Decizia civilă nr. 1200/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTORI: L. D.
: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 240 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată SC V. S., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente C. de A. de S. a Județului C., consilier juridic Cserti Aura și reprezentanta reclamantei intimate SC V. S., avocat S. Caterina.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 08 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată SC V. S. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și învederează că în speță este aplicabil art. 40 din OUG nr. 158/2005 modificată prin OUG nr. 36/2010, conform căruia indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că termenul general de prescripție de
3 ani este un termen cu caracter general, iar în măsura în care prin acte normative cu caracter special sunt reglementate alte termene de prescripție se aplică cu precădere acestea din urmă. Mai arată că în ceea ce privește termenul de 90 de zile menționat în art. 40 din OUG nr. 158/2005 astfel cum a fost modificat prin OUG Nr. 36/2010 se aplică asiguraților.
Reprezentanta pârâtei recurente precizează faptul că beneficiarul sumelor cerute de angajator de la C. de A. de S. C. este angajatorul, iar sumele intră în contul angajatorului, cu mențiunea că angajatorul nu le virează angajaților lui ci își recuperează banii pe care el i-a achitat deja angajaților, conform dispozițiilor art. 36 alin. 2 și 3 lit. a din OUG nr. 158/2005. Nu solicită obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În esență, arată că termenul de 90 face referire strict la persoanele asigurate și nu la angajatorii acestora, astfel că în art. 1 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 s-au prevăzut persoanele care au dreptul la concedii medicale și indemnizații de concediu medical. De asemenea, arată că prevederile art. 40 din OUG nr. 158/2005 nu sunt aplicabile în speță, întrucât angajatorul nu beneficiază de
indemnizația de concediu medical, deci nu el are acest termen limită de depunere a cererii de rambursare.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că termenul de 90 de zile se aplică persoanelor asigurate și nu angajatorilor acestora și că textele legale aplicabile raportului juridic dintre angajator și C. de asigurări de sănătate sunt art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005, respectiv art. 77 alin. 1 din Ordinul nr. 60/2006, texte legale care nu reglementează vreun termen special înăuntrul căruia să fie obligatorie solicitarea restituirii sumelor reprezentând diferența dintre indemnizațiile de asigurări sociale plătite angajaților ce se suportă din FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar un extras din contul Băncii Transilvania.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 240 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta S.C.V. S.
C. împotriva pârâtei C. DE A. DE S. C. și în consecință s-a anulat Decizia nr. E 762/_ . emisa de pârâtă.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 21.163 lei reprezentând indemnizații achitate asiguraților pentru perioada decembrie 2009- septembrie 2010.
A fost obligată pârâta la achitarea dobânzii legale aferente sumelor nerestituite, pentru perioada_ și până la plata efectiva.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. E 762/_ și Adresa nr. 5765/_, pârâta a comunicat reclamantei că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 23427 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei februarie-octombrie 2010, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 60/2006 actualizat.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 82 din Ordinul nr. 60/_ actualizat, art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin
O.U.G. nr. 36/2010, art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005 s-a reținut că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
În speță sunt aplicabile prevederile art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art. 77 alin. 1 din Ordinul nr.60/2006, dispoziții care nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de
asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.
Față de cele ce preced, instanța deliberând a admis, în temeiul art.153 lit. f și g coroborat cu prevederile art.156 din Legea nr.263/2010, acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. E 762/_ emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta să achite reclamantei suma de 21.163 lei reprezentând indemnizația achitată asiguraților pentru perioada decembrie 2009-septembrie 2010.
Totodată, instanța a mai obligat pârâta la achitarea dobânzii legale cuvenite aferente sumelor nerestituite, pentru perioada_ și până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S.
C.
, solicitând casarea sentinței civile atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, nefiind respectate prevederile art.38 alin. 2 si ale art.40 din OUG nr.158/2005 modificată și completată prin OUG nr. 36/2010.
