Decizia civilă nr. 4415/2013. Contestație drepturi asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4415/R/2013
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta C. A. D. împotriva sentinței civile nr. 8673 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată
C. J. DE P. C., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 30 octombrie 2013 și 5 noiembrie 2013, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8673 din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. A. D. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că tutorele B. R. pentru
A. -D. s-a adresat prima dată C.J.P. C. în data de_ prin cererea de pensie de invaliditate înregistrată sub nr. 1. -64344, pe care a insistat a fi înregistrată deși i s-a explicat că în baza actelor depuse nu putea beneficia de pensie de invaliditate.
S-au redat dispozițiile art. 53 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data depunerii cererii.
Astfel reclamanta nu îndeplinea condiția de a fi asigurat sau de a fi fost vreodată și nici nu exista vreo dovadă privind că s-ar încadra în condițiile prevăzute la art. 52 alin. 3.
În cazul unor boli obișnuite care nu au legătură cu munca, art. 57 din Legea nr. 19/2000 impunea ca și condiție realizarea unui anumit stagiu de cotizare
Prevederile art. 57 sunt următoarele: "(1) Asigurații care și-au pierdut capacitatea de munca datorita unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, daca îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3. (2) Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3. (3) Asigurații prevăzuți la art. 47 beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, în raport cu vârsta avuta la data expertizării. (4) Au dreptul la pensie de
invaliditate și persoanele care la data ivirii invalidității nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3).";
S-a observat că neavând nici o zi de stagiu de cotizare în calitate de asigurat reclamanta nu putea beneficia de pensie de invaliditate și nici persoană asigurată nu era în condițiile art. 47.
În aceste condiții s-a emis decizia de respingere a solicitării pensiei de invaliditate nr. R64344/_ .
Urmare a contestării deciziei asupra capacității de muncă 240/_ și a adresei INEMRCM București nr. 939/_ s-a emis decizia asupra capacității de muncă 24/_, prin care cu_ s-a schimbat gradul de invaliditate din II în gradul I cu însoțitor.
Prin adresa 64344/_ s-a comunicat Serviciului de Expertiză medicală că nu poate fi soluționat dosarul administrativ de pensie de invaliditate deoarece decizia 24/_ este de schimbare de grad de invaliditate din II în I, în condițiile în care nu a fost depus alt dosar de pensie anterior schimbării gradului în baza Legii nr. 263/2010. În aceste condiții s-a emis decizia asupra capacității de muncă 90/_ gradul I de invaliditate și s-a depus cererea de acordare a pensiei de invaliditate, înregistrată la CJP C. sub nr. 1. -80207/_, cerere soluționată prin Decizia nr. 2. /_, decizie contestată la Comisia Centrală de Contestație, cât și în prezenta cauză.
Prin decizia de pensie de invaliditate nr. 2. /_ s-a stabilit începând cu data de_ o pensie în cuantum de 513 lei și 587 lei indemnizație de
însoțitor, în total 1100 lei.
Referitor la această decizie și aspectele contestate de reclamantă, s-a avut în vedere formularea din art. 74 din Legea nr. 263/2010. Acest lucru nu înseamnă că au dreptul fără a avea măcar o zi stagiu de cotizare, căci în caz contrar legiuitorul s-ar fi exprimat în acest sens. Or, "indiferent de stagiul de cotizare realizat"; trebuie privit raportat la Tabelul 3 de la art. 73 din Legea nr. 263/2010, valabil la acea dată în care se cerea un anumit stagiu de cotizare, sau cerința de la art. 73 alin. 2 de a realiza cel puțin jumătate din stagiul de cotizare din Tabelul 3, dar cuvântul realizat presupune cel puțin 1 zi de stagiu de cotizare. În sprijinul acest sens, art. 3 lit. o din Legea nr. 263/2010 definește riscurile asigurate ca fiind "evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă instituțiile sistemului public de pensii să acorde asiguraților prestațiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bătrânețe și deces)";. De asemenea în mod eronat a susținut că prin decizia contestată i s-a acordat o pensie de asigurări sociale de 513 lei, ea dorind "o pensie de invaliditate ținându- se cont de perioadele asimilate…"; deoarece acestea nu a existat și nu au fost dovedite din actele depuse la dosarul de pensie.
