Decizia civilă nr. 4085/2013. Contestație la executare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4085/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea C. J. DE P.
C. împotriva sentinței civile nr. 9554 din 03 iunie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimatul P. M., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatului P. M., avocat P. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2013, intimatul P. M. a transmis prin fax întâmpinare, iar apoi, la data de
18 octombrie 2013, a depus-o la dosar și în original, la care a anexat împuternicirea avocațială a reprezentantului său și dovada achitării cheltuielilor de judecată.
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatului P. M. arată că se află în grad de rudenie cu acesta, fiind fiul intimatului. De asemenea apreciază că prezentul recurs se judecă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă. Depune la dosar un bon de benzină în dovedirea cheltuielilor de judecată și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare. Solicită a se avea în vedere că în condițiile în care titlul executoriu este o sentință civilă ce emană de la o instanță judecătorească definitivă și irevocabilă, singurele motive ce pot fi invocate pe calea contestației la executare sunt cele privitoare la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile conform prev.art. 399 C.pr.civ., nu și cele privitoare la fondul cauzei, întrucât în caz contrar s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii contestate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, contestatoarea C. J. de P. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. a solicitat anularea executării silite și suspendarea provizorie a executării silite desfășurate în dosarul execuțional nr. 10/2013 al BEJ M. D., până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În motivare, contestatoarea arată că intimatul este beneficiarul a două sentințe irevocabile cu același obiect.
Astfel, Tribunalul Cluj a respins acțiunea privind modul de calcul a indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, în dosarul nr._, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, reținând că indemnizația trebuie calculată în funcție de salariul mediu brut conform Legii nr. 341/2004, la care se aplică reducerea prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 și ulterior mărirea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 285/2010.
Prin a doua sentință pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, în mod contradictoriu, se recunoaște dreptul intimatului la plata indemnizației lunare reparatorii datorate conform art. 4 din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.
Contestatoarea apreciază că în primul dosar s-a stabilit modul corect de calcul a indemnizației, aflându-se în situația prevăzută de art. 509 pct. 8 C.pr.civ. referitor la existența unor hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Intimatul, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a inadmisibilității acțiunii, respinse la termenul de judecată, iar pe fond a solicitat respingerea contestației și a cererii de suspendare provizorie a executări silite, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul a apreciat că nu este titularul a două sentințe civile cu același obiect și că nu există două hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat, neexistând o triplă identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, în dosarul nr._ s-a urmărit recalcularea pensiei iar în cel de-al doilea s-a urmărit anularea deciziei nr.1. /_ privind încasare unor sume.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9554 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării silite și acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
:
Prin cererea din_ în dosarul nr. 10/2013 al BEJ M. D., intimatul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 9279/_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin această sentință a fost admisă acțiunea reclamantului P. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., pârâta a fost obligată să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu acordarea, începând cu luna ianuarie 2010 și până la zi, a indemnizației lunare reparatorii conform art.4 din Legea nr.341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat prevăzut de art.15 din Legea 287/2010 și sa plătească acestuia diferențele rezultate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Obiectul judecății l-a constituit, în esență, determinarea sumei la care se raportează calculul indemnizației reparatorii lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004. Astfel, instanța a stabilit că abordarea pârâtei care calculase indemnizația prin raportare la salariul mediu aprobat pentru anul 2010 (deoarece Legea nr. 287/2010 nu conținea dispoziții cu privire la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat la care se referă art.4 din Legea nr.341/2004, art. 15 vizând "câștigul salarial mediu brut";), nu este corectă, ci întrucât în cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 nu se mai regăsește noțiunea de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat ci aceea de câștig salarial mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, indemnizația va trebui, începând cu luna ianuarie 2010, calculată prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art.15 din Legea nr.287/2010, precum și să plătească acestuia diferențele rezultate.