Legiuitorul a prevăzut in mod expres in cuprinsul OUG 36/2010 art. II că certificatele de concediul medical emise până la data intrării in vigoare a OUG 36/2010 se depun la casele de asigurări de sănătate in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a actului normativ, realizându-se astfel o protecție a beneficiarilor de indemnizații, dar si a fondului.
De asemenea, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.36 alin.2 din OUG nr.158/2005, salariatul este obligat sa prezinte certificatul de concediul medical plătitorului pana cel târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost eliberat, iar conform prevederilor alin. 5 al aceluiași art. plata indemnizațiilor se face cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva.
Din ansamblul prevederilor OUG 158/2005, se poate observa cu ușurința faptul ca salariatul nu este abilitat sa depună la casa de asigurări de sănătate cererea de restituire a indemnizațiilor si nu se poate substitui în drepturi angajatorului.
Noțiunea de beneficiar este definită prin Dicționarul limbii române ca fiind persoană, colectivitate sau instituție care beneficiază de ceva.
Astfel noțiunea de b eneficiar include si angajatorul,
căruia i se decontează indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit art.40 alin.l din OUG nr.158/2005, modificat prin O.U.G. 36/2010.
Sumele reprezentând indemnizații de concediu plătite de angajator care depășesc suma contribuțiilor datorata de aceștia pentru luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, iar sumele reprezentând indemnizații de concediu plătite de angajator care depășesc suma contribuțiilor datorata de acesta pentru luna respectiva, se recuperează de la casa de asigurări de sănătate conform procedurii prevăzute de Ordinul nr._ privind normele de aplicare a OUG 158/2005(art.77). Pe cale de consecința si angajatorul are calitatea de beneficiar atâta timp cat aceste sume se suporta dintr-un buget special, respectiv din bugetul FNUASS.
Acest fapt rezulta fără putința de tăgada chiar din preambulul O.U.G. nr.36/2010, unde se menționează ca aceasta ordonanța a fost adoptata avându- se in vedere insuficienta sumelor alocate in cadrul FNUASS, asupra căruia in
ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce in ce mai crescuta a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale, se impune implementarea unui mecanism menit sa protejeze asigurații de o eventuala incapacitate de plata către fond a acestor drepturi.
Prin urmare, certificatele de concediu medical eliberate până la data de_ și implicit cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator asiguraților mai puteau fi depuse de către aceștia in 90 de zile, adică pana in 26 iulie 2010, iar cererile aferente certificatelor de concediu medical emise ulterior datei de_ se puteau depune la casa de asigurări de sănătate in vederea restituirii sumelor intr-un termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite (25 a lunii următoare celei in care s-a născut dreptul).
In condițiile mai sus arătate consideră justificat refuzul CAS C. de a restitui reclamantei, indemnizațiile aferente perioadei aprilie 2009 - decembrie 2010, fiind evident faptul ca aferent acestor luni nu a depus cererea de restituire in termenul legal de 90 de zile.
In ceea ce privește obligarea Casei de A. de S. C. la plata cheltuielilor de judecata, consideră ca nu se justifica plata acestora întrucât instituția pârâtă nu se afla in culpa, respectând dispozițiile legale referitoare la concedii si indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod proc. civ., ale OUG nr. 158/2005 și Ordinului nr. 60 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Întrucât în recurs nu s-au formulat critici cu privire la natura litigiului (de asigurări sociale sau de contencios administrativ fiscal) sau la constituirea completului care a soluționat cauza în primă instanță, Curtea reține cu opinie majoritară, că în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. 2 Cod procedură civilă (conform cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului) nu se poate analiza în cadrul prezentului recurs calificarea litigiului și, implicit, jurisdicția competentă să-l soluționeze, întrucât s-ar încălca limitele recursului, fiind fără relevanță faptul că aceste aspecte au fost examinate din oficiu de către prima instanță.
