Decizia civilă nr. 4489/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4489/R/2013

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.

C. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. I. împotriva sentinței civile nr. 10068 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate CASA DE PENSII S. A M. A. N. și C. DE C. P. D. C. M. A. N.

, având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 10068 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._

s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A.

I. împotriva pârâtelor CASA DE PENSII S. A M. A. N. și C. DE CONSTATII P. D. C. M. A. N. .

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că cele două decizii revizuiesc pensia militară de stat emisă în baza Legii nr. 164/2001 după ce această lege a fost abrogată și a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 prin care pensiile militare de stat au fost transformate în pensii în sistem public.

Revizuirea deciziei de pensie emisă în baza Legii nr. 164/2001 nu a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului respectiv dreptul la pensie care constituie un bun deoarece ingerința în acest drept este legală - Legea nr. 119/2010 fiind declarată constituțională, a fost făcută în scopul unui interes general și a fost proporțională cu acest scop. Diferența dintre 2195 lei și 2042 lei, sume care reprezintă cuantumul pensiei a fost nesemnificativă.

Încălcarea principiului neretroactivității legii este de competenta instanței de contencios constituțional și nu al instanței de drept comun.

În cauza Abăluță contra României, CEDO a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Conventie sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.

Cuantumul pensiei reclamantului a fost stabilit în conformitate cu prevederile OUG nr. 1/2011 în sensul că au fost avute în vedere la calculul pensiei veniturile lunare individuale realizate de către reclamant. Dacă acesta a fost nemulțumit, a avut posibilitatea de a prezenta pârâtelor datele reale ale veniturilor în vederea recalculării pensiei.

Deciziile de revizuire a pensiei contestate au respectat dreptul de pensie câștigat de către reclamant, însă într-un alt cuantum cu o diferență nesemnificativă față de cuantumul avut în decembrie 2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. I.

solicitând modificarea sentinței recurate în sensul anularii în parte a Hotărârii Comisiei de contestații din cadrul MAN în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva Deciziilor nr. 61065/_ și nr. 61065/_, anulării deciziilor nr. 61065/_ și nr. 61065/_, obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire cu luarea în considerare a veniturilor reale, conform art. 8 alin. 1 din Anexa nr. 3 la OUG nr. 1/2001 și obligarea acesteia la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv plătită.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat susținerile privitoare la exactitatea datelor din buletinele de calcul prin raportare la probele existente la dosarul cauzei. Reținând că avea posibilitatea de a prezenta pârâtelor datele reale ale veniturilor lunare realizate, instanța nu a analizat pe fond susținerile privitoare la exactitatea datelor din buletinele de calcul, deși acestea se întemeiau pe înscrisurile aflate la dosar.

Inadvertența dintre datele cuprinse în fișa cu locurile de muncă din_ și completarea acesteia cu privire la funcția deținută în perioadele_ -_ și_ -_ atrage o încadrare distinctă în condițiile de muncă: funcția de "ofițer 3 cu mobilizarea și evidență gradați soldați, stat major" este încadrată la "condiții normale" conform deciziei nr. 61065 din_, în vreme ce funcția de "ofițer 3 cu navigația" este încadrată la "condiții speciale" conform deciziei nr. 61065 din_ . Precizează faptul că a deținut funcția de "ofițer 3 cu mobilizarea și evidență gradați soldați, stat major" ce atrage încadrarea la "condiții normale", aspect care reiese și din mențiunea Secției de P. Militare aferentă deciziei nr. 0105432/_ .

De asemenea, din simpla analiză comparativă a "tabelului cu datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare" cu cele din Anexa nr. 1 din OUG nr. 1/2011 rezultă că veniturile pe baza cărora i-a fost calculată pensia sunt mai mici decât cuantumul minim - provenit din însumarea soldei de grad și a soldei de funcție - corespunzător gradului militar deținut.

Instanța de fond a procedat în același fel ca și C. de contestații, refuzând să soluționeze pe fond susținerile privind exactitatea datelor avute în vedere la calcularea pensiei prin raportare la înscrisurile din dosarul de pensie și la prevederile legale invocate. Mai mult, instanța nici nu a analizat precizarea de acțiune depusă și, în consecință, nici hotărârea Comisiei privitoare la aceste aspecte.

Pentru toate aceste considerente, solicită respectuos admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat și motivat.

Intimata M. A. N. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat stabilită conform Legii nr. 164/2001, acordată prin decizia de pensie nr. 0105432 (f. 11 dosar fond).

După apariția OUG nr. 1/2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pârâta C. de P. S. a M. A. N. a emis decizia de revizuire nr. 61065 din data de 7 decembrie 2011 (fila 13 dosar

fond), iar ulterior decizia de revizuire nr. 61065 din data de 3 februarie 2012 (fila 19 dosar fond), contestate în prezenta cauză, prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate.

