Decizia civilă nr. 2951/2013. Alte cereri. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2951/R/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. T. împotriva sentinței civile nr. 3962 din 7 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimații pârâți
M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. UI A. N., având ca obiect contestație decizie de recuperare sume încasate necuvenit.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 mai 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3962 din 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
s-a respins contestația formulată de către reclamantul R.
T., în contradictoriu cu pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S.
B. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit prevederilor at.15 din 164/2001, cadrele militare care la data trecerii in rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii militare, adică nu au cel puțin 20 de ani de serviciu, dar au o vechime efectivă ca militar de cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 ani, proporțional cu anii de serviciu militar.
Reclamantul a fost trecut în rezervă prin aplicarea dispozițiilor art.43 lit. i din Statutul cadrelor militare, la data de_, fără să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei.
La data de_ structura de pensii din cadrul M. ui Apării N. a emis decizia de pensie nr.0120802 prin care acordă pensie militară reclamantului, fără a avea în vedere că acesta nu îndeplinea condițiile legale de pensionare.
Cuantumul acestei pensii a fost revizuit prin Decizia nr.95283/_ . Ulterior emiterii acestor decizii de pensie și a plății acesteia, C. S. de
din cadrul M.Ap.N. a emis Decizia nr.6/_ prin care au fost anulate deciziile de pensie din 2009 și 2011.
Reclamantul a contestat această decizie la Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., comisie care prin Hotărârea nr.15826/_ a respins contestația și a menținut Decizia nr.6/2012.
Această hotărâre a Comisiei Centrale de Contestații a rămas definitivă, ca urmare a neatacării acesteia la instanța competentă.
Prin Decizia nr.672/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, pârâții au dispus recuperarea de la reclamant a sumei de 22.518 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit de la data de_ până la data de_ .
Această decizie a fost emisă în aplicarea Deciziei nr.6/_ prin care au fost anulate Deciziile de pensie nr.0120802/_ și nr. 95283/_ .
Conform prevederilor art.179 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, se recuperează de la beneficiarii în termenul legal de prescripție de 3 ani.
Decizia privind recuperarea sumei de 22.518 lei, încasată necuvenit de către reclamant, a fost legală și a fost menținută iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost respinsă, deoarece la data la care i s-a acordat acestuia pensie militară, nu îndeplinea condiția stagiului de cel puțin 15 de ani de activitate în serviciul militar iar decizia de pensie nr.0120802/2009 și decizia nr.95283 au fost anulate prin Decizia nr.6/_ care a rămas definitivă prin neatacarea în termenul legal a Hotărârii nr.15826/_ .
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. T. solicitând
modificarea sentinței atacate în totalitate, în sensul admiterii contestației așa cum aceasta a fost formulată, în sensul exonerării recurentului de la orice obligație de plată având ca obiect restituirea oricăror drepturi pretins a fi încasate necuvenit.
Solicită totodată obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.100 lei, cu titlu de onorar avocațial (fond și recurs).
În motivarea recursului, recurentul arată că în baza art. 3041C. proc. civ. invocă următoarele motive de nelegalitate ale sentinței recurate:
Un prim aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă în omisiunea instanței de fond de a analiza legalitatea Deciziei nr. 6 /_ prin care au fost anulate deciziile de pensie din 2009 și 2011. Aceasta decizie a fost contestată de către recurent la Comisia de Contestații din cadrul M. Ap. N, care prin Hotărârea nr. 15826/_ a respins contestația și a menținut Decizia nr. 6 / 2012.
În considerentele sentinței recurate se reține că această din urmă hotărâre a rămas definitivă ca urmare a neatacării ei la instanța competentă.
Judecătorul fondului omite însă un aspect esențial, anume că atât prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. 6/2012 cât și prin scriptul intitulat
"Răspuns la întâmpinare", recurentul contestator a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 6 / 2012. Din considerentele sentinței recurate lipsește orice analiza sau măcar referința la aceasta excepție. Este motivul pentru care, cel puțin sub acest aspect, sentința recurata este nemotivată, și ca atare, lovită de nulitate.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta în omisiunea instanței de fond de a analiza și soluționa contestația formulată de către recurentul contestator în dubla ei calificare juridică pe care acesta i-a dat-o, anume de contestație la executare și totodată de contestație la titlu. Prima instanță a analizat demersul judiciar al contestatorului exclusiv ca o contestație la executare iar nu și ca o contestație la titlu.