Prin sentința civilă nr. 7625/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. care nu a fost pusă în executare silită în dosarul nr. 10/2013 al BEJ M. D., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. NAȚI. ALĂ DE P. P. E și excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei C. LOCALĂ DE P. TURDA și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE
P. C. reținând că prin decizia atacată s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului a unui debit de 846 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada_ -_, acest debit urmând a fi recuperat conform art. 181 din Legea nr. 263/2003. Prin decizia atacată s-a reținut că reclamantului i s-a plătit, începând cu data de_, indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, la nivelul anterior Legii nr. 118/2010, deși corect ar fi fost să se majoreze cu 15% cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2011.
Instanța a constatat că reclamantul nu contestă faptul că începând cu data de_ acestuia i s-a plătit indemnizația în cuantumul de dinainte de Legea nr. 118/2010 (prin care s-a dispus diminuarea acestui cuantum cu 15%).
S-a mai reținut că în motivarea deciziei, pârâta C. J. DE P. C. a considerat că reclamantului ar fi trebuit să i se plătească un cuantum mai mic, respectiv cuantumul din luna octombrie 2010 (de după reducerea efectuată conform Legii nr. 118/2010), majorat cu 15%.
Instanța a constatat că susținerea pârâtei, cuprinsă în motivarea deciziei atacate, este cea corectă, cuantumul integral al indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 fiind diminuat cu 15%, conform art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010. S-a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din aceeași lege, această dispoziție (art. 14) urma să se aplice până în data de_ și cu toate acestea, Legea nr. 285/2010 (art. 10 alin. 1) a prevăzut că în anul 2011, drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 (inclusiv deci, indemnizația acordată în baza Legii nr. 341/2004) se vor acorda într-un cuantum majorat cu 15% față de nivelul din luna octombrie 2010 (nivelul de după reducerea prevăzută de Legea nr. 118/2010).
Instanța a reținut că indemnizația trebuie să fie calculată în funcție de salariul mediu brut, conform Legii nr. 341/2004 iar pe lângă aceste prevederi se aplică și cele cuprinse în Legea nr. 118/2010 și în Legea nr. 285/2010, prin urmare, la cuantumul obținut în urma calculului prevăzut de Legea nr. 341/2004, trebuie să se aplice reducerea prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 și mărirea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 285/2010.
În consecință, instanța a reținut că reclamantului i s-a plătit în anul 2011 indemnizația în cuantumul integral de dinainte de Legea nr. 118/2010, aspect pe
care acesta nu s-a contestat, și că, după cum s-a arătat, acestuia ar fi trebuit să i se plătească un cuantum mai mic, respectiv cuantumul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Prin urmare, instanța a constatat că în mod corect pârâta a emis decizia atacată.
În ceea ce privește criticile formulate prin contestația la executare
, pe de o parte, se constată că sentința civilă a cărei executare silită se efectuează stabilește că determinarea indemnizației lunare reparatorii era necesar a se face prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat
prevăzut de art.15 din Legea 287/2010 iar nu prin raportare la salariul mediu aprobat pentru anul 2010
.
Prin sentința civilă nr. 7625/_ se stabilește, în esență, că în mod corect pârâta a diminuat cu 15% cuantumul integral al indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, conform art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 care stabilește că de la data intrării în vigoare a legii se reduc cu 15%, printre altele, indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, cele două hotărâri judecătorești vizează aspecte diferite ale modului de calcul a indemnizației, una privind valoarea de referință (baza de calcul) iar cealaltă indicând că se aplică un procent de reducere asupra indemnizației.
Pentru acest motiv, instanța nu a constatat existența unor motive de nulitate a actelor de executare silită.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr.civ. referitor la existența unor "hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate"; nu a putut fi analizat în cadrul contestației la executare, ci exclusiv în cadrul revizuirii.
Neîntemeiată a fost și cererea de suspendare provizorie a executării silite, neexistând vreun indiciu al îndeplinirii condiției urgenței măsurii suspendării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 399 și urm. C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiate contestația și cererea de suspendare formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, solicitând
casarea cu reținere, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivare susține că hotărârea instanței de fond încalcă dispozițiile legale, instanța apreciază eronat că cele două hotărâri judecătorești vizează aspecte diferite ale modului de calcul al indemnizației.