Cum la stabilirea pensiei au fost avute în vedere veniturile lunare individuale realizate de către reclamant, astfel cum sunt menționate în adeverința nr. 2589/_ eliberată de UM 02426 C. -N. (f. 87 și urm. dosar fond), se constată că în mod corect au fost înlăturate de către prima instanță susținerile reclamantului privitoare la greșita stabilire a cuantumului pensiei, criticile din recurs cu privire la omisiunea analizării acestor împrejurări fiind nefondate.

Recurentul a susținut că pentru un număr de mai multe luni din activitatea sa veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia sunt mai mici decât cele reale, fiind mai mici decât veniturile minime specificate în anexa nr. l la

O.U.G. nr.1/2011.

Curtea reține că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 "în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.

Așadar, față de prevederile exprese ale dispoziției legale menționate, chiar dacă veniturile înscrise în buletinul de calcul aferent fiecărei decizii de revizuire sunt mai mici decât cele prevăzute în Anexa 1 din OUG nr. 1/2011, Curtea reține că veniturile din Anexa 1 din OUG nr. 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situația în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, or, recurentul nu este în această situație deoarece pentru determinarea pensiei sale s-au identificat veniturile pe care acesta le-a obținut în desfășurarea activității, neavând relevanță faptul că acestea nu au fost trecute în mod defalcat în buletinul de calcul.

Recurentul a mai invocat faptul că există anumite inadvertențe în ceea ce privește încadrarea în condiții de muncă pentru perioada_ -_ și _

-_ .

Curtea reține că în buletinul de calcul aferent deciziei de revizuire din data de 7 decembrie 2011, aceste perioade au fost menționate ca fiind prestate în condiții normale, iar în buletinul de calcul aferent deciziei de revizuire din data de_ pentru aceeași perioadă activitatea reclamantului a fost încadrată în condiții speciale.

Însă, ulterior s-a emis o nouă Fișă cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul nr. 394/_ depusă în recurs de intimată (f. 48 și urm.), potrivit căreia activitatea desfășurată de reclamant în perioada_ -_ și_ -_, a fost încadrată în condiții de muncă deosebite, cu excepția intervalului_ -_ .

Drept urmare, s-a emis în temeiul OUG nr. 1/2011 o nouă decizie de pensie nr. 60065 din 10 septembrie 2013, prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2011 (momentul primei revizuiri a pensiei) stabilindu-se un cuantum brut al pensie de 1.965 lei (f. 52 dosar recurs). D. buletinul de calcul aferent acestei decizii rezultă că pârâta a încadrat perioada în litigiu în mod corect, astfel cum este menționată în Fișei cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul nr. 394/_ .

În contextul în care la data emiterii deciziilor de revizuire contestate, la dosarul de pensie nu exista Fișa mai sus menționată, aceasta fiind eliberată la o dată ulterioară, Curtea apreciază că nu se impune anularea deciziilor anterioare, aceasta deoarece legalitatea unui act juridic poate fi verifică doar în funcție de elementele de fapt și de drept existente la momentul încheierii actului a cărui anulare se solicită.

Așadar, în mod just prin sentința recurată s-a menținut Hotărârea emisă de C. de contestații a M. A. N., prin care s-a respins contestația administrativă formulată de recurent împotriva deciziilor de revizuire a pensiei din data de 7 decembrie 2011 și 3 februarie 2012.

Recurentul a mai susținut faptul că instanța nu a analizat precizarea de acțiune prin care a solicitat anularea Hotărârii emise de C. de C., însă Curtea apreciază că această împrejurare nu echivalează cu o necercetare a fondului care să impună o casare a soluției recurate, deoarece prin analizarea criticilor de nelegalitate formulate împotriva celor decizii de pensie, tribunalul s-a pronunțat implicit și cu privire la legalitatea Hotărârii emise de C. de C. .

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, ce permit exercitarea controlului judiciar, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. I. împotriva sentinței civile nr. 10068 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

1. -C. B. I. -R. M. C. M.

   Cu opinie separată în sensul admiterii recursului

   GREFIER

   G. C.

   Red. S.C.B.

   Dact. V.R./2ex. _

   Jud. fond: P. U.

   Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

   Consider că recursul formulat de reclamantul A. I. este fondat

   în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

   Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru

   proteguirea unui dre pt de securitate soci ală, considerând că pensia sa militara de

   serviciu era un "bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta avea

   speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul actualizat stabilit potrivit

   deciziei nr.0105432/_, în baza în baza O.G.nr.7/1998 și a Legii nr.164/2001, pentru o vechime efectivă ca militar de 20 de ani, 2 luni și 15 zile.