Prin scriptul intitulat "Răspuns la întâmpinare" a arătat că "prin contestarea deciziei nr. 672 / 2012, contestatarul a contestat implicit și respingerea contestației formulată de el împotriva deciziei nr. 6 / 2012, invocând explicit prin motivarea contestației sale excepția de nelegalitate a acestei decizii".
În acest sens s-a arătat că: "Câtă vreme respectivele decizii (adică Decizia nr. 0120802/_ și respectiv Decizia nr. 95283/_ ) nu au fost anulate în mod legal și în procedura prevăzuta de lege, ele își produc efectele juridice specifice care nu pot fi suprimate sau modificate cu efect retroactiv prin cea de-a treia decizie care este contestată. Procedând astfel, pârâtul intimat a încălcat un drept fundamental al omului, anume acela de a beneficia de pensia de asigurări sociale așa cum aceasta i-a fost legal stabilită și a fost încasată în ultimii trei ani".
Prin urmare, contestația promovată de către recurentul contestator trebuia să fie analizată de către judecătorul fondului atât din perspectiva ei ca fiind contestație la executare cât și din perspectiva ei ca fiind contestație la titlu. A fost analizată numai din prima perspectiva (aceea de contestație la executare) iar nu și din cea de-a doua perspectivă, ca fiind și o contestație la titlu. Este motivul pentru care și sub acest aspect sentința recurata este practic nemotivată, și deci, lovită de nulitate.
În fine, un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă în validarea de către prima instanță a culpei pârâtei intimate, pe care aceasta din urmă o invocă nepermis în justificarea, lipsită de concludența juridică, a emiterii primelor două decizii de pensionare, mai sus menționate, contestatorului recurent.
Astfel, prin decizia nr. 6 /_, emisă de M. A. N. au fost anulate deciziile nr. 0120802 /_ și nr. 95283 /_, la care s-a referit, emitentul celor trei decizii invocându-si propria sa culpă în emiterea deciziilor anulate.
În alți termeni, prin decizia nr. 6 /_ se constată după aproape trei ani că Decizia nr. 0120802 /_ și respectiv Decizia nr. 95283 /_ au fost emise din eroare.
Această argumentare este absurdă, în condițiile în care prin decizia nr. 95283/2011 s-a constatat valabilitatea juridică, și deci legalitatea, primei decizii emisă în anul 2009 și pentru ca abuzul să fie total, prin decizia nr. 672 / 2012 ce formează obiectul contestației din prezentul dosar, s-a dispus recuperarea sumelor achitate contestatului cu titlu de pensie în temeiul deciziilor din 2009 și respectiv din 2011.
Subliniază în context că prin efectul anulării celor două decizii de pensionare și respectiv de revizuire, contestatarului i s-au încălcat drepturile câștigate prin acele decizii, cauzându-i-se o pagubă echivalentă valoric cu sumele pe care este obligat să le restituie.
Este cu totul nescuzabil și totodată cu totul inadmisibil ca Organul de Stat, emitent al unei Decizii de pensionare sa anuleze respectiva decizie, după trei ani de la punerea în aplicare invocându-și propria culpa.
Într-adevăr, prin emiterea celor doua decizii de pensionare (din anul 2009 și respectiv din anul 2011) recurentului contestator i s-au stabilit anumite drepturi aparent legitime care se impun respectului emitentului celor două decizii. în aceste circumstanțe, în cazul dat nu primește aplicare art. 179 din Legea nr. 263 / 2010, potrivit căruia "Sumele încasate necuvenit cu titlu de
prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani".
În cazul dat, sumele încasate cu titlu de pensie de asigurări sociale de către recurentul contestator nu au fost necuvenite acestuia de vreme ce ele au fost stabilite prin doua decizii de pensionare, anume Decizia nr. 0120802_ și respectiv Decizia nr. 95283 /_, prin aceasta din urma statuându-se că cea dintâi este legală.
Pârâtul M. apărării N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că, întrucât Hotărârea nr. 15826 din_ emise de M. A. N. - COMISIA DE CONT. AȚII prin care s- a respins contestația formulată de recurent împotriva deciziei nr.6/_ nu a fost atacată în termen legal, aceasta a rămas definitivă, constituind un temei legal valabil pentru emiterea deciziei de debit.
Curtea notează însă că recurentul reclamant a urmat calea prevăzută de lege, introducând la data de_ contestație împotriva deciziei nr. 6 din_ emisă de intimată.
Această contestație a fost soluționată prin respingerea acesteia de către comisia de contestație abia la data de_, data la care era deja pendinte prezentul litigiu, în cadrul căruia criticile aduse deciziei nr.6/2012 au fost reluate.
Ca atare, a reține că decizia nr.6/2012 a rămas definitivă, întrucât hotărârea comisiei mai sus amintite nu a fost atacată pe o cale separată este o concluzie eronată, bazată pe un argument greșit derivând dintr-o interpretare pur formală a textului legal. În condițiile în care exista deja un litigiu asupra acestui obiect, ce reia criticile respinse deja de către comisia de contestații, este evident că reclamantul recurent a înțeles să atace în prezentul litigiu și această din urmă hotărâre.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât reclamantul a precizat în mod neechivoc acest fapt, prin înscrisul depus la 7 martie 2013 în dosarul de fond(alin. final al filei 2 din înscris, fila 62 dosar fond).
În consecință, Curtea reține că instanța de fond a fost sesizată atât cu anularea deciziilor nr.6/_ și 672/_, cât și cu anularea hotărârii nr. 15826 din_ .
De altfel, Curtea constată că, deși instanța de fond a reținut că decizia nr.6/_ este definitivă, în considerentele sentinței atacate se regăsesc motive de fond ce au stat la baza respingerii contestației.
Trecând așadar la analiza de fond a problemelor deduse judecății Curtea reține că o primă problemă legală ce se impune a fi tranșată este aceea a posibilității intimatei de a anula, cu efecte retroactive, o decizie prin care s-a acordat dreptul de pensie unei persoane, aceasta critică fiind reluată în mod constant de reclamantul recurent.
Pentru o mai ușoară analiză, urmează a se reda conținutul textelor legale ce constituie sediul materiei în dezlegarea problemei abordate.
În primul rând, Curtea notează că art. 106 din Legea 263/2011 prevede că admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de
casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Această decizie poate fi atacată conform procedurii prescrise de art.149 din același act normativ, iar potrivit alin.4 al acestui articol, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Curtea reține de asemenea conținutul art.107 alin.1 potrivit căruia, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
În final, art.179 alin.1 și 4 din aceiași lege prevede că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. Sumele plătite necuvenit prin
intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Curtea mai notează că prevederi similare erau cuprinse și în articolele 54- 56 din Legea 164/2001, lege în temeiul căreia a fost stabilit dreptul de pensiei al recurentului, concluziile derivând din analiza acestora putându-se face așadar în comun.
O primă analiză a textelor indicate, pornește de la coroborarea art.149 alin.4 cu art.107 alin.1 din Legea 263/2011. Astfel, în timp ce primul text amintit conferă caracter definitiv deciziilor de pensie necontestate în termenul legal, cel de al doilea text permite casei de pensii să opereze modificări deciziei inițiale prin decizii de revizuire, în cazul în care se constată se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite.
Coroborarea acestor texte nu relevă o inconsecvență, așa cum ar putea aceasta apărea, ci descoperă intenția legiuitorului de a face o distincție clară, sub aspectul caracterului definitiv al deciziei de pensie, între dreptul la pensie - adică existența ca atare a dreptului - și cuantumul pensiei, care configurează conținutul acestuia. Primul este imuabil și devine definitiv în condițiile prescrise, cel de al doilea are un caracter flexibil, putând fi corectat - mărit sau micșorat ulterior.
O interpretare teleologică a acestor texte relevă aceiași distincție, extrem de importantă din punct de vedere al efectelor produse.
Astfel, dacă este evident că legiuitorul a înțeles să permită corectarea erorilor de calcul ale pensiei pentru a asigura legalitatea acesteia, consecințele fiind practic acelea ale unei " reglări"; în plus sau minus a cuantumului pensiei, în cazul dreptului la pensiei, consecințele extrem de grave, date de caracterul retroactiv al unei posibile revocări, justifică opțiunea legiuitorului în conferirea unui caracterul definitiv al acestuia.
Curtea subliniază că a anula retroactiv un drept de pensie înseamnă a lipsi completamente de venituri o persoană care a renunțat în mod perfect legitim la dreptul său de a munci. Or, dacă este perfect justificat a pretinde restituirea unor sume de bani de care o persoană beneficiază ca urmare a unei erori în calculul pensiei, situația este complet diferită atunci când se pune problema retroactivă a desființării însuși dreptului la pensie. Așa cum s-a subliniat deja, o revocare a dreptului la pensie ar crea un prejudiciu ireparabil unei persoane în lipsa oricărei culpe a acesteia, în condițiile în care nu i se poate restitui retroactiv acesteia dreptul de a munci și, implicit, salariul la care aceasta a renunțat în schimbul
dreptului la pensie, o situație ce ar contraveni profund noțiunilor de echitate și dreptate ce se află la temelia oricărei legi.
Ca atare, distincția făcută de legiuitor rezultă nu doar din analiza gramaticală și semantică a textelor legale amintite, a literei legii, ci și din perspectiva analizării scopului acestei legi, a spiritului ei, după cum s-a argumentat mai sus.
Mai mult, o astfel de opțiune a legiuitorului - de a conferi un caracter definitiv dreptului la pensie - nu este decât o aplicare particulară unei reguli generale a contenciosului administrativ, potrivit căreia actele administrative unilaterale nu mai pot fi revocate dacă au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Legiuitorul a preferat așadar a conferi un caracter prioritar principiului securității juridice față de principiul legalității, pentru a proteja drepturile particularilor în raporturile lor cu statul.
În ceea ce privește art.179 alin.1 și 4 din Legea 263/2011, ce a constituit temeiul legal al emiterii deciziei de debit atacate, Curtea subliniază că acesta este
normă de proced ură
, ce reglementează când, cum și în ce condiții pot fi recuperate sume încasate definitiv, fără însă a adăuga sau a anula condițiile de fond cuprinse în textele legale mai sus analizate.
În concluzie, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea reține că anularea retroactivă a unui drept de pensie are un caracter ilegal, motiv pentru care apreciază ca fondate criticile formulate de recurent, urmând a se dispune anularea deciziilor nr.6/_ și 672/_ emise de M. A. N.
-CASA DE PENSII S. B. și a hotărârii nr. 15826 din_ emise de M.
A. N. - COMISIA DE CONT. AȚII.
În temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civilă, va admite recursul declarat de reclamantul R. T. împotriva sentinței civile nr. 3962 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 8508/117/201, pe care o modifică în tot, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, o va obliga pe aceasta să plătească recurentului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. T. împotriva sentinței civile nr. 3962 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 8508/117/201, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de și precizată reclamantul R. T. în contradictoriu cu pârâtul M. A. N. -CASA DE PENSII S. B. și în consecință:
Dispune anularea deciziilor nr.6/_ și 672/_ emise de M. A.
N. -CASA DE PENSII S. B. și a hotărârii nr. 15826 din_ emise de M. A. N. - COMISIA DE CONT. AȚII.
Obligă pe intimata M. A. N. -CASA DE PENSII S. să plătească recurentului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. T. | D. | C. | G. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
| ← Sentința civilă nr. 4431/2013. Alte cereri. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 8670/2013. Alte cereri. Asigurări sociale → |
|---|
