Decizia civilă nr. 4062/2013. Plată asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4062/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 9656 din 06 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat G. V., având ca obiect plată asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat G. V., avocat Bodescu M., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat G. V. a depus la dosar întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei de interes față de plata efectuată de pârâta recurentă cu privire la drepturile bănești cuvenite reclamantului, aferente anului 2012.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar originalul extrasului de cont care face dovada plății și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes, în subsidiar, ca fiind vădit nefondat. Arată că a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului formulat în cauză justificat pe împrejurarea că la data de_, ulterior promovării căii de atac, în mod voluntar pârâta recurentă și-a exercitat în mod suveran dreptul exclusiv pe care la pretins și în fața instanței de fond și în motivele de recurs, de a stabili data plății efectivă a respectivelor sume de bani, aceasta în condițiile în care hotărârea instanței de fond nu era definitivă.
În ceea ce privește caracterul nefondat al recursului, reprezentantul reclamantului recurent arată că în mod corect și legal, interpretând atât normele legale cât și probele de la dosar, instanța de fond a apreciat că în virtutea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din OUG nr. 53/2010 dreptul reclamantului intimat de a beneficia de plata acestor sume de bani este unul legitim, este de fapt un drept de creanță cert, lichid și exigibil, impunându-se a fi respectat ca atare, necondiționat de nici un termen de către C. J. de P. C., fără nici un fel de legătură sau conotație cu relațiile dintre aceasta și C. Națională de P. C. . De asemenea, arată că aspectele invocat în recurs cu privire la plățile care se fac între C. Națională și C. J. vizând elementele de subordonare ierarhică țin de execuția bugetară și nicidecum nu pot afecta dreptul legitim al reclamantului
1
intimat. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9656 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulata si precizata de reclamantul G. V. I. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și, în consecință, a fost obligată parata sa achite reclamantului sumele de bani reprezentând echivalentul bănesc al celor 33 % din totalul sumelor restante cu titlu de indemnizații reparatorii restante si cu titlu de indemnizații lunare restante, aferente perioadei_ -_ stabilite prin deciziile nr.270904/_ respectiv 270904/_ emise de C. J. de P. C. pentru anul 2013.
A fost obligată parata sa indexeze sumele menționate cu indicele preturilor de consum comunicat de INS.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit OUG nr. 53/2010, reclamantul trebuia să beneficieze de indemnizații reparatorii și compensatorii potrivit prevederilor art. 3 si art. 4 din actul normativ arătat.
Conform prevederilor acestui act normativ, reclamantului pentru perioada anilor 2012 i s-a achitat suma cuvenită. Cu toate acestea pârâta, prevalându-se de faptul că nu există un act normativ de aplicare a unei date fixe în cadrului unui an pentru achitarea următoarei rate, respectiv a anului 2013, nu a îndeplinit această.
Față de cele ce preced, întrucât dreptul reclamantului este legal stabilit, acesta deținând o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru anumite sume potrivit legii, instanța deliberând a admis acțiunea formulată si precizată de către reclamant și a obligat pârâta sa achite reclamantului sumele de bani reprezentând echivalentul bănesc al celor 33 % din totalul sumelor restante cu titlu de indemnizații reparatorii restante si cu titlu de indemnizații lunare restante,aferente perioadei_ -_ stabilite prin deciziile nr.270904/_ respectiv 270904/_ emise de C. J. de P. C. pentru anul 2013.
Totodată, o mai obligat-o pe aceasta să indexeze sumele menționate cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. J. de P. C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat că potrivit art.6 din OUG nr.53/2010, este exclusiv dreptul plătitorului de a stabili data plății efective în cursul anului 2013, precum și că până la alocarea sumelor necesare de către M. Muncii nu își justifică legitimarea procesuală.
În fine, pârâta face trimitere la Decizia nr.96/2012 a Curții Constituționale, din care rezultă că data limită a plății este_ .
Reclamantul G. V. I. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, iar în subsidiar ca nefondat, arătând în esență că pârâta i-a achitat, după promovarea recursului, suma datorată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul era îndreptățit, conform alin.1 lit. a din OUG nr.53/2010, să beneficieze în anul 2013 de plata a 33% din valoarea sumei restante, constând în indemnizația prevăzute de Legea nr.341/2004.
2
În absența stabilirii unei date limită până la care casele județene de pensii au obligația achitării indemnizațiilor restante, Curtea de Apel consideră că plata trebuia făcută cel mai târziu la_, însă putea fi efectuată benevol și înaintea acestui moment.
Așadar, în data de_ facultatea/posibilitatea casei județene de pensii de a plăți suma restantă se transformă într-o obligație susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire prin forța de constrângere a statului.
Cum însă, în speță, pârâta în cursul procesului a efectuat plata cuvenită reclamantului, conform extrasului de cont depus la fila 12, renunțând la termenul suspensiv ce înceta la_ anterior acestei date, Curtea de Apel reține că apărările sale devin lipsite de relevanță în urma stingerii litigiului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de ape, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă care, ca parte căzută în pretenții, în baza art.274 C.pr.civ., va fi obligată la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat (fila 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 9656 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului G. V. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.R. V.
3
| ← Sentința civilă nr. 1990/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 4437/2013. Plată asigurări sociale → |
|---|
