Decizia civilă nr. 518/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 518/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 1512 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII A M. A. N. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ,
având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate C. de P. a MAN, consilier juridic A. Mirel, lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtului intimat S. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 februarie 2013, prin fax, reclamantul recurent a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea se constată că la data de 13 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței pârâta intimată a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar extrase de pe portalul T. ui Maramureș privind dosarele nr._ * și nr._ * prin care s-au respins contestațiile formulate de reclamant la deciziile de recalculare a pensiei, hotărârile rămânând irevocabile prin nerecurare. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, arătând în esență că reclamantul recurent aduce critici Legii nr. 119/2010 care au fost înlăturate prin Deciziile nr. 871 și 873 din 2010 ale Curții Constituționale care a constatat că sunt constituționale dispozițiile privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. De asemenea invocă în susținerea întâmpinării și decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza Abăluță ș.a. împotriva R. iei, prin care CEDO a constatat neîncălcarea de către S. R. a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reforma
sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale. Fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1512 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată și completată de reclamantul G. C. împotriva pârâților C. de P. Sectorială a M. A. N. și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a F. P. Maramureș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 0103906 emisă la data de 03 iunie 2003 contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie militară de stat, cuantumul acesteia la nivelul lunii decembrie 2010 fiind de 2667 lei.
Prin decizia nr. 59262/_ pensia militară de stat a contestatorului a fost recalculată în baza Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, noul cuantum al pensiei fiind de 1955 lei RON.
Prin decizia nr. 59262/_ pensia de care beneficia reclamantul a fost revizuită în baza art. 1 al. 1 din O.U.G. 1/2011 potrivit căruia pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, în urma revizuirii rezultând un cuantum brut de 2214 lei RON.
Drepturile de pensie stabilite prin decizia contestată s-au acordat cu începere de la data de_, conform art. 2 al. 2 lit. a din O.U.G. 1/2011.
Așa cum reiese din actele comunicate de pârâtă, după emiterea deciziei nr. 59262 din_, la dosarul de pensie al reclamantului s-a depus înscrisul numit "completare la fișa cu locurile de muncă în care a lucrat"; acesta și, valorificându-se datele cuprinse în acest înscris, la data de_, pârâta a emis o nouă decizie de revizuire a pensiei în baza O.U.G. 1/2011, nr. 59262 din 13 februarie 2012, cuantumul pensiei reclamantului crescând de la 2214 lei la 2226 lei.
Drepturile stabilite prin decizia nr. 59262 din 13 februarie 2012 s-au acordat tot de la data de_, astfel că, prin emiterea ei, decizia nr. 59262 din_ a fost lipsită de efecte.
Prin completarea de acțiune din data de_ contestatorul G. C. a contestat și decizia nr. 59262 din 13 februarie 2012.
Potrivit art. 1 din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, "pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, lit. a și b ale acestui articol menționând pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.
Instanța observă că O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu cuprinde o nouă măsură legislativă de transformare a pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public de pensii, ci stabilește doar metodologia de calcul privind
revizuirea pensiilor de serviciu care au devenit pensii în înțelesul Legii 19/2000 în baza Legii nr. 119/2010, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 153 din 23 februarie 2012 și 553 din 24 mai
2012 .
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 a fost adoptată în virtutea faptului că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Totodată, s-au avut în vedere atât instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități, cât și exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat. Toate aceste împrejurări se regăsesc în preambulul actului normativ criticat, vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare și care au impus adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit
art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, contrar susținerilor reclamantului.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma
faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanță, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
Prin aceste decizii definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a decis că Legea 119/2010 nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din Constituție, care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.
Reclamantul a mai susținut că O.U.G. 1/2011 în baza căreia i s-a revizuit pensia de serviciu nu este în concordanța cu Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât reducerea substanțială a nivelului pensiei sale prin aplicarea actului normativ intern menționat a afectat însăși substanța dreptului său de proprietate, drept protejat de art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat și o limită jurisprudențială dată de "atingerea substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
În urma revizuirii pensiei în baza Legii 119/2010, pensia reclamantului s-a diminuat de la 2.667 lei la 2.226 lei, acesta suportând o restrângere a dreptului de proprietate.
Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de Convenție, nu are un caracter absolut.
În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar instanța constată că actele normative criticate îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, astfel cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a Legii 119/2010 și recunoscut de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 871 și 873 din_ când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din Constituție, respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat, dar și în preambulul O.U.G. 1/2011, expus anterior.
Prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011, nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
În acest context, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, ci trebuie analizat în concret dacă s-a păstrat un just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
În examinarea acestei cerințe, instanța a reținut, pe de o parte că în urma revizuirii reclamantului i s-a stabilit o pensie în cuantum de 2.226 lei, mai mare decât pensia medie lunară pentru limită de vârstă din sistemul asigurărilor sociale de stat la nivelul lunii decembrie 2011 - de 900 lei, iar pe de altă parte, că măsura recalculării și apoi a revizuirii pensiilor de serviciu nu a fost nici arbitrară și nici discriminatorie, fiind conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: Legea 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice,
diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport de alte categorii de pensionari, instanța reține că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Instanța a constatat că stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Principiul egalității, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite ce justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării și, apoi, a revizuirii pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 din Legea 119/2010, respectiv O.U.G. 1/2011 intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
De altminteri, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat";.
În ce privește lipsa temeiului juridic al revizuirii pensiei, instanța a reținut că, potrivit art. 1 lit. a și b din Legea 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, stabilite pe baza legislației anterioare, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 .
Art. 3 al acestei legi statua, în al. 1, că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, recalcularea urmând a fi realizată, conform art. 4 lit. a de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului cuprinzând metodologia de recalculare a pensiilor.
