Decizia civilă nr. 4344/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4344/R/2013

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.

I. -R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 8847 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar un memoriu din partea reclamantului recurent.

Curtea, având în vedere că greșit s-a comunicat inițial reclamantului sentința primei instanțe la adresa din C. -N., str. Moților nr. 1A ap. 1, indicată în cererea de chemare în judecată, deși prin scriptul depus la fila 123 dosar fond, acesta a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la reședința sa din C. -N., str. P. nr. 5-7, ap. 26, precum și faptul că recomunicarea la reședința indicată s-a făcut doar la data de_, constată că recursul introdus la data de_ este formulat și motivat în termenul legal.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 8847 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.

S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost beneficiar al unei pensii militare de stat, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 1. /_ emisă de Ministerul Administrației și Internelor, începând cu data de_, într-un cuantum de 8. lei ROL.

Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 1213 lei prin Decizia emisă la data de_ de Casa Sectorială de Pensii din cadrul M.AI. Decizia a fost contestată la Comisia de Contestații din cadrul MAI, fiind respinsă prin Hotărârea nr. 1656/_ .

Cu privire la critica reclamantului referitoare la neluarea în considerare a activității desfășurate în condiții de muncă speciale, astfel cum rezultă din Adeverința nr. K"; 1010/PTTL/_, instanța a remarcat faptul că aceasta a fost emisă în luna ianuarie a anului 2012, iar Decizia de revizuire a pensiei contestată

la Comisia de Contestații a fost emisă anterior, la data de_, astfel încât datele din adeverința menționată de contestator nu au putut fi avute în vedere nici de Casa de Pensii Sectorială și nici de Comisia de Contestații din cadrul M. ui A. și I. .

Abia ulterior, după depunerea adeverinței la dosarul de pensie, s-a realizat revizuirea pensiei și a fost emisă de Casa Sectorială de Pensii a MAI o nouă decizie, la data de_, în cuprinsul căreia se regăsește perioada de timp de 8 ani 3 luni și 7 zile de activitate desfășurată în condiții de muncă speciale, potrivit datelor din Adeverința eliberată la_ de Penitenciarul Tulcea. Sub acest aspect cererea reclamantului a devenit lipsită de interes.

Nu au putut fi reținute susținerile reclamantului referitoare la neluarea considerare a întregii activități desfășurate de acesta ca fiind încadrată în condiții speciale de muncă, atât timp cât din documentele eliberate de fostul angajator nu a rezultat un asemenea aspect. Reevaluarea condițiilor de muncă la momentul actual se poate realiza doar în cadrul unui litigiu de dreptul muncii, iar nu în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi de asigurări sociale, respectiv contestarea Hotărârii Comisiei de Contestații din carul MAI prin care se reexaminează datele din decizia de pensionare emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAI.

Examinând din oficiu procedura de revizuire a pensiei, instanța a constatat că nu s-a putut reține nici încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.

Instanța de fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum a rezultat în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de

exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";

Nu s-ar putea susține nici existența unei discriminări, căci prin aceeași decizie pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.(…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.

Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în

continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, a trebuit remarcat faptul că această diferență nu a fost una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei a constituit motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În fine, instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată la data de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

S-a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.

Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.

Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut în urma revizuirii, cuantumul pensiei reclamantului este 1423 lei, cuantum care a fost apropiat de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu a putut avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, luând act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamant B. I.

solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod nelegal a reținut instanța de fond că cererea de chemare în judecată este parțial lipsită de interes ca urmare a emiterii unei decizii ulterioare, la data de_ .

Decizia menționată a rezolvat doar parțial situația revizuirii pensiei. Conform Adeverinței nr. 11645/_, emisă de Direcția Generală a

Penitenciarelor - Penitenciarul Tulcea, existentă la dosarul cauzei, la data trecerii în rezervă avea o vechime ca militar de 18 ani, 6 luni și 15 zile. Ulterior, s-a emis de către penitenciarul Tulcea adeverința nr. 1010/PTTL/_, din care rezultă că în perioada_ -_ și_ -_ s-a încadrat în condiții de muncă speciale.

Din perioada reținută în adeverința menționată, Decizia nr. 1. /_, aflată la dosarul cauzei, reține 8 ani, 3 luni și 7 zile ca perioadă lucrată în condiții speciale și 2 luni ca perioadă în care a prestat muncă în condiții deosebite.

Din adeverința analizată rezultă cu claritate că a desfășurat activități și în condiții speciale.

În condițiile în care unitățile militare în cadrul cărora a activat aveau obligația de a comunica toate actele și datele ce rezultă din evidențele lor, nu i se poate imputa recurentului lipsa de la dosar a brevetului arătat.

Solicită instanței de recurs să constate că hotărârea analizată a fost de respingere a contestației, dar cu toate acestea, ulterior, la data de_ s-a emis o decizie modificatoare în cuprinsul căreia s-a rezolvat doar parțial situația, așa cum a arătat. Mai exact, deși se face trimitere în hotărârea menționată că nu a beneficiat de o majorare de 10% aferentă celor 15 ani și de sporul de 10% pentru brevetul respectiv, rezultă doar că s-au mai reținut 4 ani vechime pentru condițiile de muncă deosebite.

