Decizia civilă nr. 4390/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4390/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. P. L. împotriva sentinței civile nr. 7909 din 09 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați C. J. DE P. C. și M. M., F., P. S. ȘI P. V., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. M., F.
, P. S. și P. V. a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs în vederea redactării întâmpinării, motive care i- au fost comunicate prin fax la data de 08 noiembrie 2013.
De asemenea, se constată că la data de 11 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. M., F., P. S. și
P. V. a transmis prin fax la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din Legea nr. 134/2010 Cod procedură civilă (art. 242 (2) din Codul de procedură civilă).
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7909 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulata și precizată de reclamanta reclamant N. P. L., împotriva pârâților C. J. DE P. C. și M. M., F., P. S. ȘI P. V. având ca obiect asigurare sociale ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, drepturile sale
fiind stabilite prin Decizia nr. 263000/_ emisă de C. J. de P. C. (f.20). Prin această decizie a fost stabilit un punctaj mediu anual de 2.25859
pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții normale de lucru de 18 ani 8 luni 11 zile, și un cuantum al pensiei de 1576 lei. S-a reținut realizarea unui stagiu suplimentar de 8 ani și 5 luni.
În vederea stabilirii drepturilor de pensie ale reclamantei, C. J. de P.
C. a înaintata Casei Naționale de P. si Alte Drepturi de Asigurări S. a înaintat Casei Naționale de P. P. e înscrisurile aflate în dosarul de pensie al
reclamantei, în vederea confirmării vechimii realizate n republica Moldova (f.36). Prin răspunsul comunicat pârâtei la data de_, C.N.P.A.S. a constatat că reclamanta a solicitat drepturi de pensie în sistemul Convenției privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale dintre România și fosta U. S din _
, aprobată prin Decretul nr. 165/1961, B.O. nr. 7/1961. S-a stabilit astfel că drepturile reclamantei urmau a fi stabilite conform prevederilor Legii nr. 19/2000, pe baza stagiului de cotizare realizat în Republica Moldova, confirmat de CNPAS și, conform prevederilor Convenției, vechimea în muncă se calculează potrivit legislației statului pe teritoriul căruia s-a desfășurat activitatea, la stabilirea pensiei luându-se în considerare vechimea confirmată de organul competent al acelui stat, iar la determinarea punctajului mediu anual se vor avea în vedere salariile medii în conformitate cu adresa nr. 10376/_ a Direcției Salarizare din cadrul MMFPS. Astfel, s-a reținut că pentru perioada de activitate de la_ -_ se vor utiliza salariile minime pe economie întrucât MMFPS nu deține date, neexistând posibilitatea echivalării din punct de vedere salarial. S-a mai stabilit că întrucât nu s-a contribuit la fondul pentru pensie suplimentară, nu se pot aplica prevederilor art. 165 din Legea nr. 19/2000.
Instanța a mai reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. IX - 03/13 -1 - 143 din_ emisă de C. Națională de Asigurări S. a Republicii Moldova
(f.41), reclamanta și-a stabilit drepturile la pensie pentru limită de vârstă la data de 26 septembrie 2005, conformând o vechime în muncă realizată pe teritoriul Republicii Moldova, de 45 ani 9 luni și 22 zile, pe perioadele:_ -_ și_ -_ și că, după stabilirea drepturilor de pensie a lucrat 2 ani 10 luni și 19 zile în perioada_ -_ ), realizând astfel o vechime totală în muncă de 48 ani 8 luni și 11 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 165/1961 pentru aprobarea Convenției privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale dintre România și
S, publicat în M. Of. nr. 7/1961,
"La acordarea pensiilor și ajutoare se ia în considerare în întregime vechimea în munca și perioada de activitate asimilată cu vechimea în munca de pe teritoriul ambelor Părți Contractante, inclusiv vechimea pentru obținerea pensiei în condiții și cuantumuri favorabile, confirmate de organele competente ale acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia au fost câștigate.
