Decizia civilă nr. 3377/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3377/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. A-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. P. I., A. S. I.
, D. V. N., I. G. G., G. T. I., F. V. V., B. M. M., S. D. D.
, M. T. T., D. V., B. A. I., U. N. V., B. I. P., M.
T. G., M. Z. I. împotriva sentinței civile nr. 1322 din_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată
C. J. DE P. B., având ca obiect recalculare pensie - Legea nr. 263/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, av. Schlett Istvan Oliver, în substituirea av. Galdea N.
, reclamanții recurenți R. I. și D. N., lipsă fiind ceilalți reclamanți și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că în mod eronat reclamantul M. I. a fost trecut pe citativ M. I., motiv pentru care dispune rectificarea citativului și constată acoperită lipsa de procedură cu acesta prin prezenta reprezentantului legal.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga pârâta intimată la recalcularea pensiei reclamanților pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, invocând în susținerea cererii practica unitară a Curților de Apel care este în sensul admiterii acestor acțiuni și hotărârea CEDO privind cauza Tudor Tudor contra României. Cu cheltuieli de judecată de judecată, conform cererii de recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1322 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud în dosarul nr._
s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții R. P.
I., A. S. I., D. | V. N. | , I. G. G., G. T. I., F. V. V. | , B. | M. M. |
, S. D. D., M. | T. T. | , D. V., B. A. I., U. | N. V. | , B. |
I. P., M. T. G., M. Z. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P.
B. -NĂSĂUD.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au investit instanța cu o acțiune de obligare a pârâtei să procedeze la revizuirea drepturilor de pensie invocând decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, acțiunea acestora neavând natura juridică a unei contestații propriu zise împotriva deciziilor de pensionare ori de recalculare a pensiei stabilite în favoarea reclamanților.
S-a constatat că reclamanții s-au adresat în prealabil cu o cerere de revizuire a pensiilor pe cale administrativă către pârâtă, iar aceasta le-a răspuns, după care reclamanții s-au adresat Comisiei centrale de contestații.
Așa fiind, tribunalul, având în vedere și prevederile art.107 din Legea nr.263/2010 ce permite revizuirea drepturilor de pensie la cererea pensionarilor fără a stabili un termen anume în acest scop, a considerat că nu a fost tardiv formulată acțiunea de către reclamanți, reținând că obiectul cauzei nu-l reprezintă contestații împotriva deciziilor de pensionare ori de recalculare a pensiei cuvenite reclamanților.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamanții sunt beneficiari ai pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă stabilite în baza Legii nr.3/1977, aceștia s-au pensionat anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, fiecare reclamant având reținut un stagiu de cotizare de peste 20 ani în grupa I de muncă.
Analizând deciziile de pensionare, precum și adresele emise de pârâtă prin care s-a comunicat răspunsul că nu pot fi revizuite pensiile acordate fiecărui reclamant, s-a constatat că reclamantul R. P. I. s-a pensionat prin decizia nr.055627/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 49 ani, 5 luni și 19 zile, din care 31 ani și 1 lună numai în grupa I de muncă. Reclamantul A.
S. I. s-a pensionat prin decizia nr.058846/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 44 ani, 1 luni și 22 zile, din care 28 ani, 7 luni și 16 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul D. V. N. s-a pensionat prin decizia nr.047163/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 43 ani, 7 luni și 1 zile, din care 25 ani, 2 luni și 24 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul I.
G. G. s-a pensionat prin decizia nr.047172/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 41 ani, 9 luni și 23 zile, din care 24 ani, 9 luni și 15 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul G. T. I. s-a pensionat prin decizia nr.056787/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 37 ani, 7 luni și 19 zile, din care 24 ani, 4 luni și 16 zile numai în grupa I de muncă.
Reclamantul F. V V. s-a pensionat prin decizia nr.072314/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 43 ani, 7 luni și 15 zile, din care 27 ani, 4 luni și 21 zile numai în grupa I de muncă. Reclamanta B. M. M., în calitate de urmașă a defunctului soț B. A., s-a pensionat prin decizia nr.047154/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 43 ani, 1 luni și 27 zile, din care 27 ani, 5 luni și 9 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul
S. D D. s-a pensionat prin decizia nr.062347/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 44 ani, 11 luni și 18 zile, din care 29 ani, 1 luni și 18 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul M. T. T. s-a pensionat prin decizia nr.074577/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 48 ani, 3 luni și 2 zile, din care 28 ani, 5 luni și 29 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul D. V. s-a pensionat prin decizia nr.047251/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 41 ani, 3 luni și 3 zile, din care 25 ani, 5
luni și 3 zile numai în grupa I de muncă.