Solicită să se constate că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, ignorând un drept fundamental al recurentului și anume dreptul la pensie. Constatarea se impune chiar dacă acceptă ca fiind corectă teoria instanței de fond în sensul că nu se poate substitui instanța de revizuire angajatorului pentru a determina numărul de ani în care și-a desfășurat activitatea în condiții speciale și deosebite. Simpla lecturare a celor două decizii este suficientă pentru a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele cauzei deduse judecății.

În același timp, instanța avea obligația de a solicita instituției pârâte să exprime un punct de vedere pertinent cu privire la cererea de chemare în judecată formulată și pretențiile concrete pe care le-a supus controlului instanței de fond, deoarece a susținut constant că i-au fost ignorate drepturile sub aspectul calculării perioadei de vechime aferentă anilor lucrați în condiții speciale și deosebite și faptul că nu i s-a acordat procentul de majorare prevăzut de lege pentru brevetul la care a făcut trimitere.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001, acordată prin decizia de pensie nr. 1. (f. 144 dosar fond).

În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 1. /_ (f. 35 dosar recurs).

După apariția OUG nr. 1/2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pârâta Casa de Pensii Sectorială a M. ui A. și

I. a emis decizia de revizuire nr. 1. din data de 12 decembrie 2011 (fila 22

dosar fond), contestată în prezenta cauză, prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 1.213 lei.

Împotriva acestei decizii de revizuire a pensiei, reclamantul a formulat o contestație prin care a criticat modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea pensiei, iar prin Hotărârea nr. 1656/_ emisă de Comisia de Contestații din cadrul M. ui A. și I. (f. 27 dosar fond) s-a respins ca neîntemeiată contestația, reținându-se în esență faptul că decizia de revizuire a fost emisă pe baza actelor care existau la dosar.

În prezentul cadru procesual reclamantul a solicitat anularea hotărârii Comisiei de contestații și a deciziei de revizuire din data de 12 decembrie 2011, motivat de faptul că nu a fost luată în calcul adeverința nr. K21010/PTTL/_ eliberată de Penitenciarul Tulcea care atestă faptul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada_ -_ și_ -_ se încadrează în condiții de muncă speciale, nefiind acordat sporul de 6 luni l fiecare an de activitate și nici majorarea de punctaj.

Într-adevăr, în buletinul de calcul aferent deciziei de revizuire contestate, aceste perioade au fost menționate ca fiind prestate în condiții normale sau deosebite, însă în contextul în care la data emiterii deciziei de revizuire contestate, la dosarul de pensie nu exista adeverința mai sus menționată, aceasta fiind eliberată la o dată ulterioară, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că nu se impune anularea deciziei de pensie, aceasta deoarece legalitatea unui act juridic poate fi verifică doar în funcție de elementele de fapt și de drept existente la momentul încheierii actului a cărui anulare se solicită. Așadar, în mod just prin sentința recurată s-a menținut Hotărârea emisă de Comisia de contestații din cadrul M. ui A. și I., prin care s-a respins contestația administrativă formulată de recurent.

Trebuie reținut faptul că, potrivit prevederilor art. 2 din OUG nr. 1/2011, ";(1) Pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. (2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin astfel: a) de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014 (…)";.

Față de aceste dispoziții, ca urmare a faptului că reclamantul a depus adeverința nr. K21010/PTTL/_ eliberată de Penitenciarul Tulcea la Casa de Pensii Sectorială a M. ui A. și I., s-a emis în temeiul OUG nr. 1/2011 o nouă decizie de pensie nr. 1. /_ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011 (momentul primei revizuiri a pensiei) stabilindu-se un cuantum brut al pensie de

1.423 lei (f. 83 dosar fond).

Din buletinul de calcul aferent deciziei nr. 1339520/_ rezultă că pârâta a menționat întreaga perioadă_ -_ și_ -_ ca fiind încadrată în condiții de muncă speciale, astfel cum este menționată în adeverința nr. K21010/PTTL/_ eliberată de Penitenciarul Tulcea.

De asemenea, prin această ultimă decizie a fost acordat și sporul de 4 ani aferent condițiilor de muncă (6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă), precum și majorarea punctajelor lunare cu 50% pentru activitatea desfășurată în locuri încadrate în condiții speciale - pct. 1 din buletinul de calcul (f. 86 dosar fond), motiv pentru care Curtea apreciază ca fiind legală statuarea

primei instanțe, în sensul că cererea reclamantului de a se emite o nouă decizie de pensie a devenit lipsită de interes.

Criticile din recurs care se referă la neacordarea prin decizia contestată a sporului de 10% și la lipsa de la dosar a brevetului, nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței, deoarece aceste susțineri nu au constituit obiect ale cererii de chemare în judecată, decizia de revizuire nr. 1. /_ nefiind contestată sub aceste aspecte. Or, având în vedere prevederile art. 319 raportat la art. 294 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, Curtea constată că prin aceste susțineri se invocă o cauză nouă, motiv pentru care vor fi respinse.

Recurentul a mai susținut faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele deduse judecății, fără însă a arăta în concret care sunt cererile sau temeiurile omise a fi analizate de către tribunal, motiv pentru care nici această critică cu caracter general nu este natură a conduce la modificarea sentinței recurate.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 8847 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr.

_, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. S. -C. B. I. -R. M.

Red. S.C.B.

Dact. V.R./2ex. _

Jud. fond: R. -M. V.

GREFIER

G. C.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4344/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale