Decizia civilă nr. 1903/2013. Contestație drepturi asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1903/R/2013
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta N. P. ANA M. împotriva sentinței civile nr. 657 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâții intimați S. M. DE U. "D. C. P. ";, M. A. N. ,
GUVERNUL ROMÂNIEI și pe chematul în garanție intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -DIRECȚIA G. Ă A F. P. C., având ca obiect
contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 657 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N. P.
- ANA - M. în contradictoriu cu pârâții S. M. DE U. "D. C. P. "; C. -N. și M. A. N. B. .
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de_, reclamanta a născut 2 gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, adresându-se în acest sens angajatorului, respectiv S. ui M. de U. "D. C. P. "; C. -N. . În urma acestei cereri a fost emis Ordinul de zi pe unitate nr. 3/_ (f. 35, dosar nr._ al Tribunalului C.
), prin care se dispune că este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, la data de_, reclamanta s-a adresat comandantului S.M.U
.C. -N., solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea minor.
Acesta a înaintat pe cale ierarhică cererea petentei structurii specializate din cadrul M. ui A. - Direcția Financiar Contabilă, care prin adresa nr. A. nr. 7814/_, a precizat că reclamanta poate să beneficieze de o singură indemnizație, respingând astfel solicitarea formulată (f. 40, dosar nr._ al Tribunalului C. ).
Acest răspuns a fost comunicat reclamantei prin intermediul pârâtului
S.M.U. C. -N., conform adresei A nr. 1627/_ (f. 41, dosar nr._ al Tribunalului C. ).
Ulterior, reclamanta s-a adresat Tribunalului C., solicitând anularea adresei emise de minister și obligarea la plata indemnizației de 600 lei și pentru cel de-al doilea minor.
Prin Decizia nr. 1407/_ Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâții S. M. DE U. C. -N. ,GUVERNUL ROMÂNIEI, M. A. N. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței nr. 128/_ Curții de Apel C. - Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare al Tribunalul Cluj - Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale. Analizând cu precădere cerea de chemare în garanție a chematului în garanție a M. ui F. P. instanța a respins-o, având în vedere lipsa
raporturilor juridice cu reclamanta și Decizia nr. 10/_ a Î.C.C.J.
Pe fondul cauzei trebuie reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, text modificat prin OUG nr. 226/2008. Astfel începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
La data de 1 ianuarie 2009 textul art. 2 din OUG nr. 148/2005 a avut următoarea formă: începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 RON. Ulterior, la data de 15 iunie 2009 este publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 239/2009 care, prin articolul ei unic, a modificat textul art. 2 din OUG nr. 148/2005, prevăzând că: Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis pe calea unui recurs în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011 următoarele:
"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. l alin. l și art.6 alin. l din Ordonanța de U. a G. ui nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de U. a G. ui nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. 1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de 800 lei pentru perioada l ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei
pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009";.
Conform prevederilor art.9 din O.U.G. nr. 148/2005, în vigoare la data formulării acțiunii, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație sau stimulent, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului B. pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.
În mod legal pârâții S. M. DE U. C. -N. și M. A. N. au aplicat, în calitate de angajator și respectiv de for tutelar, legislația existentă la momentul nașterii celor doi copii, însă nu aceștia sunt cei care trebuie să pună la dispoziție sumele necesare plății alocației.
Instanța a reținut că, în cauză, Agenția Județeană pentru Plăți și I. Socială C. este cea de la care trebuiau solicitate drepturile cuvenite reclamantei pentru cel de-al doilea copil, entitate care nu a fost chemată în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N. P. - ANA - M.,
solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii formulată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului reclamanta susține că sentința instanței de fond este nelegală raportat la faptul că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. M. de U. "D. C. P. "; C.
-N. și M. A. N., fără a pune în discuția părților această excepție, încălcând astfel dreptul la apărare al recurentei.
Mai mult, instanța de fond total nelegal apreciază că în speță calitate procesuală pasivă ar trebui să aibă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecția Socială C., având în vedere prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 148/2005.
Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile art. 20 și 30 din O.U.G. nr. 148/2005, din care rezultă că toți pârâții din prezentul litigiu, inclusiv Ministerul Finanțelor Publice, pentru care instanța de fond greșit a constatat lipsa calității procesuale pasive, au calitate procesuală pasivă, Agenția Județeană pentru Plăți și I. Socială C. nefiind cea de la care trebuia să solicite drepturile pentru cel de-al doilea copil, între recurentă și această instituție neexistând nici un raport juridic.
Cu privire la fondul cauzei, apreciază solicitările formulate ca fiind întemeiate și legale, așa cum reiese și din legislația incidentă în cauză, care a suferit modificări, dar doar în sensul interpretării clare a dispozițiilor legale inițiale.
Așa cum reiese din actele depuse la dosar recurenta a dat naștere la doi copii la data de_, indemnizația i-a fost acordată doar pentru un singur copil, ambii copii au probleme medicale care obligă la plata indemnizației de creștere pentru 3 ani, iar pârâții i-au refuzat netemeinic acordarea și plata indemnizației pentru cel de-al doilea copil.
Obligația legală de plată a indemnizației pentru cel de-al doilea copil trebuie să fie pentru o perioadă de 3 ani începând cu_, data nașterii copilului, adică pentru perioada_ -_ (adică 3X12=36 indemnizații lunare).
În sprijinul cererii vine statuarea Înaltei Curți de C. și Justiție prin Decizia nr. 64/_, dată în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 al. 1 și 3 și art. 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin
H.G. nr. 1025/2006, conform căreia acordarea indemnizației lunare trebuie raportată, conform art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale.
Această nelegalitate a fost rezolvată irevocabil prin admiterea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 26/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că într-adevăr urmare cererii sale a fost emis Ordinul de zi pe unitate nr. 3/0_, act neatacat de către subsemnata, act care însă trebuie interpretat în favoarea recurentei deoarece prin acesta s-a aprobat dreptul la "indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei";. Așadar, interpretarea acestui ordin trebuie făcută în sensul că indemnizația a fost aprobată pentru fiecare copil în parte, deoarece dacă se dorea aprobarea doar pentru un copil aceasta trebuia clar
exprimată, iar pentru a putea interpreta în alt mod această prevedere din ordin trebuia să aibă următorul conținut: indemnizația pentru creșterea copiilor în cuantum de 600 lei.
Așadar, la acest moment nu mai există nici un dubiu asupra interpretării legislației aplicabile speței, sens în care apreciază că cererea sa este întemeiată.
Prin întâmpinările înregistrată pârâții
S. M. DE U. "D. C. P. "; C. -N., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. și M. A. N.
B. au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 29 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, "(1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență sunt aplicabile și tuturor categoriilor de personal care își desfășoară activitatea în ministerele și instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. (2) În situația persoanelor prevăzute la alin. (1), fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și cheltuielile administrative se asigură din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. (3) Pentru perioada cât o persoană dintre cele prevăzute la alin. (1) beneficiază de concediu pentru creșterea copilului, la stabilirea drepturilor de pensie și a altor drepturi acordate potrivit legii se are in vedere solda brută lunară, respectiv salariul de bază al funcționarilor publici cu statut special, actualizate. (4) Modalitățile de depunere și de soluționare a cererilor de acordare a drepturilor, în situația persoanelor prevăzute la alin. (1), se stabilesc prin norme interne, aprobate de conducătorii autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1).";
Prevederile legale menționate, prin derogare de la dispozițiile generale cuprinse la art. 9 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, instituie în sarcina angajatorului - instituție din sectorul de apărare, ordine publică sau siguranță națională, în cazul de față pârâtului S. M. de U. "D. C. P. ";, obligația de a efectua plățile prevăzute de ordonanța de urgență, inclusiv cele referitoare la indemnizația de creștere a copilului.
De altfel, Ordinul de zi pe unitate nr. 3/0_ de aprobare pentru reclamantă a indemnizației pentru creșterea copilului, în ceea ce privește primul copil, a fost emis de pârâtul angajator.
De asemenea M. ui A. N. îi revine, în conformitate cu dispozițiile alin. 2 al art. 29 din OUG nr. 148/2005, obligația de a asigura prin bugetul propriu, fondurile necesare pentru plata drepturilor prevăzute de actul normativ menționat.