Reclamantul B. I. s-a pensionat prin decizia nr.046760/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 45 ani, 4 luni și 27 zile, din care 26
ani, 0 luni și 13 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul U. N. V. s-a pensionat prin decizia nr.047192/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 43 ani, 11 luni și 15 zile, din care 27 ani, 2 luni și 22 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul B. I. P. s-a pensionat prin decizia nr.039882/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 48 ani, 7 luni și 4 zile, din care 26 ani, 5 luni și 2 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul M.
T.G. s-a pensionat prin decizia nr.046694/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 42 ani, 6 luni și 17 zile, din care 26 ani, 4 luni și 18 zile numai în grupa I de muncă. Reclamantul M. Z I. s-a pensionat prin decizia nr.053276/_, având realizat un stagiu total de cotizare de 53 ani, 8 luni și 24 zile, din care 34 ani, 3 luni și 19 zile numai în grupa I de muncă.
Pârâta a indicat în aceste adrese faptul că în cazul reclamanților pensia acestora stabilită în baza Legii nr.3/1977, a fost recalculată în baza OUG nr.4/2005, că aceștia au realizat stagii de cotizare în cadrul CFR, că s-a reținut stagiu complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de cap. A 1.1 din normele de aplicare a HG nr.1550/2004, că în temeiul OUG nr.100/2008 pentru sporul aferent perioadei lucrate de fiecare reclamant în grupa I de muncă, reclamanții au beneficiat de un punctaj suplimentar de la datele de_ și respectiv _
, punctaj suplimentar anume indicat în cazul fiecărui reclamant în adresele depuse la dosar.
Reclamanții au susținut că pârâta a calculat în mod eronat cuantumul pensiilor, întrucât raportarea a fost făcută la un stagiu de cotizare de 30 de ani și nu la unul de 20 ani, invocând decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, precum și practica judiciară a altor instanțe.
Tribunalul a arătat că deși acțiunea nu a fost tardivă, potrivit art. 88 al Legii nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor anterioare de pensionare, decizia casei de pensii necontestată în termenul legal de 45 de zile de la comunicare este definitivă. De asemenea și potrivit art.149 alin.4 din Legea nr.263/2010, intrată în vigoare la data de_, ce a abrogat Legea nr.19/2000, deciziile de pensii necontestate în termenul de 30 de zile sunt definitive.
S-au reținut considerentele deciziei în interesul Legii nr. 40/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat și s-a stabilit că
,,Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială";.
Tribunalul a constatat că decizia în interesul legii prevede expres că interpretează prevederile 77 alin.2 și cele ale art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, iar art.43 alin(1) prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. d 20 lit. a)- respectiv angajații din unitățile miniere - și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, iar art.43 alin.2 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) și d) -angajații din aviația civilă și cei ce au desfășurat activitate artistică și aveau profesiile din anexa 2- și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Așa fiind, instanța a arătat că decizia nr.40/2008 este aplicabilă doar acestor categorii de salariați care au desfășurat activitatea în grupa I de muncă în unitățile limitativ prevăzute de lege, iar nu tuturor salariaților care au desfășurat activitatea în această grupă, dar nu în locurile de muncă prevăzute de art.20 alin.1 lit. a, c, d din Legea nr.19/2000.
Tribunalul a constatat că reclamanții nu și-au desfășurat activitatea în asemenea locuri de muncă indicate de art.20 alin.1 lit. a, c, d din Legea nr.19/2000, respectiv reclamanții nu au fost angajați în unitățile miniere, în aviația civilă și nici nu au desfășurat activitate artistică și nu aveau profesiile din anexa 2, aceștia au realizat stagii de cotizare în cadrul CFR, pentru a le fi aplicabilă decizia nr.40/2008. Față de această situație, tribunalul a arătat că în cazul reclamanților nu a putut fi aplicată decizia în interesul legii invocată de reclamanți atât timp cât nu și-au desfășurat activitatea în asemenea unități limitativ prevăzute de lege și anterior indicate.