Ceea ce Tribunalul Cluj a exprimat clar în sentința civilă nr. 7625/_ iar Curtea de Apel a confirmat prin decizia civilă nr.4483/R/2012 de respingere a recursului reclamantului este că "indemnizația trebuie calculata în funcție de salariul mediu brut, acestea fiind prevederile Legii nr.341/2004. Pe lângă aceste prevederi se aplica, insa, și cele cuprinse în Legea nr.118/2010 și în Legea nr. 285/2010, acte normative care au aceeași forța juridica pe care o are Legea nr. 341/2004. Prin urmare, la cuantumul obținut în urma calculului prevăzut de Legea nr. 341/2004 trebuie sa se aplice reducerea prevăzuta de art.14, d din Legea nr. 118/2010 și ulterior mărirea prevăzuta de art.10 din Legea nr. 285/2010";.
Rezultă că debitul este corect, căci nu i se cuvenea indemnizația reparatorie de 2020 lei începând cu_, ci 1975 lei, iar în aplicare sentința civilă nr. 9279/2012 înseamnă a calcula începând cu_ o indemnizație de 2022 lei x 1,10 = 2224 lei, care chiar dacă este stabilită printr-o eroare judiciară de către același judecător printr-o sentință definitivă, devenită irevocabilă prin nerecurare,
nu înseamnă că punerea ei în executare nu încalcă o altă sentință definitivă și irevocabilă și de aceea a fost promovată contestația la executare.
Sentința civilă nr. 9279/2012 obligă la grave încălcări ale legii, ori potrivit Constituției României nimeni nu e mai presus de lege, nici măcar o instanță judecătorească al cărei rol este de a aplica legea. În mod eronat Tribunalul Cluj a obligat-o la calcularea indemnizației reparatorie începând cu luna ianuarie 2010 prin raportarea la câștigul salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.
Legea nr. 287/2010 a fost publicată în M.Of. 880 din 28 decembrie 2010 și se reglementează bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, deci cu aplicabilitate de la_ .
Recalcularea indemnizației lunare reparatorii, raportat la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010, privește evident doar anul 2011, deoarece ulterior a intervenit Legea nr. 294/2011 bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2012, care prevedea un alt câștig salarial mediu brut la art. 17 de 2117 lei, ori instanța se referă la exclusiv la art. 15 din Legea nr. 287/2010.
Indemnizația reparatorie în cazul Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite nu poate fi acordată în anul 2012 conform art. 18 din Legea nr. 283/2011, neacordarea fiind prelungită și pentru anul 2013 conform art. 9 din
O.U.G. nr. 84/2012.
Prin întâmpinarea, intimatul reclamant
a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că a formulat cererea de executare silita ce formează obiectul dosarului execuțional nr.10/2013 din_ în temeiul titlului executoriu sentința civila nr.9279/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă în data de_, nefiind atacată până în prezent prin nici o cale ordinară sau extraordinară.
În condițiile în care titlul executoriu este o sentință civilă ce emană de la o instanță judecătorească, definitivă și irevocabilă, singurele motive ce pot fi invocate pe calea contestației la executare sunt cele privitoare la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile conform prevederilor art.399 CPC, nu și cele privitoare la fondul cauzei, întrucât în caz contrar s-ar încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii contestate.
Motivul principal pe care se întemeiază prezenta contestație la executare îl reprezintă faptul că intimatul este beneficiarul a două sentințe irevocabile contradictorii, arătând că în speța de față sunt incidente prevederile art.509 pct.8 NCPC referitoare la revizuire.
În acest sens instanța de fond în mod corect arată că acest motiv de revizuire nu poate fi analizat în cadrul contestației la executare.
De asemenea este nereal faptul ca intimatul este beneficiarul a doua sentințe civile cu același obiect de aplicare și totodată nu este adevărat ca exista doua hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, deoarece nu este îndeplinita tripla identitate de subiect, obiect și cauza. Cauza și obiectul celor doua dosare, respectiv a dosarului civil nr._ și a dosarului civil nr._ au fost diferite, întrucât în primul dosar s-a urmărit recalcularea pensiei, iar în cel de-al doilea dosar s-a urmărit anularea deciziei nr.1. din_ privind încasarea unor sume încasate necuvenit emise de Casa de pensii C. .