Aceste dispoziții se aplicau în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, însă, în cazul acestora, punctajul mediu anual realizat urma a se determina prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituiau stagiu de cotizare și pentru care nu puteau fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual urma a se utiliza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective (art. 5 al. 2 și 4 din Legea 119/2010) .
Prin O.U.G. nr. 1/ 2011 al cărei obiectiv a fost tocmai acela de a institui o procedură care să îndepărteze neajunsurile procesului de recalculare a pensiei, așa cum acesta fusese reglementat prin dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale Hotărârii Guvernului nr. 735/2010, neajunsuri constând, în primul rând, în dificultăți de dovedire a veniturilor realizate pe perioada activă profesional, legiuitorul a stabilit termene de revizuire a pensiilor militare recalculate pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, instituind de această dată în sarcina
instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea sarcina de a identifica și transmite la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
Deciziile contestate au respectat prevederile Legii 119/2010 și ale O.U.G. 1/2011, decizia nr. 59262/_ având în vedere înscrisuri suplimentare celor existente la momentul emiterii deciziei nr. 59262/_ și, de altminteri, nici după comunicarea tuturor actelor doveditoare care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire, reclamantul nu a formulat critici concrete față de modul de calcul al pensiei.
Mai mult, Legea 119/2010 cuprinde prevederi mai favorabile pentru pensionarii militari și polițiști, căci, potrivit art. 162 al. (2) din Legea 263/2010 (art.161 al.2 din Legea 19/2000), în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, iar asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă, or, în cazul pensionarilor militari și polițiști se ia în considerare salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă.
Față de considerentele expuse, constatând că Deciziile nr. 59262/_ și nr. 59262/_ au fost emise cu respectarea prevederilor Legii 119/2010, ale O.U.G. 1/2011 și ale Legii 263/2010, instanța a respins contestația formulată și completată de contestator împotriva acestora, ca neîntemeiată.
Instanța a respins și celelalte capete ale contestației, accesorii capetelor principale, urmare a respingerii acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. C. ,
solicitând în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. modificarea, în totalitate, a sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În mod greșit, a apreciat prima instanță că prevederile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011 nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, este cât se poate de evident că, măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei care consacră principiul neretroactivității legii, prin faptul că dispune, în mod imperativ că,
"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
Prin decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a statuat "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s- au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce
se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _";.
În același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
De asemenea, în mod greșit reține prima instanță că, nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene care arată că "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";.
Acest principiu este stipulat, în mod expres, în practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului care, în mod constant, a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
De asemenea, consacrarea lui o găsim și în opinia Curții Constituționale care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că "nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurentul le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizează recurentul că din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
Relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya ela R. iei (hotărârea din 18 noiembrie 2004) prin care s-a stabilit că prin privarea de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc. În consecință Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
Pe de altă parte nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică; să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
De asemenea, jurisprudența Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate și anume necesitatea indemnizării
corespunzătoare a titularului dreptului. Tot ca o situație jurisprudențială s-a impus o condiție comună, atât în privința privării de proprietate, cât și în materia limitărilor acestui drept, prevăzute de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere la instituirea ei.
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei prin decizia de revizuire atacată și lipsirea recurentului de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul lui, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.of. nr. 81 din 31 ianuarie 2011, este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, preambulul O.U.G. nr. 1/2011 nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, or, prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea recurentului de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Mai mult decât atât, privarea de dreptul de proprietate al recurentului s-a făcut fără ca acesta să fie despăgubit în vreun fel pentru acest lucru.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui
R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât prin decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (n.red. respins, ce-i drept) S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
De fapt, acesta este și motivul pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.
În lumina considerentelor mai sus menționate solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 ianuarie 2013 (f.13-16) pârâta Casa de pensii sectorială a M. A. N. B.
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant împotriva sentinței civile atacate și menținerea în întregime a acesteia, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea Deciziilor nr. 59262 din data de_ și 13 februarie 2012 emisă de C. de P. Sectorială din cadrul MAN, în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010.
Prin Sentința civilă nr. 917 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ * și prin Sentința civilă nr. 1138 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, rămase irevocabile prin nerecurare, au fost respinse contestațiile formulate de
reclamantul G. C. împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă la data de_ în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cum contestația împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, a fost respinsă în mod irevocabil, Curtea apreciază că decizia de recalculare a pensiei de serviciu a devenit definitivă, nemaiputând fi puse în discuție în prezenta contestație, ce vizează legalitatea deciziei de revizuire a deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, aspecte care țin de legalitatea trecerii de la sistemul pensiilor de serviciu la cel de drept comun, stabilit pe baza principiului contributivității și care tind la revenirea pensiei de serviciu stabilită inițial în temeiul Legii nr. 164/2001.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat contestația reclamantului prin prisma tuturor motivelor invocate de recurentul reclamant în susținerea contestației, arătând argumentat, prin raportare la cadrul legal intern și la Decizia nr. 871/2010 prin care Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă principiul retroactivității, că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
În cauza dedusă judecății, Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantului în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. b din Legea nr. 119/2010, act normativ în baza căruia s-a emis decizia de recalculare a pensiei, rămasă definitivă.
Prin Deciziile nr. 59262 din data de_ și 13 februarie 2012, contestate în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia reclamantului stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de_ în temeiul Legii nr. 164/2011. Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele de recurs se referă la faptul că prin deciziile de revizuire a pensiei contestate în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentului privind greșita apreciere de către instanță a apărărilor formulate privind privarea de dreptul de proprietate și încălcarea principiului neretroactivității.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele ca ar viza decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva Sentinței civile nr. 1512 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond G. Brîndușa
| ← Sentința civilă nr. 487/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 4346/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