De asemenea nu au existat greșeli făcute în acordarea cuantumului pensiei de invaliditate, acesta fiind calculat după algoritmul prevăzut, iar cuantumul pensiei a rezultat din acordarea stagiului potențial, fiind persoane cu o astfel de pensie la limită de vârstă și care au cel puțin stagiul minim de cotizare. Chiar dacă reclamanta trece printr-o situație grea, pensia de invaliditate nu are regimul unui ajutor social și este una dintre categoriile de pensii de asigurări sociale prevăzute la art. 51 din Legea nr. 263/2010.
Referitor la sentința depusă la dosarul cauzei, instanța a constatat că s-a admis recursul CJP C., modificând în tot sentința 2243/_, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă prin reprezentant având ca obiect anularea Deciziei nr. R64344/2010 emise de CJP.
În acest sens asupra aspectului menționat în cererea de chemare în judecată "să se țină cont de data corectă de acordare a pensiei de invaliditate, adică octombrie 2010, nu august 2011 cum a fost stabilit în decizie";, a operat autoritatea de lucru judecat, deoarece raportat la octombrie 2010, când era în vigoare Legea nr. 19/2000 Curtea de Apel C. s-a pronunțat în sensul că decizia
R64344/2010 a fost corectă și nu trebuie anulată, ceea ce înseamnă că în octombrie 2010 nu avea dreptul la pensie de invaliditate și evident Legea nr. 263/2010 intrând în vigoare cu_ nu se poate aplica în octombrie 2010.
Legat de cele stabilite de Comisia Centrală de Contestații în Hotărârea nr. 4257/_, având în vedere că la dosarul de pensie trimis la București nu se afla decât Sentința civilă nr. 2443/_ și considerând ca obiect al contestației ca fiind data acordării raportat la cele stabilite de Tribunalul Cluj, evident că nu putea hotărî decât punerea în aplicare a Sentinței nr. 2243/2011.
În privința debitului, așa cum s-a observat din actele depuse la dosarul cauzei, prin adresa nr. 140.283/804-_ a Consiliului Local al Municipiului C.
-N. - Direcția de Asistență Socială și Medicală, în care s-a arătat că C. A.
beneficiază de asistent personal în persoana d-nei B. R. cu contract individual de muncă din data de_ până în prezent, conform Legii nr. 448/2006. În această situație s-a emis decizia de revizuire nr. 276.406/_ începând cu data de_ prin eliminarea indemnizației de însoțitor. De asemenea în baza Buletinului de calcul și a referatului nr. 233/_ s-a emis decizia nr. 581/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizație de însoțitor în perioada_ -_ .
Din studiul art. 61 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 s-a observat că acestea au fost preluate de art. 77 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, astfel încât s-a observat identitatea de raționament. Legea nr. 448/2006 prevede opțiunea între asistent personal sau plata unei indemnizații lunare, astfel încât nu poți avea asistent personal și în plus și indemnizație de însoțitor, căci ești însoțit de asistentul personal, pentru aceasta d-na B. primind în baza contractului de muncă un salariu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. A. D.
solicitând modificarea sentinței recurate și menținerea hotărârii Casei Naționale de P. nr. 4257.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că instanța a constatat greșit unele lucruri, respectiv referirea că prin înscrisul numit
"contestație"; din data de_, reclamanta a mai contestat și decizia nr. 581/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ori o contestație din 2012 nu poate contesta o decizie din 2013 și referirea la faptul că prin concluziile scrise s-ar fi contestat și hotărârea nr. 4257/_, prin care nu i s-au mai acordat bani pentru însoțitor.
Această hotărâre nu prevede acordarea banilor pentru însoțitor, ci prevede menținerea acestor bani și solicită acordarea pensiei de invaliditate începând cu_, pensie de invalidate gr. II și pensie de invaliditate gr. I, începând cu_, arătând că în concluziile scrise nu a contestat acest lucru.
Totodată, nu a contestat nici Hotărârea nr. 4257 din_ și este de acord cu ceea ce a hotărât instanța.
Recurenta invocă art. 77 alin. 1 care prevede că pensionarii încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul la o indemnizație pentru însoțitor în cuantum fix. La art. 82 alin. 3 se prevede că "indemnizația pentru învățător prevăzută la art. 77 se menține și pentru durata acordării pensiei pentru limită de vârstă. Restituirea banilor s-a cerut printr-o decizie motivată cu articole de lege care prevăd tocmai faptul că ea are dreptul la indemnizația de însoțitor.