Vechimea în munca se calculează, de fiecare Parte Contractantă, potrivit legislației acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia și-a desfășurat munca sau activitatea asimilată cu aceasta.";
Raportat la textul de lege menționat, instanța a reținut că în mod corect a fost calculată vechimea în muncă a reclamantei potrivit legislației Republicii Moldova, și a fost atestată astfel de C. Națională de Asigurări S. a Republicii Moldova.
Mai reține instanța că în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 4 teza a doua din Decretul menționat, "Pentru cetățenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Părți Contractante pe teritoriul celeilalte Părți Contractante și nu au lucrat după mutare, cuantumul pensiilor și al ajutoarelor se calculează luându-se ca baza salariul mediu tarifar (câștigul mediu lunar) al lucrătorului cu o calificare
corespunzătoare și care desfășoară o activitate similară la data stabilirii pensiei sau a ajutorului în țara în care s-au mutat";.
În scopul determinării cuantumului pensiei, M. M., F. și P.
S. - Direcția salarizare a comunicat, prin adresa nr. 10376/_, CNPAS, salariile medii pentru funcțiile ocupate de reclamantă pe anumite perioade de timp (f.42-45), cu mențiunea că pentru perioada_ -_ MMFPS nu deține date întrucât până în anul 1969, când a intrat în vigoare HCM nr. 914/1969, acordarea drepturilor salariale a fost reglementată în mod sectorial, pe diferite perioade, prin hotărâri ale Consiliului de Miniștri și alte acte normative, iar înscrierile din carnetele de muncă nu conțineau date concrete privind salarizarea. S-a mai menționat că odată cu intrarea în vigoare a HCM nr. 914/1696 și, ulterior, a Legii nr. 57/1974, salarizarea personalului încadrat în muncă a fost reglementată în mod unitar, atât în ce privește personalul tehnic administrativ cât și cel încadrat pe categorii de calificare și trepte de salarizare și că numai unitățile sunt acelea care, acordând unele drepturi salariale personalului încadrat în muncă, cunosc în concret și reglementările care au stata la baza acordării drepturilor de personal pentru perioada_ -_ (f.309).
Prin concluziile raportului de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate întocmit de exp. Cîmpean Ana s-a constatat o identitate totală între punctajul mediu anual calculat de pârâtă și cel calculat de expertul desemnat, nerezultând astfel nicio diferență. Expertul a menționat că pentru perioada_ -_ au fost luate în calcul salariile stabilite conform art. 1 din OUG nr. 19/2007, la care art. 164 ind.2 alin.1 din Legea 19/2000 face trimitere, respectiv: pentru perioada_ -_ au fost luate în calcul salariile medii pe țară, iar pentru perioada_ -_, salariul minim pe țară (f.260). Față de datele comunicate de MMFPS, instanța constată că nu puteau fi avute în vedere în mod obiectiv datele cuprinse în Decretul nr. 153/1954 întrucât acestea nu reprezintă venituri minime și maxime, ci tranșe de venit și cote de impozitare care nu permit stabilirea venitului mediu lunar.
Prin urmare, dispozițiile Legii nr. 19/2000 prevăd că în situația în care nu pentru anumite perioade care constituie stagiu de cotizare nu se pot identifica veniturile și salariatul nu poate furniza date cu privire la acestea, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează, după caz, salariul mediu sau minim pe țară, în funcție de perioadele expres prevăzute în lege.
Pentru considerentele expuse, rezultă că în situația în care s-a constatat o imposibilitate obiectivă de determinate exactă a veniturile medii lunare pentru categoria de lucrători cu calificarea similară, pentru o anumită perioadă de timp, în mod corect pârâta a aplicat prevederile Legii nr. 19/2000 coroborate cu cele ale OUG nr. 19/2007, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta N. Pânzaru L. a declarat recurs
prin care a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Soluția de casare se întemeiază pe neîndeplinirea procedurii de citare cu reclamanta care a invocat că a avut cunoștință că la termenul de judecată din _
, cauza s-a amânat pentru data de 9 mai 2013, judecata având loc în sala nr.31.