În aplicarea dispozițiilor art. 29 din OUG nr. 148/2005, M. A. a emis Ordinul nr. M.29 din_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitățile de depunere și de soluționare a cererilor de acordare a drepturilor stabilite prin OUG nr. 148/2005 și Dispoziția nr. A-6864/_ pentru aplicarea reglementărilor referitoare la drepturile de protecție socială prevăzute de OUG nr. 148/2005, în care se precizează atât categoria beneficiarilor ordonanței de urgență, personal militar și civil, cât și procedura pe care aceștia trebuie să o urmeze pentru obținerea drepturilor cuvenite potrivit actului normativ menționat.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, Curtea constată că soluția instanței întemeiată pe dispozițiile art. 9 din OUG nr. 148/2005, de respingere a
acțiunii reclamantei, prin care a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților, este greșită.
Cum reclamanta nu a formulat în contradictoriu cu pârâtul M. A.
N. un capăt de cerere având ca obiect obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare efectuării plăților, în concordanță cu obligațiile ce-i revin potrivit prevederilor art. 29 din OUG nr. 148/2005, calitatea procesuală pasivă în cauză se justifică față de acest pârât doar pentru opozabilitatea hotărârii.
Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. M. de U. "D. C. P. ";, însă față de acesta nu se justifică calitatea procesuală pasivă.
Astfel, calitatea de ordonator principal de credite a M. ui F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. ui F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța G. ui nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. ui nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța G. ui nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. ui nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că:
"În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. ui nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui
F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, considerentele Deciziei nr. 10/2011 fiind valabile în soluționarea prezentei cauze datorită finalității urmărite prin chemarea în judecată a M. ui F. P. .
Pe fondul cauzei,
Curtea constată că sunt întemeiate pretențiile reclamantei în raport de prevederile art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în forma în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (RON)"; iar potrivit art. 2 "Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 lei (RON)."; Totodată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din același act normativ "(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)";, dispoziții similare fiind cuprinse și la art. 2 alin. 1 și 2 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005.
Prin Legea nr. 239/2009 a fost modificat art. 2 din OUG nr. 148/2005, în sensul că "Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere";, recunoscându-se astfel, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ - 18 iunie 2009, dreptul de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului pentru fiecare copil născut independent de numărul nașterilor.
Reclamanta a născut la data de_ doi copii, pe N. Ilinca D. și pe N. Antonia C. a, iar potrivit Ordinului de zi pe unitate nr. 3/0_ emis de
pârâtul S. M. de U. "D. C. P. ";, i-a fost aprobată, începând cu data de 0_, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, doar pentru un singur copil, pârâții refuzând, potrivit Adresei nr. A7814/_ emisă de M.
A. N. - Direcția Financiar Contabilă și Adresei nr. A 1627/_ emisă de S. M. de U. "D. C. P. ";, acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil, refuzul fiind întemeiat pe prevederile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006, prevederi care definesc nașterea în sensul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
Prin Sentința civilă nr. 433 din_, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 64/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta N. P. Ana M., constatându-se nelegalitatea prevederilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006.
Totodată, prin Decizia nr. 26/14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilită că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. l alin. l și art. 6 alin. l din Ordonanța de U. a G. ui nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de U. a G. ui nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. 1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de 800 lei pentru perioada l ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1
ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Decizia nr. 26/_ a fost dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 6 din OUG nr. 148/2005, și are în vedere incidența acestor prevederi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009, în sensul acordării indemnizației pentru creșterea copilului pentru copiii proveniți din sarcini gemelare, tripleți sau multipleți, născuți în perioada 1 ianuarie 2006 - 17 iunie 2009.
Prin urmare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului și pentru cel de-al doilea copil provenit din sarcină gemelară, începând cu data de 5 ianuarie 2007, de la care i-a fost acordată indemnizația pentru primul copil, și până la data împlinirii vârstei de 3 ani - 12 octombrie 2009, în raport de prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, având în vedere faptul încadrării copilului în grad de handicap accentuat, potrivit Certificatelor nr. 2052 și 2053 din_ emise de Comisia pentru Protecția Copilului C. .
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligat intimatul pârât S.
M. de U. "D. C. P. "; C. -N. să plătească recurentei reclamante suma de 5.380 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta N. P. ANA M. împotriva sentinței civile nr. 657 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. M. DE U. "D.
P. "; C. -N. și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei indemnizația pentru creșterea celui de-al doilea copil, născut la data de_, pentru perioada 0_ -_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimatul pârât S. M. DE U. "D. C. P. "; C. -N. să plătească recurentei reclamante suma de 5.380 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
-R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: E. B.
| ← Decizia civilă nr. 2845/2013. Contestație drepturi asigurări... | Decizia civilă nr. 108/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