În mod corect instanța de fond a constatat faptul ca cele doua hotărâri judecătorești vizează aspecte diferite ale modului de calcul a indemnizației, una privitoare la valoarea de referință (baza de calcul), iar cealaltă indicând ca se aplica un procent de reducere asupra indemnizației.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Fiind pornită executarea silită anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, anume, la data de_, conform datei de înregistrare a cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc (fila 5 dosar fond), nu se pune problema aplicării dispozițiilor Noului Cod de Procedură Civilă, ci rămâne întreaga executare silită, inclusiv contestația la executare formulată, a se derula, respectiv a fi judecată prin aplicarea Codului de procedură civilă din 1865.
Așa fiind, trimiterile pe care contestatoarea le face la dispozițiile art. 509 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă (obiectul și motivele revizuirii) vor fi considerate ca vizând dispozițiile similare din codul de procedură civilă din 1865, anume art. 322 pct. 7 Codul de procedură civilă din 1865.
În contextul dat, Curtea notează că acesta este singurul motiv de contestație la executare formulat, cu indicarea precisă de către contestatoare a dispozițiilor art. 509 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă ca temei de drept.
Elementul asupra căruia trebuie tranșat cu prioritate, în soluționarea recursului, este cel privitor la admisibilitatea verificării pe calea contestației la executare a existenței a două hotărâri asupra unei unice probleme de drept între aceleași părți, respectiv a încălcării autorității de lucru judecat printr-o hotărâre ulterioară celei care stă la baza excepției.
Or, corect a statuat prima instanță în sensul că această triplă coincidență, de părți, obiect și cauză, se poate verifica doar în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, cu respectarea termenelor de sesizare a instanței acolo reglementate.
Primirea unor atari critici în cadrul contestației la executare ar impieta în mod nepermis asupra stabilității de care trebuie să se bucure o hotărâre judecătorească irevocabilă și care nu mai poate fi atacată prin căi extraordinare de atac. Trecând termenul de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri în raport de care se invocă motivul de revizuire de la pct. 2 din art. 322 C.proc.civ., practic, nu se mai pot primi pe cale indirectă critici specifice revizuirii.
Pe de altă parte, cum se subliniază în mod corect de către intimat, tot sub semnul inadmisibilității trebuie privită și contestația la executare prin care se discută titlul executoriu ce constă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Codul de procedură civilă din 1865 reglementează în termeni restrictivi contestația la executare ce are la bază, ca titlu executoriu, o hotărâre judecătorească, restrângând sfera de aplicabilitate a acestei căi de atac doar la situațiile când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, pentru rest, discutarea caracterului fondat al titlului executoriu fiind limitată la situațiile în care acest titlu nu emană de la o instanță judecătorească.
Aceste elemente prealabile, ce țin de admisibilitatea contestației la executare formulate, și care în mod corect au fost avute în vedere de către tribunal, respectiv au fost invocate de intimat, nu permit a se proceda la verificarea caracterului fondat al motivelor contestației la executare, așa cum solicită recurenta prin motivele de recurs. Practic, acestea nu pot fi cercetate deoarece tind la discutarea unor chestiuni ce țin de temeinicia și legalitatea titlului executoriu ce constă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea de lucru judecat. Odată depășit orice termen de contestare a acestei hotărâri prin căile de atac reglementate de Codul de procedură civilă din 1865, sentința este executorie, obligatorie și indiscutabilă.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va fi respins recursul, iar în temeiul art. 274 C.proc.civ. va fi obligată recurenta la
plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului, în cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C. J. de P.
împotriva sentinței civile nr. 9554 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului P. M. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
T. D. C. G. M. N.
GREFIER,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. I. P.
| ← Decizia civilă nr. 2862/2013. Contestație la executare.... | Sentința civilă nr. 11932/2013. Contestație decizie... → |
|---|