De asemenea, s-a reținut că oricum nu se putea aplica decizia în interesul legii invocată de reclamanți în sensul urmărit de aceștia.
Potrivit art.14 din Legea nr. 3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte:
un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Tribunalul a constatat că acest text legal reglementează dreptul persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare și de majorarea vechimii în muncă (în sensul că un an de muncă lucrat în grupa I echivala cu un an și jumătate vechime în muncă), așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei în interesul legii. Practic, singurele facilități acordate au fost acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei de pensionare. Ca atare, prin majorarea vechimii în muncă potrivit art. 14 lit. a din Legea nr. 3/1977 persoanele care au lucrat în grupa I de muncă ajungeau mai repede la vechimea minimă de 30 de ani prevăzută pentru pensionare pentru limită de vârstă față de persoanele care au lucrat în condiții normale, fără însă ca stagiul complet de cotizare să fie altul decât cel minim de 30 de ani.
Tribunalul a considerat că pârâta a procedat corect și a stabilit stagiul complet de cotizare în cazul reclamanților avut în vedere la determinarea punctajului mediu anual reprezintă potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, respectiv vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, în cazul reclamanților fiind vorba de Legea nr. 3/1977, potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții R. P. I., A. S. I., D. V. N., I. G. G., G. T. I., F. V. V., B. M. M., S. D. D., M.
T. T., D. V., B. A. I., U. N. V., B. I. P., M. T. G., M.
Z. I.
solicitând modificarea în parte a sentinței, cu consecința obligării pârâtei de a revizui și a achita recurenților pensiile revizuite cât și diferențele de pensie rezultate în urma revizuirii având în vedere stagiul de cotizare de 20 ani, începând cu data de_ și în continuare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că ca au fost pensionați pentru vechime în muncă și limită de vârstă, fiecare dintre ei realizând un stagiu
complet de cotizare după cum urmează: R. P I., 49 ani, 5 luni și 10 zile, din care 31 ani și 1 luna numai în grupa I a de muncă, A. S I., 49 ani, 1 luna și 22 zile, din care 28 ani, 7 luni și 16 zile numai în grupa I a de muncă, D. V N.
, 43 ani, 7 luni și 1 zi, din care 25 ani, 2 luni și 24 zile numai în grupa I a de muncă, I. G G., 41 ani, 9 luni și 23 zile, din care 24 ani, 9 luni și 15 zile numai în grupa I a de muncă, G. T I., 37 ani, 9 luni și 10 zile, din care 24 ani, 4 luni și 16 zile numai în grupa I a de muncă, F. V V., 43 ani, 7 luni și 15 zile, din care 27 ani, 4 luni și 21 zile numai în grupa I a de muncă, B. A A. antecesorul subsemnatei B. M M., 43 ani, 1 luna și 27 zile, din care 27 ani, 45 luni și 22 zile numai în grupa I a de muncă, S. D D., 44 ani, 11 luni și 18 zile, din care 29 ani, 1 luna și 18 zile numai în grupa I a de muncă, M. T T., 48 ani, 3 luni și 2 zile, din care 28 ani, 5 luni și 29 zile numai în grupa I a de muncă, D. V., 41 ani, 3 luni și 3 zile, din care 23 ani, 5 luni și 3 zile numai în grupa I a de muncă, B. A I., 45 ani, 4 luni și 27 zile, din care 26 ani, 0 luni și 13 zile numai în grupa I a de muncă, U. N V., 43 ani, 11 luni și 15 zile, din care 27 ani, 2 luni și 22 zile numai în grupa I a de muncă, B. I P., 48 ani, 7 luni și 4 zile, din care 26 ani, 5 luni și 2 zile numai în grupa I a de muncă, M. T G., 42 ani, 6 luni și 17 zile, din care 26 ani, 4 luni și 18 zile numai în grupa I a de muncă, M. Z I., 53 ani, 8 luni și 11 zile, din care 34 ani, 3 luni și 19 zile numai în grupa I a de muncă.
Prin deciziile de pensionare, C. J. de P. B. Năsăud a stabilit în mod eronat cuantumul pensiilor, întrucât raportarea a fost făcută la un stagiu complet de cotizare de 30 ani și nu la unul de 20 ani. Greșeala a fost menținută și prin deciziile emise ulterior acestei date, inclusiv prin adresele cu nr. 22702/P1 din data de_ privind respingerea cererilor de revizuire.