Asistentul personal are multe atribuții, iar însoțitorul are cu totul alte atribuții, iar asistentul personal nu este obligat prin lege să lucreze 24 din 24 fără repaus zilnic, fără repaus săptămânal, etc.
Mai arată recurenta că a contestat prin înscrisul numit "contestație"; decizia nr. 2. din_, iar dl. judecător a greșit prin faptul că a încurcat Hotărârea
Comisiei Naționale de P. cu decizia nouă de pensie prin care a încasat banii de însoțitor.
Solicită urgentarea răspunsului la contestația făcută și împotriva cererii nr.
22936/_ prin care a cerut punerea în aplicare a hotărârii nr. 4257/_ .
Motivul pentru care a fost încurcată decizia cu hotărârea nu-l cunoaște. Judecătorul face o analiză atât de detaliată a situației, începând cu anul
2010, din moment ce acesta este de acord cu hotărârea Comisiei Naționale de P. dată ca răspuns la contestația sa la decizia de funcționare.
Nu înțelege de ce C. Națională greșește și nu ține seama de decizia Curții de Apel C. 3437/R/2011 și cere punerea în aplicare a sentinței civile nr. 2243/2011 prin care instanța hotărăște obligarea Casei de P. să-i acorde pensie de invaliditate începând cu data de_ .
Menționează că s-a îmbolnăvit în anul 2004, în acea perioadă fiind elevă. Ea a beneficiat de asigurări de sănătate prin Programul Național de Sănătate. Și astfel a beneficiat de cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, adică 2,5 ani, astfel că îndeplinea condiția art. 57 din Legea nr. 19/2000 pentru a beneficia de pensie de invaliditate. Așadar, ea avea asigurări de sănătate și ar fi trebuit să beneficieze de stagiu de cotizare datorită art. 38 (1) a și b și datorită art. 40.
În ceea ce privește rezilierea contractului de asigurare, acesta poate fi reziliat de oricare dintre părți.
În baza acestor motive, solicită admiterea recursului și obligarea Casei de
P. C. să pună în aplicare Hotărârea nr. 4257/_ și să soluționeze mai rapid contestația la decizia nr. 276.406 din_, contestație depusă în data de_ sub nr. 23344.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamanta C. A. D. este beneficiara unei pensii de invaliditate gradul I și a unei indemnizații pentru însoțitor acordate începând cu data de 5 august 2011, în temeiul Legii nr. 263/2010, prin decizia nr. 2. /_ emisă de pârâta C. J. de P. C. (f. 9 dosar fond).
Prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat inițial modificarea deciziei de pensie în sensul acordării drepturilor de pensie începând cu luna octombrie 2010.
Curtea constată că pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, Comisa Centrală de Contestații a emis Hotărârea nr. 4257/_ (f. 172 - 175) prin care s-a admis contestația formulată de către reclamantă împotriva acestei decizii de pensionare, sens în care s-a dispus acordarea de către pârâtă a drepturilor de pensie de invaliditate gradul II începând cu data de 8 octombrie 2010, respectiv acordarea drepturilor de pensie de invaliditate gradul I începând cu data de 1 mai 2011.
Astfel pretenția privitoare la data acordării drepturilor de pensie de invaliditate a fost soluționată în mod favorabil, decizia de pensie contestată fiind modificată implicit, astfel încât nu se mai impunea anularea acesteia de către instanța de fond, pretențiile rămânând fără obiect. De altfel, cu privire la acest petit recurenta nu a formulat critici concrete, ci doar a învederat existența unor erori în cuprinsul sentinței, care evident fiind erori materiale nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției adoptate.
Printr-o nouă decizie de pensie nr. 2. /_ (f. 119 dosar fond), pârâta
C. J. de P. C. a dispus încetarea plății indemnizației de însoțitor, fiind menținută doar pensia de invaliditate, iar prin decizia nr. 581/_ (f. 121 dosar fond) s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 12.930 lei reprezentând indemnizația de însoțitor plătită fără temei în perioada_ -_ .
Prin precizarea de acțiune formulată în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat anularea celor două decizii.
Curtea constată că potrivit adresei comunicate la data de 25 aprilie 2013 de Direcția de Asistență Socială și Medicală C. -N. (f. 152 dosar fond), reclamanta a beneficiat și de drepturile conferite de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap în temeiul Legii nr. 448/2006, respectiv de asistent personal, începând cu data de 1 septembrie 2010, aspecte confirmate de contractul individual de muncă depus la filele 71 -
72 din dosarul de fond, calitatea de asistent personal fiind conferită chiar reprezentantului legal B. R. .
