Decizia civilă nr. 3081/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3081/R/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 5649 din 01 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate C. N. DE P. P., C.
J. DE P. C., C. L. DE P. D., având ca obiect alte cereri - contestație decizie de dare în debit.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. națională de pensii publice a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare. După dezbaterea cauzei, se constată că în cursul acestei zile de 17 iunie
2013, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantei recurente Cosma E., avocat Precup Fabiola a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru un alt termen, întrucât în data de_ este în imposibilitatea de a se prezenta pentru susținerea recursului, având o cauză la Judecătoria Năsăud în dosar nr._, anexând în acest sens copia împuternicirii avocațiale și un extras de pe portalul instanțelor judecătorești.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE P. P., C. J. DE P. C., C. L. DE D., a
formulat contestație la executare și a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 90/_, constatarea nulității deciziei nr. 90/_
emise de C. L. DE P. D. și obligarea pârâtelor în solidar să îi restituie sumele reținute lunar, începând cu data întocmirii acestei decizii.
Prin sentința civilă nr. 5649/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI NATI. ALE DE P. P., invocata de către aceasta, și s-a respins acțiunea formulată împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a CASEI LOCALE DE P. D., invocata din oficiu de către instanță și s-a respins acțiunea formulată împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta C. E. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. având ca obiect asigurări sociale. S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI NAȚI. ALE DE P. P. întrucât nu aceasta a emis decizia atacată prin acțiune. De asemenea, a admis excepția lipsei capacității procesuale a CASEI LOCALE DE P.
, reținând că aceasta nu are personalitate juridică, potrivit Legii nr. 263/2010.
Asupra fondului, tribunalul a reținut că în favoarea reclamantei s-a emis decizia de pensie nr. 137386/_ .
Prin decizia nr. 90/_ s-a stabilit în sarcina un debit de 1394 lei. În motivarea deciziei s-a arătat că în perioada_ până la_ s-au plătit și încasat necuvenit drepturi, suma menționată reprezentând diferențe de pensie rezultate din acordare eronată a majorării punctajului pentru grupele de muncă. De asemenea s-a arătat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de acordarea de către CNPP către CNPP a OUG nr. 100/2008 în mod automat, deoarece codificarea din Plăți era incompletă (V10 în loc de V10/H).
Reclamanta critică această decizie făcând referire la faptul că ea a lucrat în grupa a II-a de muncă și s-a luat în mod corect în calcul acest aspect, având în vedere prevederile OUG nr. 100/2008.
Trebuie precizat în context că, deși atât reclamanta cât și pârâta se referă la drepturile prevăzute de OUG nr. 100/2008, corect ar fi să se refere la drepturile prevăzute de Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 100/2008. Mai exact ar trebui să se refere la art. 78 ind. 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin OUG nr. 100/2008.
Având în vedere starea de fapt reținută instanța a constatat următoarele:
Chiar dacă pârâta nu precizează concret în motivarea deciziei, din dosarul de pensie al reclamantei, din decizia atacată și din tabelul anexă al acestei decizii, rezultă că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de faptul că reclamantei i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 78 indice 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin OUG nr. 100/2008, chiar dacă potrivit alin. 2 al aceluiași articol acesteia nu ar fi trebuit să i se acorde aceste drepturi.
Astfel alin. 2 al art. 78 ind. 2 din Legea nr. 19/2000 prevedea că drepturile prevăzute la alineatul 1 se acordă numai în cazul în care la determinare drepturilor de pensie s-a utilizat un stagiu de cotizare complet. Acesta nu este cazul reclamantei, ea beneficiind de un stagiu de cotizare redus, de 20 de ani.
În consecință, reținând că reclamantei i s-au plătit în mod nejustificat drepturile bănești prevăzute în decizia atacată, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. E. ,
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
În motivare, se arată că decizia nr. 137386/_, prin care s-a stabilit un spor de vechime de 4 ani și 3 luni pentru perioada de 17 ani, 7 luni și 9 zile în care recurenta a lucrat în grupa a 2-a de muncă, a fost legal întocmită și nu a fost contestată de către nici una din părți în termenul de 45 de zile de la comunicare.