În ceea ce privește criticile formulate în memoriul de recurs, se constată că potrivit prevederilor art. 82 din Ordinul nr. 60/_ pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 actualizat, invocate de recurentă: "Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";.
De asemenea, art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010 prevede că: "(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
În mod corect a reținut instanța de fond că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât din lectura acestor texte de lege se constată că acestea nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma
contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari, calitate pe care o au angajații.
În acest sens Curtea constată că, pentru clarificarea înțelesului noțiunii de
"beneficiar"; al indemnizațiilor de asigurări sociale de stat, sunt relevante dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, unde se arată:
"Pentru a beneficia
de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";
"Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";.
Apare cu evidență, raportat la aceste texte de lege relevante sub aspect terminologic, faptul că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, nicidecum angajatorii acestora.
Dimpotrivă, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că textele legale care reglementează raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006.
Astfel, conform art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 "(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";, iar art.77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că "(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
Or, se constată că aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, astfel încât se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente perioadei decembrie 2009 - septembrie 2010 este nejustificat.
În raport de aceste aspecte, reținând că pârâta a căzut în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 cod proc. civ., se constată că în mod legal instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. de A. de S. a Județului C. .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei S.C.V. S. C. suma de 1.240
lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cu opinie majoritară ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 240 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei S.C.V. S. C. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. G. | L. | D. | C. M. | , |
cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în
jurisdicție de contencios administrativ
fiscal.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
fond: E. B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea admiterea recursului declarat de recurenta C. DE A. DE S. C., casarea în totalitate a sentinței recurate
și trimiterea cauzei spre competentă sol uționare în primă i nstanță în jurisdicți e
de contencios administrativ la Tribunalul Cluj
.
Astfel, în mod greșit prima instanță a calificat prezentul litigiu ca fiind unul de asigurări sociale și nu un litigiu de contencios administrativ-fiscal, astfel încât în mod eronat această cauză a fost considerată ca fiind de competența jurisdicției asigurărilor sociale, fiind soluționată, în consecință, și în complet nelegal constituit.
Cu majoritate de opinii, Curtea, în prezentul recurs, a reținut că nu se impune invocarea și punerea în discuția părților a unui asemenea motiv de ordine publică.
În motivarea opiniei separate, se rețin următoarele:
Având în vedere faptul că problema calificării litigiului și jurisdicției competente să-l soluționeze a fost ridicată, din oficiu, în fața primei instanțe, instanța de contencios-administrativ transpunând soluționarea cauzei în
favoarea instanței de jurisdicție a asigurărilor sociale, consider că, în recurs, temeiul disp.art.306 alin.2, raportat la disp.art.304 pct.3 Cod.proc.civilă, se
impunea a fi invocată și pusă în discuția părților competența de soluționare a prezentului litigiu și compunerea completului de judecată ce a judecat cauza în primă instanță, respectiv, calificarea litigiului ca aparținând jurisdicției de contencios administrativ sau de asigurări sociale.
Astfel, procedura de recuperare de către angajatori
a sumelor reprezentând indemnizații achitate asiguraților, care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, este reglementată prin art.77 din Ordinul M. ui Sanatatii nr. 60 din 27 ianuarie 2006
pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate.
Art. 77 din acest act normative prevede astfel că:
Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la art. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.
Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.
Referatul prevăzut la alin. (3), semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 15 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.
Potrivit disp.art.38 alin.2 din O.U.G. nr. 158/2005 și art.77 din Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe, sumele a căror restituire/rec uperare o pot cere plătitorii
nu reprezintă indemnizații propriu-zise, ci sume de bani reprezentând diferențe dintre indemnizațiile plătite de către angajatori asiguraților și suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.
