Decizia civilă nr. 4019/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4019/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. A. împotriva sentinței civile nr. 10002 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați I. N. DE
E. M. ȘI R. A C. DE M. și C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10002 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul
R. A. împotriva pârâtelor I. N. DE E. M. ȘI R. A C. DE M. și C. J. DE P. C. având ca obiect asigurări sociale ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia asupra capacității de muncă nr. 211/_ emisă de Comisia M. de Contestații C., reclamantul a fost încadrat în gradul de invaliditate III.
Reclamantul a solicitat reexpertizarea și a arătat că decizia medicală nu s-a efectuat în baza unor investigații complete.
Instanța a reținut că reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în judecată și nu a precizat în ce sens ar fi trebuit să fie emisă decizia, că reclamantul nu a arătat care au fost investigațiile medicale suplimentare care a apreciat că ar fi trebuit să fie efectuate și că s-a depus referatul medical în temeiul căruia s-a emis decizia medicală atacată.
În aceste condiții nimic nu permite instanței de judecată să considere că decizia atacată ar fi fost nelegal emisă, motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. A.
solicitând casarea sentinței și trimiterea cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în anul 2012 s-a adresat medicului expert al asigurărilor sociale în vederea stabilirii gradului de invaliditate. Acesta a concluzionat prin decizia medicală nr. 2260/_ că nu se încadrează în niciun grad de invaliditate. Apoi a contestat decizia medicală nr.
1
2260/_ prin contestația personală nr. 38/_ . Urmare a acestei contestații Comisia M. de Contestații C. a emis Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 211 din_ prin care, în baza examenului clinic și a actelor medicale depuse la dosarul medical s-a concluzionat că se încadrează în gradul de invaliditate III (handicap mediu).
A solicitat ca probă instanței de fond efectuarea unei expertize medicale care să confirme faptul că gradul de invaliditate este II (handicap accentuat).
Motivarea soluției de respingere a acțiunii se rezumă la o singură frază, prin care instanța de judecata îi respinge acțiunea, motivarea având un caracter formal, în condițiile în care instanța de fond nu analizează și nici nu se pronunță asupra mijlocului de probă solicitat. Învederează faptul că nu a solicitat efectuarea unor investigații medicale suplimentare, ci a contestat gradul de invaliditate III (handicap mediu) atribuit prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 211 din_, expertiza medicală cerută care trebuia să-i fie încuviințată proba tocmai încadrarea în gradul de invaliditate II (handicap accentuat) potrivit criteriilor de diagnostic clinic, precis stabilite prin Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 762/1992 din _
Potrivit dispozițiilor art. 261 C.proc.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, neîndeplinirea acestei cerințe echivalând practice cu nepronunțarea pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamantul a solicitat anularea deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 211/_ emisă de Comisia M. de Contestații C., arătând în motivarea acțiunii că prin această decizie a fost încadrat în gradul III de invaliditate ca urmare a contestării deciziei medicale nr. 2260/_, dar și faptul că reîncadrarea s-a făcut fără investigații complete.
Prima instanță, respingând acțiunea, s-a limitat a arăta în considerentele hotărârii că reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în judecată și nu a precizat în ce sens ar fi trebuit să fie emisă o nouă decizie medicală, or Curtea apreciază că, față de modul de formulare a acțiunii, prima instanța era datoare în primul rând să clarifice care este în concret obiectul acțiunii, respectiv care este scopul urmărit de reclamant în urma anulării deciziei medicale de încadrare în gradul III de invaliditate.
O astfel de clarificare era perfect posibilă, mai ales în condițiile în care, așa cum rezultă din cuprinsul încheierilor de ședință, reclamantul a fost prezent în fața instanței, însă nu i s-au solicitat precizări cu privire la pretențiile concrete în vederea lămurii depline a obiectului cauzei.
Omițând să procedeze în sensul arătat, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 pct. 5 C.proc.civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
De asemenea, Curtea constată ca fiind fondate criticile din recurs cu privire la faptul că instanța de fond, deși era obligată, nu s-a pronunțat asupra cererii în probațiune formulată prin cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul a solicitat "expertizarea";.
Față de această modalitate de soluționare a acțiunii, Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prima instanță a lăsat nesoluționat fondul litigiului dedus judecății, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5
2
C.proc.civ. se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C. .
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, cu respectarea principiului disponibilității și cu manifestarea rolului activ va proceda la clarificarea obiectului litigiului, sens în care va solicita reclamantului precizări cu privire la obiectul contestației, în funcție de care va solicita documentele medicale ce au stat la baza emiterii deciziei medicale contestate și va analiza utilitatea efectuării unei expertize medicale cu privire la capacitatea de muncă, urmând ca apoi ca să se pronunțe asupra temeiniciei deciziei medicale privitoare la încadrarea în gradul III de invaliditate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. A. împotriva sentinței civile nr. 10002 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
3
| ← Sentința civilă nr. 1486/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 13602/2013. Asigurări sociale → |
|---|