Însă, un cumulul al celor două beneficii nu era posibil, persoana cu handicap grav pensionată pentru invaliditate gradul I fiind obligată, potrivit art. 42 alin. 2 din Legea nr. 448/2006, să opteze între indemnizația pentru însoțitor acordată în temeiul Legii nr. 263/2010 și dreptul la asistentul personal prevăzut de Legea nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 77 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix, însă acest drept nu poate fi cumulat cu dreptul constând în asistent personal acordat potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Ca urmare a constatării acestei neregularități, în mod corect pârâta C. J. de P. C. a emis decizia de pensie la data de 24 aprilie 2013 prin care a menținut doar pensia de invaliditate, precum și decizia prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debitul reprezentând indemnizația de însoțitor plătită fără temei.
Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, iar conform art. 179 alin. 4 din același act normativ, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Așadar, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, stabilind că atât decizia de pensie prin care s-a sistat plata indemnizației de însoțitor cuvenită în temeiul Legii nr. 263/2010, cât și decizia de debit atacată sunt legale, în condițiile în care prin acesta s-a dispus recuperarea sumelor plătite reclamantei recurent fără temei legal în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Contrar susținerilor recurentei, prin Hotărârea nr. 4257/_ emisă de Comisa Centrală de Contestații nu s-a statuat asupra acordării indemnizației de însoțitor, ci doar cu privire la acordarea pensiei de invaliditate.
Cererea formulate de reclamantă prin care se solicită obligarea pârâtei C.
J. de P. C. de a pune în aplicare Hotărârea nr. 4257/_ emisă de Comisa Centrală de Contestații, precum și cererea prin care se solicită soluționarea de către Comisa Centrală de Contestații a contestației îndreptată împotriva ultimei decizii de pensie, față de cele ce au fost formulate în fața primei instanțe, reprezintă cereri noi, fiind făcute pentru prima dată în recurs. Or, având în vedere prevederile art. 319 raportat la art. 294 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi,
Curtea constată ca fiind inadmisibile aceste cereri noi, iar criticile recurentei sub acest aspect vor fi respinse.
Recurenta a susținut că nu i s-a adus la cunoștință că trebuie să aleagă între formele de ajutor social, dar și că a înștiințat instituția pârâtă de faptul că beneficiază de indemnizația acordată persoanelor cu handicap și nu i spus că un atare cumul nu este posibil, însă Curtea reține că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - reclamantei sau a celorlalte entități care acordă drepturile de asigurări sociale - în neexprimarea opțiunii între drepturile recunoscute de Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 448/2006, ci doar împrejurarea că indemnizația de însoțitor a fost plătită de C. J. de P. C., în timp ce acesta a beneficiat și de asistent personal potrivit Legii nr. 448/2006, fără ca un atare cumul să fi fost posibil.
Referirile din recurs la starea de sănătate a reclamantei sau susținerile recurentei privitoare la rezilierea contractului de asigurare, la stagiul de contribuție realizat, la atribuțiile asistentului personal, la modalitatea în care Comisia Centrală de Contestații a adoptat Hotărârea nr. 4257/2013 sau referitoare la faptul că nu a fost soluționată până în prezent de către Comisa Centrală de Contestații contestația formulată împotriva ultimei decizii de pensie, nu reprezintă critici de nelegalitate față de soluția adoptată de instanța de fond și întrucât nu privesc legalitatea celor două decizii contestate, nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței recurate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. A. D. prin reprezentantul legal B. R. împotriva sentinței civile nr. 8673 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-C. B. C. M. I. -T.
Cu opinie separată în sensul anulării deciziei de debit nr. 581/_
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
MOT. EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez întemeiat recursul sub aspectul cererii de modificare a sentinței în sensul anulării deciziei de debit nr. 581/_ .
În acest sens, rețin că prin această decizie, se impută reclamantei recurente suma corespunzătoare indemnizației pentru însoțitor acordată în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 263/2010, pentru considerentul că aceasta a beneficiat și de asistent personal în temeiul dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În opinia mea, decizia de imputare este nelegală.
Practic, printr-o astfel de decizie, se solicită de la beneficiar restituirea unor drepturi acordate prin act administrativ individual emis de autoritatea în materie, respectiv de C. J. de P. C. .
