Decizia civilă nr. 3781/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3781/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 9011 din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent B. V., avocat M. C. Costin, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent susține că prin memoriul motivelor de recurs a solicitat instanței să emită o adresă către SC Transchim SA București pentru a comunica dacă reclamantului recurent în perioada aprilie 1980 - august 1993 i s-au reținut contribuțiile la asigurările sociale din salariul primit pentru munca din acord global. Solicită instanței fie casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, fie ca instanța de recurs să dispună emiterea acestei adrese, întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 3041C.pr.civ. care permite instanței de recurs să analizeze toate aspectele și să emită o asemenea adresă pentru că este absolut esențială pentru corecta soluționare a pricinii.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantului deoarece potrivit procedurii legale o nouă adeverință nu poate fi valorificată direct în instanță,ci trebuie depusă la C. J. de P., instanța nefiind abilitată într-o primă fază să valorifice asemenea adeverințe.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris. Consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală sub aspectul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ.. Arată că într-adevăr la dosar reclamantul recurent a depus două adeverințe, respectiv adeverința nr. 63/2010 și adeverința nr. 94/2013 de la SC
Transchim SA București din care rezultă că în perioada aprilie 1980 - august 1993 acesta a lucrat fiind retribuit cu retribuția de bază, a primit sporul de vechime și salariul în acord global potrivit decretului nr. 468/1976.
Având în vedere că din adeverințele menționate anterior nu rezultă dacă reclamantului recurent i-au fost reținute contribuțiile la asigurările sociale, în virtutea obligației care îi revenea instanței în baza art. 129 C.pr.civ. era necesar să solicite emitentului acestor adeverințe o precizare dacă reclamantului recurent i s-a reținut cotizația asigurărilor sociale din remunerația primită în acord global, În mod normal potrivit Legii nr. 57/1974 ar fi trebuit să i se rețină aceste contribuții, iar cuantumul pensiei de asigurări sociale prestate se stabilește în raport de salariul real și nu de salariul înscris în carnetul de muncă.
De asemenea, arată că există în acest sens și o decizie în interesul legii, respectiv Decizia nr. 19/2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în condițiile în care se reține contribuția pentru asigurările sociale de unitatea angajatoare acestea urmează să fie luate în considerare și pentru acordul global, statuând că acordul global nu este o formă de un adaos la salariul de bază, ci este o formă de retribuție reglementată de lege.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, și să îndrume instanța de trimitere să procedeze la efectuarea acestei adrese și la lămurirea acestui aspect întrucât reclamantul recurent a prestat muncă timp de 13 ani și pentru care acesta a achitat contribuțiile la asigurările sociale pentru care nu beneficiază, nefiind drept, echitabil și nici legal ca acesta să piardă acest drept. Solicită obligarea pârâtei
intimate la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9011 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei C. J. de P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a răspuns reclamantului ca urmare a cererii formulate de către acesta în ce privește recalcularea pensiei, că își menține punctul de vedere din adresa nr.63652/_ cu privire la determinarea punctajelor în sensul că s-au avut în vedere salariile brute sau nete după caz, și sporurile cu caracter permanent, înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de fostele unități.
La data de_, pârâta a emis decizia de pensie nr.2., decizia care nu a fost contestată potrivit prevederilor art.149 din Legea nr. 263/2010.
Din adeverința nr.63/_ eliberată de SC Transchim SA București, completată prin adeverința nr.94/_, rezultă că în perioada_ -_ reclamantul a beneficiat de salarii brute compuse din salariu tarifar conform carnetului de muncă, spor vechime și acord conform Decretului nr.468/1977.
Această adeverință nu precizează dacă pentru respectivele sporuri s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit prevederilor art.107 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată cu luarea în considerare a veniturilor prevăzute de lege, care nu au fost valorificate la data stabilirii acestora.
Sporul de vechime inclus in salariile brute cuprinse în cele două adeverințe a fost luat automat în calcul prin efectul legii și figurează în datele privitoare la activitatea in muncă a reclamantului care este anexă la decizia de pensionare.
