuse con tes taț ie i l a Co mis ia de con tes taț ii, ș i,
în consec inț ă, n ic i nu pu te au f i cenzur ate ș i anul ate de c ătre ace as ta.
Aces te preveder i pre z in tă înse mn ătate ș i sub aspec tul c ă f ac vorb ire des pre
"căi de atac"; îm potriva deciziilor de pensie, venind astfel în sprijinulconsiderentelor anterior exprimate, în sen sul că această contestație formulatăîmpotriva deciziei de pensie, în totalitatea sa, incluzând deci și procedura
prealabilă, trebuie să respecte principiile ce guvernează toate căile d e
atac, respectiv, pronunțarea doar în limitele investirii prin cerere și
neînrăutățirea situației celui ce o exercită.
Conform disp.art.16 din Ordinul nr.1453/2011, prin hotărârile
pronunțate în sol uționare a contest ațiilor depuse îm potriva deciziilor de
pensie, comisia poate decide:
a) admiterea tot ală sau parțială a contestației, având drept
consecință obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensi e
de către casa teritorială de pensii emite ntă, potrivit legii;
b) respingerea contestației.
Prin urmare, nici Legea nr.263/2010, ce a îndreptățit comisia să
"hotărască"; asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor de pensie,
nici ordinul mai sus menționat, nu au prevăzut că această comisie arputea decide și în sensul respingerii contestației, dar a obligării casei de pensii la revizuirea drepturilor de pensie stabilite în favoarea petentuluiprin decizii emise în temeiul Legii nr.19/2000.
Din acest punct de vedere, art.13 alin.1 din același ordin, în sensul
că: "La soluționarea contestațiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele ter itoriale de pensii c ontestate de către
titulari, precum și stabilirea corectă a drepturilor de pensie.";, nu pot fi
interpretate decât în mod sistematic, prin înțelesul ce se desprinde din
întregul act normativ, precum și din legea în temeiul căreia a fost ado ptat,cu respectarea principiilor anterior menționate, în sensul că această
comisie verifică respectarea dispozi țiilor legii pensiilor și stabilirea
corectă a drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensie contestată,
în limitele investirii sale prin contestație și fără a înrăutăți situația
contestatorului în propria cale de atac.
În acest sens, mai trebuie precizat că asemenea revizuiri -nefiind dispuse în urma unui control din oficiu efectuat de către acest organism asupra drepturilor de pensie stabilite în favoarea tuturor pensionarilor, încă de la data acordării acestora, ci în cadrul contestației formulate de către o anumită persoană ce pretinde o vătămare suferită printr-o decizie de pensie emisă în temeiul Legii nr.263/2010-, apar în acest context ca unmijloc sigur de descurajare a pensionarilor de a mai formula asemenea
contestații privind modul de ca lcul a drepturilor lor de pensie, iar în lipsa
acestor contestații, desigur că aceștia nu se mai pot adresa nici direct
instanței de judec ată, cu consecința lipsirii acestora d e dreptul de a le f i
proteguite dreptu rile de către o instanță indepe ndentă în s ensul
jurisprudenței Curții EDO.
În reglementarea oricărei căi de atac legiuitorul trebuie să aibă în vedere, iar toți cei care sunt chemați să aplice asemenea dispoziții trebuie să urmărească ca, potrivit jurisprudenței CEDO, condițiile de exercitare a acesteia să nu conducă la transformarea acesteia într-un impediment în calea accesului liber la justiție.
Astfel, în cauza Golder contra Marii Britanii, Curtea EDO a arătat că: "Dacă acest text (n.n.art.6 din Convenție) ar fi interpretat ca vizând doar derularea unei
proceduri aflate deja în curs în fața unei instanțe un stat parte ar putea, fără să-l încalce, să suprime jurisdicțiile sau să sustragă din competența lor soluționarea anumitor categorii de contestații cu caracter civil pentru a le încredința unor organe dependente de guvern.";
Tot în aceeași hotărâre, Curtea a mai reținut că:"…nu este de conceput ca art.6 paragr.1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care, în realitate, îți permite să beneficiezi de aceste garanții: accesul la judecător. Echitate, publicitate și celeritate ale procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului.";
Prin urmare, prin întreaga sa activitate, Comisia centrală de
contestații trebuie să aibă în vedere ca practica sa, hotărârile pe care le
emite, să nu ajung ă a fi considerate c a un obstacol de fa pt, o descurajare î n
fapt a liberului acces la justiție - ce a fost considerat de către C urtea EDO ca
fiind de natură a încălca dispozițiile Convenției în aceeași măsură ca un
obstacol de drept.
Curtea mai reține consecințele deosebit de grave la care s-a ajuns în cauză în urma emiterii hotărârii nr.2387/_ de către Comisia centrală de contestații pensii, întrucât prin dispoziți ile acesteia s-a ajuns practic nu numai la
afectarea substanței dreptului la pensie al reclamantului -intimat, ci și a dreptulu i
său la muncă, la remunerație.
Se reține astfel că atât legislația pensiilor, cât și practica administrativă de
aplicare a dispozițiilor legale în materie de către casele teritoriale de pensii trebuie
să fie clară, previzibilă, unitară în privința tuturor elementelor ce sunt
recunoscute în ved erea stabilirii drept urilor de pensie, pr intre acestea fiind și stagiile de cotizare realizate în grupe su perioare de muncă, în vederea reducerii
vârstelor standard de pensionare.
Î n acest sens, se im pune o tratare a cet ățenilor de pe poziți a unei politici
statale comune, în c ondiții de deplină eg alitate, fără privilegii sau discriminări, în
fața autorităților publice, garanții prevăzute de art.16 alin.1 din Constituție.
Se mai reține că și art.31 alin.1 și 2 di n Constituție
prevede în acest sens că autoritățile publice
, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor
de interes personal.
Astfel, se reține că reclamantului, astfel cum am menționat anterior, i s-a stabilit dreptul la pensie pentru limită de vârstă în anul 2005, în condițiile în care casa de pensii a recunoscut în favoarea acestuia dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare, pentru perioadele lucrate de către în grupa I-a de muncă menționate în carnetul său de muncă.
În situația în care intimatului i s-ar fi adus la cunoștință la data formulării cererii de pensionare, în anul 2005, că nu îndeplinește condițiile de pensionare, acesta (năsut la data de_ ) ar mai fi putut presta munca până la data
împlinirii vârstei standard de pensionare de 65 de ani, perioadă în care ar fi obținut un salariu, desigur superior drepturilor de pensie, și ar fi contribuit în continuare la sistemul de pensii publice, cu consecința majorării pensiei la data când aceasta i s-ar fi acordat.
Mai mult, se reține că este posibilă revizuirea drepturi lor de pensie, însă
orice erori privind a cordarea și calculul drepturilor de pens ie trebuie constatat e
într-un termen rezonabil de la data stabilirii acestora.
Întrucât pensia reclamantului a fost acordată în temeiul Legii nr.19/2000 și această lege a stat la baza plății pensiei sale timp de 5 ani, trebuie menționat că este inadmisibil ca, prin aprecieri/interpretări diferite ale acelorași înscrisuri aflate la dosarul de pensie al acestuia, să se constate de către instituțiile abilitate ale statului, după trecerea a 7 ani și după emiterea în această
perioadă a încă cinci decizii de pensie, rămase definitive, că în mod greșit s-au stabilit drepturile acestuia la pensie.
Astfel, trebuie amintit că, potrivit disp.art.144 din Legea nr.19/2000, printre atribuțiile Casei Naționale de P. și alte Drepturi de Asigurări Sociale
figurau și cele privind
: îndrumarea și controlul modului de aplicare a dispozițiilor
legale de către cas ele teritoriale de p ensii, organizarea s elecției, pregătirii ș i
perfecționării profesionale a salariaților din sistemul public de pensii.
Potrivit art.3 din H.G.nr.13/2004, CNPAS asigura coordonarea,
îndrumarea și contr olul caselor teritoria le de pensii, în scop ul apl ic ăr ii un itare a
leg isl aț ie i în do men iul spec if ic de ac tiv itate și al realizării integrale a sarcinilor și
atribuțiilor ce revin acestora.
Conform art.7 din ac eeași hotărâre, CNP AS avea și atribuțiile de a organiza
activitatea de furniz are a informațiilor n ecesare în vederea e laborării de studii și
analize în domeniul său de a ctivitate, de a verifica modul de stabilire și achitare a
pensiilor, precum și cele de a propune M. ui Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei norme metodologice în aplicarea prevederilor legale din domeniul său de
competență.
În consecință, se reține că, o lipsire a reclamantului de dreptul la pensie după mai mult de 7 ani de la data acordării acestuia, în condițiile în care și în sistemul Legii nr.19/2000, CNPAS deținea pârghiile necesare pentru verificarea, îndrumarea activității caselor de pensii în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate, prejudiciul adus prin emiterea deciziei R nr.2.
/_ -dată în executarea hotărârii nr.2387/_ a Comisiei centrale de contestații pensii-și altui drept al intimatului, respectiv, a dreptului său la muncă și remunerație (care l-ar putea îndreptăți pe acesta la plata unor eventuale despăgubiri) justifică cu atât mai mult anularea celor două acte contestate în cauză, cu repunerea reclamantului în situația anterioară, respectiv, cu plata drepturilor sale de pensie și executarea sentinței civile nr.1162/2012 a Tribunalului C. .
Pentru aceste considerente, constatând că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului M. O. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr.3965 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului M. O. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./ V.R.;
2ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
| ← Sentința civilă nr. 14227/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 124/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
