Decizia civilă nr. 2843/2013. Contestație drepturi asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2843/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 4764 din 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată SC
K. S., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la datele de 22 mai 2013 și 24 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată SC K. S. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, la care a anexat împuternicirea avocațială a doamnei avocat Trenca I. ela Violeta.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4764 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul SC.K.
S. DEJ, împotriva pârâtei C. DE A. DE S. C. și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 2781 lei reprezentând indemnizații achitate asiguraților pentru perioada februarie 2012.
A fost obligată parata sa achite reclamantei dobânda legala aferenta sumelor nerestituite începând cu data de_ și până la achitarea efectiva.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 39,03 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 33571/_ la C. de asigurări de sănătate C. (f. 8), reclamanta K.
S. a solicitat restituirea sumei de 2781 de lei, reprezentând indemnizații achitate
de aceasta în calitate de angajator asiguraților pentru luna februarie 2012, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate pentru concedii și indemnizații.
Astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. 33571/_ (f. 7), pârâta a comunicat reclamantei că nu i s-a aprobat restituirea sumei solicitate, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă lunii februarie 2012, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 60/2006.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 82 din Ordinul nr. 60/_, indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate achitându-se la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Ori, astfel cum reiese din analiza textelor legale mai sus menționate, invocate de pârâtă în justificarea refuzului său de a restitui suma solicitată de reclamantă cu titlu de indemnizațiile sociale de sănătate, acestea nu reglementează operațiunea de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari, calitate pe care o pot avea doar persoanele fizice angajați.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 158/2005, ";Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă(…)";. De asemenea, potrivit art. 3 indice 1 din același act normativ arată că: ";Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:(…)";.
Rezultă, așadar, că beneficiarii despre care se face vorbire la art. 40 din OUG nr. 158/2005 nu pot fi decât asigurații sistemului de asigurări sociale de sănătate, așadar angajații și nicidecum angajatorii.
Prin urmare, termenul de 90 de zile invocat de pârâtă se aplică persoanelor asigurate, iar nu angajatorilor acestora, textele legale aplicabile raportului juridic dintre angajator și C. de asigurări de sănătate fiind art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005, respectiv art. 77 alin. 1 din Ordinul nr. 60/2006, texte legale care nu reglementează vreun termen special înăuntrul căruia să fie obligatorie solicitarea restituirii sumelor reprezentând diferența dintre indemnizațiile de asigurări sociale plătite angajaților ce se suportă din FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005, sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, aceste sume neputând fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006, sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Ori, aceste dispoziții legale nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, astfel că se poate concluziona că acestor cereri le este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 - Codul civil.
Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente lunii martie 2012 este nejustificat, extinderea termenului de 90 de zile la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate neavând suport legal, astfel că se impune admiterea acțiunii formulate de reclamantă, obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 2781 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS aferentă lunii februarie 2012, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu_ și până la data plății efective
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză de reclamantă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar achitate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S.
C.
, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că instituția pârâtă a făcut o aplicare retroactivă a normei legale cuprinsă în O.U.G. nr.36/2010, din contră aceasta supunându-se principiului aplicării imediate a noii legi.
Or, dacă legiuitorul a înțeles să restrângă termenul de 3 ani reglementat de art.40 din O.U.G. nr.158/2005 la unul mult mai scăzut de 90 de zile, aceasta nu putea face aplicarea vechiului termen atâta timp cât printr-o normă tranzitorie nu s-a reglementat ca pentru indemnizațiile achitate anterior apariției
O.U.G. nr.36/2010 și pentru care s-a depus cerere de restituire după intrarea în vigoare a acestui act normativ să se facă, în continuarea aplicării acelui termen (vechi). O atare normă tranzitorie, dacă legiuitorul ar fi dorit aplicarea acelui termen după intrarea în vigoare a legii noi, trebuia să fie expres prevăzută în noul act normativ ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Noțiunea de beneficiar include și angajatorul căruia i se decontează indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate din bugetul FNUASS, potrivit procedurii legale.
De asemenea și motivarea adoptării acestui act normativ, cuprinsă în preambulul acestuia, duce la aceeași concluzie.
Reclamanta SC K. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, susținând că doar salariatul este beneficiarul indemnizației de concediu medical.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, "(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta critică neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în care acestea au fost modificate prin OUG nr. 36/2010, cu următoarea redactare: "Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Numai că în redactarea inițială, anterior datei de_ (momentul intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010) și care este incidentă sumelor de bani a căror restituire o solicită reclamanta, art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 avea redactarea care urmează: "Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Nu se poate reține incidența în cauză a OUG nr. 36/2010, deoarece sumele reprezentând indemnizații au fost plătite de societate angajaților săi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, chiar dacă cererea de restituire a fost formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a noilor modificări, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Astfel, art. 3 Cod civil, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 36/2010 care instituie un termen de prescripție de 90 de zile la situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă, iar OUG nr. 158/2005, în forma anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 36/2010, reglementa un termen de prescripție de 3 ani, or, în cauză este vorba de sume de bani achitate de angajator anterior datei de_ .
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a statuat că reclamanta se afla sub incidența legii în forma existentă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010, când pârâta trebuia să dea curs solicitărilor reclamantei de aplicare a acesteia în sensul stabilit de art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, care prevedeau un termen de prescripție de 3 ani, și să procedeze la restituirea sumei de 482 lei reprezentând indemnizații plătite de către societatea reclamantă în
calitate de angajator asiguraților, care au depășit suma contribuțiilor datorate de acesta, iar nu la respingerea cererii restituire ca fiind tardivă, ignorându-se prevederi legale.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond pronunțând sentința a făcut o corectă aplicare a principiului tempus regit actum, criticile formulate de recurentă neputând fi primite.
În fine, în mod judicios s-a reținu că doar salariații pot avea calitate de beneficiari, conform definiției legale edictate de art. 40 alin OUG nr. 158/2005 și de procedura legală reglementată de Ordinul nr. 60/2006, nu și angajatorilor.
În consecință, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. | DE A. DE S. | |
A J. | C. împotriva sentinței civile nr. 4764 din _ | a Tribunalului C. |
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond. A. I. M.
| ← Sentința civilă nr. 307/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 321/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