Sporul de acord este prevăzut de Decretul 468/1977 însă în concordanță cu prevederile anexei 15 din HG nr.257/2011 și cu prevederile Deciziei nr.19/2011 a Î.C.C.J. nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor și nu s-au plătit pentru acesta contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Potrivit prevederilor art.164 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data pensionării reclamantului, punctajul anual al acestuia s-a stabilit în funcție de salariile brute sau nete și de sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Față de cuprinsul adeverinței și modul de stabilire a pensiei reclamantului, instanța a concluzionat că pârâta a procedat corect la calcularea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei reclamantului, având în vedere salariul tarifar și sporul de vechime, fără să ia in calcul și celălalt spor prevăzut și inclus in salariile brute.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 C.pr.civ., instanța a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. V. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii prin luarea în considerare a veniturilor reale realizate în perioada_ -_ .
În motivarea recursului, s-a invocat dezlegarea obligatorie dată problemei de drept privind includerea veniturilor reale obținute în acord global - bază de calcul a pensiei prin decizia nr.19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție .
În raport de considerentele acestei decizii reclamantul a arătat că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ de a verifica dacă angajatorul a reținut și a virat contribuțiile de asigurări sociale pentru sumele obținute în acord global, sens în care se impunea emiterea unei adrese prin care să se solicite lămuriri fostului angajator.
Neîndeplinirea acestei obligații reprezintă o încălcare a art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Deși reclamantul consideră că adeverința nr.63/_ emisă de S.C. Transchim S.A București reflectă situația veniturilor salariale realizate de reclamant prin retribuire în acord, Curtea de Apel constată că actul menționat (f.10 fond) reflectă salariul brut în perioada realizat în perioada_ -_, aceasta fiind noțiunea utilizată în cuprinsul adeverinței.
Nu există nici o referite în acest act la formele de salarizare în acord, astfel încât în atare situație instanța de recurs nu poate verifica natura drepturilor salariale menționate în adeverință, ori temeiul legal de acordare.
Prin urmare, adeverința de care se prevalează reclamantul nu respectă exigențele pct. VI din Anexa nr.15 la Legea nr.263/2011, necuprinzând
"denumirea sporurilor";, ceea ce o lipsește de forță probantă, deoarece denumirea de "salariu but"; nu poate fi considerat decât venitul brut incluzând salariul de bază, sporuri și adaosuri, din care unele categorii sunt înscrise în carnetul de muncă, fiind valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru evitarea unei suprapuneri a adeverinței cu datele din carnetul de muncă, este absolut obligatorie depunerea unei adeverințe care să ateste distinct de salariul de bază, sporurile sau veniturile neînscrise în carnetul de muncă, în speță nefiind respectată o atare cerință legală.
De asemenea, adeverința nr. 94/_ emisă de aceeași unitate cu privire la aceeași perioadă de timp și cuprinzând aceleași sume, diferă de cea anterioară prin mențiunea că salariul brut este compus din salariul tarifar, sporul de vechime și "munca în acord"; și prin indicarea temeiului legal de acordare.
Dincolo de împrejurarea că aceasta adeverință, emisă în cursul procesului, nu a fost depusă în prealabil la pârâtă, contrar art. 107 alin. 3-5 din Legea nr. 263/2010, și ca atare nu poate atrage calificarea ca abuziv a refuzului pârâtei exprimat anterior de a valorifica actul la recalcularea pensiei, Curtea reține aceeași deficiență constatată în cazul primei adeverințe, constând în nedefalcarea veniturilor componente ale salariului brut.
În această situație, nu se poate valorifica la stabilirea pensiei venitul realizat în acord, a cărui cuantum este neprecizat, astfel încât, față de această deficiență, este irelevant aspectul plății/neplății contribuțiilor sociale pentru această sumă.
Consecutiv acestei rețineri, rezultă că nu se impunea emiterea unei adrese fostului angajator pentru clarificarea aspectului menționat anterior, nefiind, prin urmare, încălcat dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 9011 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | S. | D. | L. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
| ← Decizia civilă nr. 3086/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 3551/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