Se invocă faptul că art. 88 din Legea nr. 19/2000 nu era în vigoare la data emiterii deciziilor anterioare de pensionare, astfel cum reține instanța de fond în preambulul considerentelor de respingere a acțiunii. Este evident că acest articol nu avea cum să fie în vigoare la data emiterii deciziilor de pensii, în condițiile în care datele la care au fost emise sunt cuprinse între anii 1991 - 2000.
Referitor la aplicabilitatea Deciziei nr. 40/2008 a I., reclamanții au arătat că în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cei puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în gupa I-a sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei, de un spor la vechime în muncă de un an și 6 luni pentru grupa I-a, respectiv un an și 3 luni pentru grupa a II-a. În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe de muncă, determinate conform Ordinului MMPS nr. 50/1990 și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada_ -_, au beneficiat, atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție (denumită de Legea nr.19/2000, stagiu de cotizare), conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
De aceste considerente, instanța de fond nu a ținut cont atunci când a respins acțiunea nerespectând astfel dispozițiile cuprinse de Decizia I. cu nr. 40/2008.
În acest sens, interpretarea data de I. prin decizia nr. 40/2008, nu își va înceta efectele odată cu abrogarea art. 77 alin. 2 și art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, atâta timp cât aceasta se referă la situații identice în care instanțele de judecata au aplicat în mod neunitar prevederile legale cu privire la modul de calcul al stagiului de cotizare și implicit al pensiei, situații care continuă să producă efecte juridice și după data de_ . Dacă ar interpreta altfel conținutul deciziei, ar lipsi de efecte tocmai hotărârea I. care se refera în esența la determinarea punctajului mediu anual în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 și nu de cele ale Legii 19/2000 abrogate la_ .
Mergând mai departe, după abrogarea Legii nr. 19/2000 și apariția noii legi a pensiilor, tot nu se poate reține faptul că prin aplicarea dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, situațiile recurenților ar fi rezolvate în mod echitabil și în conformitate prevederile legale în materie, întrucât stabilirea stagiului de cotizare și implicit a pensiei este raportat tot la art. 14 din Legea nr. 3/1977, dispoziție legală în vigoare la data emiterii deciziilor de pensie.
Astfel, legat de aplicabilitatea conținutului deciziei în interesul legii pronunțată de instanța supremă, solicită să se aibă în vedere următoarele:
S-au avut în vedere prevederile 14 din Legea nr. 3/1977.
Până la a beneficia de aceste dispoziții, stagiul complet de cotizare trebuie să fie calculat corect iar numai dintr-un astfel de calcul rezultă și un punctaj mediu anual corect aferent stagiului de cotizare.
De altfel în aliniatul (2) al aceluiași articol de lege, este menționat că "Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special." iar în aliniatul (3)
"De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001—2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctatului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă" ori în ceea ce îi privește, aceasta nu s- a realizat în speța de față.
În considerentele Deciziei nr. 40/2008, pronunțată de ÎCCJ, "asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare, prin ordine ale M. ui Sănătății și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare".
Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă.
Așadar, această categorie de persoane beneficia de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiții 20, respectiv 25 ani, dar în același timp erau considerați a îndeplini condițiile standard de pensionare mai repede.
Ori, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai pentru această categorie de persoane și s-ar ajunge la situația în care o persoană care a activat în condiții normale 30 de ani, să beneficieze de punctaj mai mare, decât una care a activat în grupa I sau II de muncă, prin împărțirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului și finalității Legii nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării, dar și scopului și finalității celor ulterioare pensionarii, în speța Legii nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005 și Legii nr. 263/2010.
Instanțele judecătorești sunt competente să analizeze orice fel de cerere, în temeiul art. 1 - art. 4 din Codul de procedura civila, art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, art. 21 alin. (l)-(3) din Constituția României, art. 6 alin. (1) din Convenția europeană și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
S-a invocat și Hotărârea CEDO în cauza DP escu împotriva României, art. 20 din Constituție și art. 4 și art. 5 din Noul Cod Civil.