Reclamanta susține în data de 9 mai 2013 s-a prezentat la sala nr.31, în care se soluționau însă cauze penale, astfel încât a așteptat să primească citație pentru preschimbarea termenului deoarece au intervenit modificări cu privire la repartizarea în sălile de judecată în contextul modernizării și extinderii clădirii.
Reclamanta concluzionează că i s-a încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, casarea sentinței este justificată de dispoziția nemotivată de respingere a cererii reclamantei de a desemna un expert asistent la efectuarea expertizei, având drept consecință stabilirea unor obiective nepertinente cauzei și imposibilitatea formulării propriilor obiective.
În acest context, reclamanta critică atât refuzul expertului de a răspunde obiecțiunilor sale, cât și respingerea cererii de completare a raportului de expertiză.
În fine, se critică necomunicare către reclamantă a adresei nr._, depusă la dosar în data de_ .
Soluția de modificare se întemeiază pe necesitatea corectei aplicări a Decretului nr.165/1961 prin stabilirea bazei de calcul în perioada 1959-1968.
Reclamanta contestă utilizarea salariului minim pe țară sau a salariului mediu pe țară, susținând folosirea salariului tarifar.
Tot astfel, reclamanta apreciază că pârâta avea la dispoziție bazele de date pentru stabilirea venitului corespunzător funcției echivalente. Având în vedere că până în anul 1969 drepturile salariale au fost stabilite în mod sectorial, astfel încât doar unitățile cunosc în concret aceste date, reclamanta susține că expertul trebuia să se adreseze unei unități în care s-a desfășurat o activitate similară de către lucrătorii cu o calificare corespunzătoare.
Se arată că pentru perioada_ -_ i s-a stabilit un salariu de 2740 de lei, corespunzător clasei de salarizare 25, limitele fiind 16 și 38, deși media dintre aceste limite este clasa 27 sau 28. Cum reclamanta a avut titlul de "Actriță a poporului"; și "Actriță emitentă a poporului"; se justifică acordarea clasei de salarizare 38.
Deși reclamanta a avut funcție de conducere în cadrul administrației publice municipale din_, punctajul anual pentru 1990 și 1991 este mai mare de un punct, iar din 1992 este subunitar.
Pârâtul M. M., F., P. S. și P. V. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Nu au fost încălcate de către prima instanță dispozițiile art.85-100 C.pr.civ. deoarece reclamanta a fost legal citată și a beneficiat de asistență juridică a unui avocat.
Astfel, în concret reclamanta conform art.153 C.pr.civ., avea termen în cunoștință la data de_, când instanța a depus amânarea cauzei pentru _
, indicând că ședința de judecată va avea loc la sala nr.102. Așadar s-a schimbat sala de judecată datorită lucrărilor de modernizare și extindere a clădirii, măsură anunțată de prima instanță, ceea ce nu se încadrează în situațiile de excepție reglementate de art.153 alin.2 C.pr.civ., când nu se consideră că părțile au termen în cunoștință.
Prin urmare, aspectul invocat de reclamantă nu reprezintă un viciu de procedură în sensul art.85-100 C.pr.civ., nefiind justificată soluția de casare bazată pe acest temei.
De asemenea, respingerea cererii reclamantei de participare la efectuarea expertizei a unui expert asistent, deși nemotivată (fila 131 fond), nu atrage nulitatea actului de procedură decât în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ. care impune drept condiție de anulare a actului de procedură cerința unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Or, reclamanta a avut posibilitatea să propună obiective pentru expertiză și să formuleze obiecțiuni la aceasta, astfel încât nu reiese modalitatea în care prin neparticiparea unui expert asistent i-au fost lezate drepturile; dimpotrivă,
Curtea de Apel consideră că a beneficiat de toate înlesnirile necesare, specifice dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește obiecțiunile la expertiză, Curtea de Apel observă că reclamantei i s-au încuviințat aceste obiecțiuni, care au primit răspuns din partea expertului (fila 253-261 fond), contrar criticilor formulate în recurs. De altfel, reclamanta nu a propus obiective ale expertizei (filele 120-121 fond), ci instanța a stabilit cele 3 puncte asupra cărora trebuie să se pronunțe expertul (fila 122 fond), astfel încât formularea unor critici concrete prin obiecțiuni reprezintă stabilirea unor reale obiective noi după efectuarea expertizei, ceea ce nu respectă exigențele legale.