De altfel, această situație rezultă cu certitudine din Anexa nr.12 la Ordinul nr.32/2006 ce cuprinde formularul cererii de restituire/virare a unor asemenea diferențe, ce trebuie completat de către angajator și Anexa nr.13 la ordin privind
modelul referatului de aprobare/respingere a plății sumelor reprezentând
diferențe dintre "totalul cuantumului prestațiilor de suportat din bugetul
FNUASS pentru co ncedii și in demniza ții plătite salariațilo r proprii"; și " Totalul
contribuțiilor pentru concedii și indemni zații datorat de ang ajator"; pe o anumit ă
lună/perioadă.
C. de A. de S. C., prin adresa nr. 5765/_, a adus la cunoștința intimatei-reclamante refuzul de restituire a sumei de 23427 lei, ce
reprezintă tocmai asemenea diferențe
, cu motivația că "restituirea nu a fost solicitata in termenul legal de 90 de zile, conform art.82 din Ordinul nr.60/2006,
actualizat."
Trebuie subliniat în cauză faptul că int erpretarea dispozițiilor O.U.G. nr.
158/2005, în ceea ce privește termenul de prescripție aplicabil cererilor de
restituire de această natură, mai ales după adoptarea O.U.G. nr.36/2010,
precum și a prevede rilor Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 158/2005, dată
tocmai de casele de asigurări de sănătate din țară, care au competența
administrativă de a l e soluționa, a dat n aștere unui număr mare de litigii, care și
în prezent se află atât pe rolul instanțe lor de judecată.
În cauză, recurenta s-a prevalat de anumite dispoziții legale privind termenele de prescripție aplicabile unor asemenea cereri, î nsă atât art.40 din
nr. 158/2005, cât și art.82 din Ordinul nr._ pentru aprobarea
Normelor de aplicare a acestei ordonanțe
, fac vorbire despre inde mn iz aț iile
ce pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în anumite termene de prescripție (anterior de 3 ani, în prezent, 90 de zile), calculate de la data la care beneficiarul
era în drept să le solicite, ori în cererile menționate an terior, angajatorul nu
sol ic ită inde mn iz aț ii, c i d if erențe de la buge tul as igurr ilor soc iale de s ăn ătate ș i n u
es te "benef ic iar"; în sensul leg ii spec iale, respec tiv a O.U.G. nr. 158/2005, care
def ineș te ace as tă no ț iune, chiar în art.1, în sensul că benef ic iar i ai inde mn iz aț iilor
de as igur ăr i soc iale de s tat sun t do ar perso anele as igur ate pen tru conced ii ș i
inde mn iz aț ii de as ig ur ăr i soc iale de s ăn ătate în s is te mul de as igur ăr i soc iale de
s ăn ătate.
În speță, ceea ce a contestat reclamanta a fost decizia nr.E 762/_ a
Casei de A. de S. a Județului C.
, prin care a fost respinsă cererea sa de recuperare a sumei de bani solicitate reprezentând diferențele mai sus menționate, ce nu r eprezintă însă drept uri de asigurări soc iale/indemnizații, ci
drepturi de natură fiscală, de a -i fi restituite de către Stat sumele de bani
avansate cu tilu de indemnizații de asigurări de sănătate.
Potrivit art.1
alin.1 din Codul fiscal
, acest cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora.
Conform alin.3 din același cod, în materie fiscală, disp ozițiile codului
prevalează asupra o ricăror prevederi di n alte acte normati ve, în caz de conflic t
între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Art.1
alin.1 din Codul de proce dură fiscală
prevede că acesta reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
.2
al aceluiași articol prevede că: "Prezentul cod se aplică și pentru
administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor
provenind din contribuții,
amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.";
Art.22 din același Cod
definește ca fiind creanțe fisc ale
, drepturile patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât
și cuantumul creanțelor fiscale
, reprezentând drepturi determinate constând în:
dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea
taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general
consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Potrivit disp.art.135 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură
fiscală republicat
, intitulat "Prescripția dreptului de a cere compensarea
sau restituirea";
:
"Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau
restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1
ianuarie a anulu i următor celui în care a luat naștere dreptul l a
compensare sau restituire.";
Se mai impune a fi menționat că, î
ncepând cu data de_, Agenția
Națională de Adm inistrare Fiscală,
inițial, conform H.G. nr.1574/2003, actualmente, potrivit H.G. nr.109/2009, colectează veniturile datorate bugetului
de stat cu titlu de impozite și contribuții sociale
.
Mai mult, în litigiile de acest gen, aflate pe rolul instanțelor, care au ca obiect constatarea nelegalității refuzului caselor de asigurări de sănătate de restituire a diferențelor dintre "totalul cuantumului prestațiilor de suportat din bugetul FNUASS pentru concedii și indemnizații plătite salariaților proprii"; și "Totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator"; pe o anumită lună/perioadă, poziția Agenției Naționale de Administrare Fiscală -
Ministerul Finanțelor Publice-, în ceea ce privește interpretar ea disp.art.38-40 din
O.U.G. nr.158/2005 și a art. 135 din O.G. nr.92/2003, este în sensul că, și în
prezent, după adopt area O.U.G.nr.36/2010, "termenul în care pot fi recuperate
indemnizațiile de concedii medicale plătite de angajatori asiguraților din
contribuțiile datorate pentru lun ile următoare, prin reportare la rd.2 din
declarațiile care se depun în perioada următoare, este în cadrul termenului de 5
ani de la data de 1 i anuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul
la restituire.";
De altfel, se consta tă că acțiunea a și fost introdusă în mod corect de
către reclamanta-recurentă S.C.";V. "; S.R.L. C. la instanța de contencios
adminsitrativ-fiscal competentă, întemeindu -și cererea pe disp.art.8 din
Legea nr.554/2004, anex ând acesteia și plângerea prealabilă formulat ă (fila
nr.10 dosar de fond), această instanță a transpus însă judecarea cauzei
instanței de asigurări sociale.
Consider astfel că în mod greșit prima instanță a stabilit competența de soluționare a cauzei, considerând ca fiind corectă poziția pârâtei C. de A. de
S. P. ă C., care, în timpul judecării cauzei, a susținut că pricina se impune a fi judecată în jurisdicție de asigurări sociale.
Astfel, prin adresa nr. 5765/_, emisă în temeiul Anexei nr.13 din Ordinul nr.32/2006, C. de A. de S. C. a răspuns reclamantei la cererea sa, în sensul că nu i s-a aprobat restituirea acestor diferențe, pe motiv că cererea nu a fost formulată în termenul legal de 90 de zile, de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Prin urmare, reclamanta în prezenta cauză nu solicită un drept de asigurări sociale în înțelesul art.155 din Legea nr.19/2000, ci un drept de natură fiscală, de a-i fi restituite de către Stat sumele de bani avansate cu tilu de indemnizații de asigurări de sănătate.
De altfel, în acest s ens este și art.52 din O.U.G. nr. 158/2005, potrivit
căruia doar litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a
indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează
de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției
asigurărilor sociale.
Curtea reține că în cauză litigiul nu are ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, ci recuperarea unor sume de bani de către plătitorii unor indemnizații, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cu respectarea procedurilor administrativ-fiscale prevăzute de Ordinul nr.32/2006.
În situația în care plătitorul se consideră vătămat în drepturile sale prin aceste acte administrativ-fiscale, cu certitudine acesta se poate adresa în vederea proteguirii acestora doar instanței de contencios administrativ-fiscal competente, în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, astfel cum reclamanta, de altfel, a și înțeles să investească instanța de judecată. .
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.3 și 1, a art.312 alin.2 și 6 Cod.proc.civilă, consider că se impunea admiterea recursului formulat de recurenta C. de A. de S. C., casarea în totalitate a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului C., în jurisdicție de contencios administrativ-fiscal.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.; 2 ex.-_ .
| ← Sentința civilă nr. 13602/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 15952/2013. Asigurări sociale → |
|---|