Prin urmare, discuția trebuie să se poarte pe tărâmul contenciosului administrativ, prin raportare la principiile ce guvernează acest domeniul al dreptului, în condițiile în care asigurările sociale de stat reprezintă un subdomeniu al contenciosului administrativ. Or, din această perspectivă, se constată că, potrivit doctrinei de specialitate, odată ce actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, acesta nu mai poate fi revocat cu efect retroactiv, acesta fiind una din excepțiile de la regula revocării actelor administrative nelegale. În speță, situația este una mai specială, întrucât în temeiul actului administrativ revocat, s-au născut raporturi juridice civile cu executare succesivă, astfel încât în opinia mea, nu este necesară prezervarea ad aeternum a situație nelegale de cumulare a indemnizației pentru însoțitor cu serviciile asistentului personal, totuși, pentru trecut, întrucât s-au produs efecte juridice subsecvente actului administrativ revocat, acestea nu mai pot fi atinse, și deci nu se mai poate cere restituirea acestei indemnizații.
Concret, în temeiul deciziei de acordare a indemnizației pentru însoțitor, beneficiarul acesteia a alocat-o scopului specific și declarat pentru care s-a acordat indemnizația, astfel încât apar ca deplin aplicabile reperele teoretice prezentate mai sus.
Soluția este susținută și de atitudinea reclamantei, care nu prin fraudă a obținut acordarea acestei indemnizații, ci dimpotrivă, în cuprinsul cererilor multiple adresate Casei Județene de P. C. pentru înscrierea la pensie de
invaliditate, a menționat, în datele de 8 octombrie 2010, 11 aprilie 2011 și 5
august 2011 că primește indemnizație de handicapat (filele 18, 19 și 211 dosar fond), astfel încât a anunțat încă de la început autoritatea în materie că este beneficiara dreptului în raport de cumulul căruia cu indemnizația de însoțitor acordată în temeiul Legii nr. 448/2006 s-a constitui debitul. Prin urmare, față de acordarea de către această autoritate specializată în materie a acestei indemnizații, reclamanta a putut avea percepția că se află în deplină legalitate încasând atât indemnizația acordată în temeiul Legii nr. 263/2010 cât și corespondentul indemnizației lunare reglementate de Legea nr. 448/2006, anume, salariul acordat asistentului personal (cele două forme de ajutor fiind reglementate ca alternative de Legea nr. 448/2006).
Relevantă este și jurisprudența C.J.U.E. în materia revocării actelor administrative ilegale și promovarea, în cadrul acesteia, a ideii protecției încrederii legitime, ca un corolar al principiului securității juridice, prin acceptarea revocării unui act administrativ individual ilegal doar în măsura în care se ține cont de măsura în care destinatarul actului a putut eventual să se încreadă în legalitatea acestuia și în măsura în care revocarea intervine într-un termen rezonabil (decizia "Consorzio cooperative d’Abbruzzo";).
Or, pentru considerentele ce preced, apreciez că prin specificarea în mod repetat, în toate cererile adresate Casei Județene de P. C., a faptului că beneficiază de indemnizație acordată persoanelor cu handicap, coroborată cu acordarea ulterioară a indemnizației pentru însoțitor în temeiul Legii nr. 263/2010, reclamanta a dobândit încrederea legitimă în legalitatea acestui din urmă act. De asemenea, acordarea dreptului s-a extins pe o perioadă îndelungată, anume, din_ și până în_, aproape 2 ani, astfel încât nu se poate considera că autoritatea emitentă a constatat într-un termen rezonabil nelegalitatea acordării dreptului, pentru a putea să procedeze la imputarea lui retroactivă. S-a precizat în doctrină că prin termen rezonabil, Curtea s-a raportat la unul de 6 luni de la data emiterii actului considerat nelegal. Or, în mod cert, acordarea unei indemnizații pentru însoțitor timp de 2 ani și solicitarea restituirii acesteia după acest îndelungat interval apare ca deosebit de împovărătoare pentru beneficiar, care de altfel are calitatea de asistat la statului, în raport de situația dificilă în care se găsește, astfel încât măsura se conturează a fi una abuzivă și astfel, cenzurabilă judiciar.
Așa fiind, apreciez întemeiat recursul în măsura arătată, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
JUDECĂTOR,
T.
Red., dact. I.T.
| ← Decizia civilă nr. 1727/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 2544/2013. Contestație drepturi... → |
|---|