Decizia nr. 90/_ emisă de C. L. de P. D., prin care s-a constituit un debit în valoare totală de 1394 lei și prin care s-a reținut că recurenta a încasata necuvenit această sumă, este lovită de nulitate, neexistând nici un temei legal pentru constituirea acestui debit.
Se menționează că potrivit OUG nr. 100/2008, art. I alin. 1 lit. b), se acordă un punctaj suplimentar de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, în cazul persoanelor care au lucrat mai mult de 5 ani în grupa a 2-a de muncă. Pentru sporul de 4 ani și 3 luni recurenta a primit un punctaj suplimentar de 4 x 0,25 + 3 x 0,02083 = 1,06249 puncte. Ca atare, punctajul mediu suplimentar anual a fost de 1,06249: 20 (stagiu complet de cotizare) = 0,05312, iar punctajul mediu s-a majorat de la 0,75886 puncte la 0,81198 puncte, iar pensia i-a fost majorată de la 530 lei la 567 lei.
Se mai arată că decizia nr. 90/_ emisă de C. L. de P. D. a fost dată după ce Legea nr.19/2000 modificată era abrogată prin Legea nr. 263/2010, astfel că instanța a soluționat cauza pe baza unor prevederi legale abrogate - a!in 2, al art. 78 ind.2 din Legea nr. 19/2000 și care îi sunt aplicabile recurentei.
În fine, se susține încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În drept, se invocă art. 274 Cod procedură civilă, art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, art. 153 lit. i, 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, art. I din O.U.G. nr. 100/2008, Legea nr. 263/2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. N. de P. P. (CNPP)
a reiterat excepția lipsei calității procesuale proprii invocate la fondul cauzei(f. 11). Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 489/_ pronunțată în dosarul nr. 9053/2005 al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea reclamantei C. E. și a fost obligat fostul angajator, pârâta S.C. COV MAN S.A. G. să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă în perioada_ -_ (f. 124 fond).
De asemenea, prin sentința civilă nr. 2329/_ pronunțată în dosarul nr._, pârâta S.C. COV MAN S.A. G. a fost obligată să îi elibereze reclamantei C. E. o adeverință din care să rezulte că a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă în perioadele_ -_ ;_ -_ (f. 120 fond).
Sentința civilă nr. 2329/_ a fost parțial modificată prin decizia nr. 1368/_ pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel C., în sensul că societatea pârâtă a fost obligată să îi elibereze reclamantei adeverința cu privire la desfășurarea activității în grupa a II a de muncă și în perioada_ -_ (f. 122 fond) .
În baza hotărârilor judecătorești evocate, i s-a eliberat reclamantei adeverința nr. 312/_ care atesta următoarele perioade lucrate în grupa a II a de muncă:_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_ (f. 77
fond).
Pensia reclamantei, stabilită inițial în baza Legii nr. 57/1992(f. 86 fond), a fost recalculată conform prevederilor OUG nr.100/2008 prin decizia nr. 137386/_ emisă de C. Teritorială de P. D. (f. 119 fond), stabilindu-se un punctaj suplimentar de 0,05312 puncte pentru perioada lucrată în grupa a II a de muncă, așa cum aceasta era atestată de adeverința nr. 312/_ .
Ulterior, la data de_ s-a emis decizia nr. 90, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 1394 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit și a căror plată a fost generată de acordarea de către CNPP a OUG nr. 100/2008, în mod automat, deoarece codificarea din "Plăți"; era incompletă (V10 în loc de V 10/H).
Susține recurenta că decizia de dare în debit este nelegală, în contextul în care decizia nr. 137386/_ de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a punctajului suplimentar pentru activitatea în grupa a II a de muncă a rămas definitivă, nefiind contestată de către nici una din părți.
Referitor la acest aspect, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000 ( în forma în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare) legiuitorul a stabilit expres caracterul definitiv al deciziei care nu a fost contestată în termenul legal de 45 zile. Însă, aceste prevederi se interpretează în sensul în care acest caracter definitiv subzistă exclusiv în privința beneficiarului deciziei, respectiv a persoanei pensionate, iar nu și în privința emitentului, în speță, C. Teritorială de P. D., care, conform art. 89 din Legea nr. 19/2000, poate oricând emite o nouă decizie prin care să modifice sau revizuiască o decizie anterioară, în situația în care constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie.
Dispoziții legale similare se regăsesc și în Legea nr. 263/2010 care statuează la art. 107 al. 1, 2 că "în situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor al. 1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.";
Prin urmare, argumentul reclamantei privitor la caracterul definitiv al deciziei de recalculare a pensiei în baza OUG nr. 100/2008 nu poate atrage nelegalitatea decizie de dare în debit emisă ulterior.
De asemenea, Curtea reține că decizia de dare în debit se întemeiază pe prevederile art. 107 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, amintite anterior, astfel că nu se poate reține lipsa unui fundament legal de natură a atrage nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de dare în debit, Curtea apreciază că în mod corect pârâta C. L. de P. D. a procedat la emiterea acesteia, câtă vreme reclamantei i-au fost acordate drepturi de pensie care nu i se cuveneau.
În concret, majorarea punctajului reclamantei cu punctajul suplimentar aferent grupei a II a de muncă s-a efectuat în baza OUG nr. 100/2008.
Prin art. I din OUG nr. 100/2008 s-a modificat Legea nr. 19/2000, în sensul că s-a stabilit că " După articolul 781din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 782, cu următorul cuprins:
"Art. 782. - (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei
de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671."
Curtea constată că reclamanta a interpretat trunchiat prevederile legale amintite, astfel justificându-se raționamentul eronat de care aceasta se prevalează.
Astfel, notează că reclamanta invocă art. I al. 1 lit. b care prevede majorarea punctajului cu 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, omițând însă să aibă în vedere că prin al. 2 al aceluiași articol legiuitorul a stabilit câmpul de aplicare a acestor prevederi, limitând aplicabilitatea doar în cazul acelor situații în care la determinarea punctajului mediu anual "se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671";.
Or, situația reclamantei nu se circumscrie sferei amintite, întrucât drepturile de pensie ale acesteia nu au fost stabilite în raport de un stagiu complet de cotizare, ci în baza unuia special de 20 ani, așa cum acesta era reglementat de art. 11 al. 1 din Legea nr. 57/1992, privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate(f. 86, 87 fond).
Nici susținerile reclamantei conform cărora prima instanța ar fi aplicat dispoziții legale abrogate nu poate fi primită. Analiza instanței fondului din perspectiva Legii nr. 19/2000 a fost una corectă, câtă vreme decizia de recalculare nr. 137386/_ a fost emisă în temeiul acestei legi, temeinicia ei putând fi apreciată doar prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la emiterea acesteia.
În fine, nici critica privitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO nu este fondată. Prin Decizia din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko,
M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că: "; …
deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat
( Skorkiewicz c. Poloniei,
decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației
, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei
, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei
, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei
, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Nici principiul securității raporturilor juridice nu este aplicabil în sensul invocat de către reclamantă. Astfel, Curtea reține că acest principiu impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție(Brumărescu contra României). Or, în cauză ceea ce invocă reclamanta privește caracterul definitiv al unei decizii (de pensie) al cărei emitent nu este o instanță judecătorească.
Excepția lipsei calității procesuale pasive proprii invocate prin întâmpinare de către CNPP a fost corect tranșată de către prima instanță în sensul admiterii, câtă vreme această entitate nu este emitentul decizie contestate în cauză.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare, menținând sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 5649 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. DS D.
În C.O. semnează În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI | VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI | |
A. A. I. | A. | A. I. |
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
| ← Sentința civilă nr. 378/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 470/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