Curtea de Apel constată că expertul a prezentat totuși explicații cu privire la verificările efectuate pe baza materialului probator și că reclamanta, după studierea răspunsului la obiecțiuni, nu a susținut un pretins refuz al expertului de a răspunde la obiecțiuni, ci a solicitat administrarea altor probe, situație în care este lipsită de temeinicie o soluție de casare sub acest aspect.
În fine, necomunicarea adresei nr._ nu reprezintă un motiv de casare, deoarece instanța nu avea obligația de a acorda un termen pentru comunicarea actului către reclamantă, ci dimpotrivă aceasta avea obligația să ia cunoștință de conținutul său, cu atât mai mult cu cât, formulând recursul, este evident că reclamanta a studiat acest înscris.
Sub aspectul criticilor de modificare a hotărârii, Curtea de Apel constată că au ca punct comun o pretinsă stabilire greșită a salariilor pe baza cărora s-a calculat pensia reclamantei, care apreciază că în raport de funcțiile de conducere deținute și de distincțiile onorifice primite este îndreptățită să beneficieze de luarea în considerare a unor salarii tarifare mai mari.
În acest context, Curtea de Apel constată că în aplicarea art.5 punctul 4 teza a II-a din Decretul nr.165/1961, pârâta era ținută să folosească la stabilirea pensiei salariul mediu tarifar al lucrătorului cu o calificare corespunzătoare și care desfășoară o activitate similară la data stabilirii pensiei.
Cu toate acestea, pentru perioada anterioară anului 1969 nu s-au putut stabili în concret salariile corespunzătoare funcției echivalente de actor, deoarece nu există un act normativ care să reglementeze în mod unitar salarizarea la nivelul întregii țări. Astfel, salarizarea era reglementată în mod sectorial prin diferite acte normative, existând diferențe de la un loc de muncă la altul, chiar în cazul aceleiași funcții.
Stabilirea cu exactitate a salariului tarifar corespunzător funcției de actor ar fi posibilă numai în situația în care reclamanta ar fi lucrat efectiv în România, ceea ce însă nu a avut loc. În situația lipsei bazei de date la care să se raporteze activitatea reclamantei de actor, nu este posibilă aplicarea Decretului nr.165/1961 decât prin utilizarea salariului minim /mediu brut pe țară, conform prevederilor Legii nr.19/2000. Aceasta este unica soluție posibilă care să nu lipsească de efecte Decretul nr.165/1961, chiar dacă este evident că încadrarea salarială a funcției de actor este superioară salariului minim, însă nu poate fi stabilită în concret.
Prin urmare, nu se putea da curs solicitării reclamantei ca expertul să se adreseze unei unități la care a lucrat un actor cu o calificare corespunzătoare, deoarece nu se poate stabili o astfel de unitate, în condițiile în care M. M. ,
F., P. S. și P. V. a comunicat imposibilitatea stabilirii actelor normative de salarizare. De altfel, Curtea de Apel observă că reclamanta nu a propus ca obiectiv al expertizei o asemenea solicitare, după cum nu a formulat critici prin obiective sau obiecțiuni asupra încadrării sale în clasa de retribuție 25 în perioada_ -_, a distincțiilor onorifice deținute și a funcției de conducere după 1990.
În atare situație, Curtea de Apel observă că reclamanta nu a formulat prin acțiunea sa critici concrete și nu a propus obiective pentru expertiză, formulând anumite critici prin obiecțiuni, cum ar fi cele legate de impozitarea salariului sau de salariul minim al unui actor de la Teatrul de Stat Turda, abandonate însă în recurs, când a expus critici noi, care nu mai pot fi verificate de instanță odată ce expertul și-a adus la îndeplinire misiunea.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. P. L. împotriva sentinței civile nr. 7909 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ jud.fond.R. V.
| ← Sentința civilă nr. 15679/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 1132/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