În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond a faptului că practica judiciară invocată la nivelul Curții de Apei București și Curții de Apel Tg-M. nu este relevantă, s-a arătat că menținerea acelorași soluții în cauze similare, este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În mod greșit se susține de către recurenți faptul că prin deciziile de pensionare, C. J. de P. B. -Năsăud a stabilit în mod eronat cuantumul pensiilor prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 ani și nu la unul de 20 ani. Astfel, Curtea constată că drepturile inițiale de pensie ale reclamanților au fost stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, moment ce a marcat intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și anume în temeiul Legii nr. 3/1977, or, aceste act normativ instituia un sistem de calcul al pensiei ce nu avea în vedere stagiul complet de cotizare, această noțiune fiind introdusă abia prin dispozițiile cuprinse în Legea nr. 19/2000.
Ca atare, după apariția Legii nr. 19/2000, în conformitate cu dispozițiile
H.G. 1550/2004 și OUG 4/2005 pensiile reclamanților au fost supuse recalculării, ocazie cu care prin noile decizii de pensiei astfel emise, punctajul mediu anual a fost determinat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani. În mod just s-a apreciat că necontestarea în termenul legal a deciziilor emise cu ocazia recalculării în cazul fiecărui reclamant (iar nu a deciziilor emise în temeiul Legii nr. 3/1977, cum în mod eronat s-a susținut în motivele de recurs), a dus la definitivarea acestora potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 19/2000, astfel încât drepturile stabilite până la data depunerii cererii de revizuire de către reclamanți la pârâtă nu mai pot fi modificate, aceste decizii producând efecte juridice pentru această perioadă.
Reclamanții și-au întemeiat contestația pe prevederile Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care se referă la stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, însă nefondat se susține că stagiul complet de cotizare ar fi potrivit menționatei decizii 20 de ani, în loc de 30 de ani.
Astfel, prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în M.O. nr.334/_ ) s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Apreciind că au procedat greșit instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei că aceste persoane "(…) au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare (…)";.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai avut în vedere că:
"(…) Cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. _
, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge și din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr._ privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr._ este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977. (…)";.
Reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, se constată că instanța de fond, în aplicarea menționatei decizii, în mod corect a apreciat că textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu prevede în mod distinct un alt stagiu de cotizare la determinarea drepturilor de pensie, decât cel general, care este de 30 de ani pentru bărbați potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Curtea reține că art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004 a precizat că recalcularea pensiei se va face cu luarea în considerare a stagiului de cotizare (vechimea în muncă) reglementat de actul normativ în vigoare la data pensionării. Art.8 din Legea nr. 3/1977 a reglementat vechimea minimă în muncă, necesară pensionării ca fiind de 30 de ani pentru bărbați, aplicată de C. J. de P. la recalculare. Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine data începerii operațiunii de evaluare.
Constatând că prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 le sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din acest act normativ, fără a se face nici o referire la
stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaților - art.8 - în baza art. 312 alin. C.proc.civ., criticile recurenților se constată a fi nefondate.
Atât timp cât la recalcularea pensiei au fost respectate principiile Legii nr. 19/2000, iar acest act normativ nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani pentru bărbații care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în mod corect și legal stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei reclamanților este de 30 de ani.
Recurenții au mai invocat prevederile cuprinse în art. 1 - 4 din Codul de procedura civila, art. 6 din Legea nr. 304/2004, art. 20, 21 alin. 1 - 3 din Constituția României, art. 6 alin. (1) din Convenția europeană, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 și art. 5 din noul Cod Civil, precum și Hotărârea CEDO în cauza DP escu împotriva României, însă aceste dispoziții nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției adoptate de prima instanță, nefiind invocate în susținerea unei critici concrete față de sentința recurată.
Referitor la invocarea de către reclamanți a jurisprudenței altor instanțe, se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărârea recurată este conformă Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii în această materie. De altfel, în Cauza Ștefănică și alții împotriva României din 2 noiembrie 2010
instanța europeană a statuat că anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din România, se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de
recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.proc.civ., în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții R. P. I., A. S. I.
, D. V. N., I. G. G., G. T. I., F. V. V., B. M. M., S. D. D.
, M. T. T., D. V., B. A. I., U. N. V., B. I. P., M.
T. G., M. Z. I. împotriva sentinței civile nr. 1322 din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. A-R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: M. L. B.
| ← Sentința civilă nr. 16087/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 175/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