   În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința Statului în dreptul

   său la un "bun";, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și

   libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv

   de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

   recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

   c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

   administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

   serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia,

   lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform Legii nr.164/2001.

   În acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

   are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

   cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

   urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit

   să se bucure în continuare de bunul său.

   Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

   În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

   Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea Curții privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei";

   și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

   Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un

   drept câștigat și, d e aici, aprecierea c a act abuziv al St atului a măsurii d e recalculare a acestei pensii

   - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat

   - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istorice

   privind protecția socială în țara noastră i-au creat acestui particular convingerea

   fermă că se poate baza pe o pensie militară într -un anumit cuantum, legal

   stabilit, de un act normativ în vigoare.

   Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902,

   toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

   reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

   Astfel, Legea generală de pensiuni din_, cu modificările din

   1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

   unificatoare a siste mului de pensii, a p revăzut, la capitolul "Dispoziții transitorii";,

   în art.56 că: "Pe nsiunile deja constatate și înscrise în v irtutea legilor

   anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

   sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

   în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

   promulgării acestei legi";.

   Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

   câștigate le regăsim și în art.54 din Lege a generală de pens iuni republicată la

   data de_ .

   De asemenea, Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din _

   a prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

   prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

   bază.";

   Legea asigurărilor sociale din_

   prevedea, de asemenea, la capitolul "Dispoziții transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie

   stabilite potrivit d iferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în

   aplicare a legii de față, se respectă";.

   Art.59 din Legea nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, c are o r icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itar e permanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e

   persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

   antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

   militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

   precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul

   democrat-popular";.

   Prin Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări socia le de stat și

   pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: "Pensia sau ajutorul social

   stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

   situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate.";

   Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

   Potrivit art.87 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări

   sociale de stat și de asistență socială, "P. le și ajutoarele sociale

   stabilite pînă la d ata prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît

   sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

   Decretul nr.214/_ privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P. le stabilite pînă la

   data prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt

   îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

   De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

   mențiunea că drep turile de pensie s e acordă începând cu data de ……,

   "definitiv";.

   Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa

   rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii î n

   vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: "în

   cazul în care cuan tumul pensiei obți nut conform lit.a) este mai mic decâ t

   cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

   Legea nr.19/2000 privind sistemul p ublic de pensii pu blice și alte

   drepturi de asigu rări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor

   cuven ite conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația

   în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

   stabilit în baza legislației anteri oare, se păstrează în plată cuantumul

   avantajos";.

   D. an al iz are a aces to r d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman tul și, de al tf el toț i

   pens ion ar ii d in Ro mân ia, ave au to ate d atele c are s ă le f or me ze conv ingere a f er mă

   c ă drep tur ile lor de p ens ie, od ată s tab il ite printr-o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

   pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

   cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

   c are s ă le insp ire u n sen time n t de incertitudine privind plata pe viitor a acesteipensii lunare.

   M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în Ro mân ia al te c azur i de d iminu are a

   cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, Legeanr.119/2010 s-a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

   În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

   perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

   Astfel, conform art.1 și 2 din Legea pentru pensiuni militare din 1 iulie

   1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

   funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pen siune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

   reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda d e

   mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia

   soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

   M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , po trivit art.22 din această lege,

   această lege s-a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,

   as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

   Potrivit Legii generale de pensiuni din_, cu modificările din 1904

   și 1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțio n ar ilor s tatulu i, c iv il ,

   mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,

   erau exceptați ofițerii gene rali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

   lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

   vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

   Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și

   în art.2 alin.1 din Legea generală de pensiuni republicată la data de_ . De asemenea, prin art.2 lit.a) din Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din_, au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

   dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

   și militarii.

   Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

   funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în

   Legea asigurărilor sociale din_, art.6 din acest act normativ

   prevăzând că nu intră în asigurare a obligatorie sala riații supuși legii

   generale de pensiuni.

   Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era

   Decretul nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind

   pensiile ce se acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv Decretul nr.293/1959, ce prevedea, în art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițe r ii ș i subof ițer ii, dup ă trecerea lor în rezer v ă s au d irec t în re tr agere, au drep tul l a pens ie în cond iț iil e acestui act normativ, iar în art.5, că fondurile neces ar e pl ăț ii pens iilor se

   asigură de stat.

   Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

   corespunzător ultimului grad avut în activitate.

   În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit Legea nr.3/1977, a fost adoptat Decretul nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare

   permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani

   de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10

   ani premergători i eșirii din cadrele permanente, medi e la care se lua în

   calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele

   permanente.

   Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv Legea nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i normativgeneral al pensiilor din sistemul public, prin Legea nr.19/2000.

   Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări sociale pentru cadrele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

   condițiile prezente i legi";, iar în art.2 , că: " S. ul pens iilor mil itare de s tat ș i

   as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

   n aț ion ale acoperă riscurile activității milita re, precum și pierderile de

   venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

   Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

   pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M.Ap..N., M.A.I., S.R.I..

   Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

   activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data tre cerii în

   rezervă.

   În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

   s ale c ă pens ia de s erv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, la data adoptării

   Legii nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, Legea nr.164/2001 era în vigoare, fiind abrogată abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv la data de_ .

   Practic, neabrogând prin Legea nr.119/2010, Legea privind pensiile militaredin 2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un

   drept câștigat, cel care le confe rea statutul de pensionar militar,

   cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a l u ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in

   rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teres ul publ ic, ș i nu c a o

   af ectare sub s tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per man en tă a drep tulu i aces tor a, în sensu l

   el imin ăr ii pens iilor mil itare.

   În acest context, recurentul-reclamant a suferit o ingerinț ă esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pen sionar militar, ce -i fusese recunoscut prin decizia nr.0105432/_ ,în temeiul O.G.nr.7/1998

   și a Legii nr.164/2001.

   Se constată în acest sens și faptul că și Legea nr.19/2000 a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de_, devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (Legea nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

   Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, Serviciul Român de Informații a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția Legii nr.119/2010, începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului, fără a proba în cauză emiterea unei decizii de recalculare a pensiei reclamantului în temeiul dispozițiilor acestei legi.

   În consecință, decizia contestată în speță, nr.61065/_ , prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 1917 lei, a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011, intenționând însă să pună în aplicare Legea nr. 119/2010 care, la art. 1 lit.a),

   prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar la art. 3

   , ca aceste pensii "stabilite potrivit

   prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată

   ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.

   Se observă din enunțarea acestor dispoziții că legiuitorul, chiar prin textul

   art. 3 din Legea nr. 119/2010, precizează că aceste pensii speciale sunt

   prevăzute de lege, fii nd "stabilite potrivit prevederilor legilor c u caracter special"; și

   sunt "cuvenite";.

   Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale

   pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judicia ră

   neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de C. și

   Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

   În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

   Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

   inger ințe i S tatulu i în drep tul re cl aman tulu i, sun t ur măto arele :

   1. decizia de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către M. A. N. -Casa De Pensii S., în temeiul

O.U.G. nr.1/2011, fără a fi precedată, astfel cum am menționat anterior, de un

act administrativ individual emis în temeiul Legii nr.119/2010 și a H.G.

nr.735/2010.

II. decizia contesta tă nu respectă ceri nțele art.21 din Metodologia de

revizuire aprobată prin O.U.G. nr.1/2011 , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.

III. pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N.

, practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o

recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a

devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele

M.Ap.N., M.A.I., S.I.E..

1. riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

   pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

   bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

   cele de natură economică și psihologică.

   Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară

   stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de

   militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei

   profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

   rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,

   practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze

   noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a familiei.

2. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt "bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către Statul român.

I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei militare a reclamantului.

Practic, în cauză, singura decizie pe care M. A. N. - C. de P.

1. - a probat că a emis-o după adoptarea Legii nr.119/2010 și care a avut

   drep t ef ect supr imar e a drep tulu i recl ama n tulu i l a pens ie mil itar ă es te d ec iz ia cu nr.61065, ce poartă denumirea de "revizuire";, emisă la abia la data de_, în temeiul O.U.G. nr.1/2011.

   Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamant, se reține că acest act administrativ individual a fost de fapt cel

   care a eliminat dreptul recurentului la pensie militară întrucât, până la data de_, drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite doar prin decizia nr.0105432 din_, conform O.G.nr.7/1998 și a Legii nr.164/2001, decizie pe care intimatul nu a revocat-o.

   Intimatul consideră că recalcularea pensiei militare a reclamantului ar fi operat de drept în temeiul Legii nr.119/2010, fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care era îndreptățit acesta, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al recurentului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

   În acest context și decizia nr.61065/_, deși trebuie analizată ca fiind actul administrativ individual care a afectat în mod esențial dreptul

   reclamantului la pensie militară, poartă impropriu denumirea de decizie

   de "revizuire";, cu t oate că din conținut ul acesteia nu se po ate reține care sunt erorile de stabilire a pensiei pentru care a fost necesară ace astă ingerință și care

   a fost actul astfel revizuit.

   Potrivit Legii nr.263/2010, lege organică ce reglementează re gimul general

   privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -asemenea acteadministrative de revizuire pot f i e mis e do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege, respectiv: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății

   drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau

   plătite și cele legal cuvenite, casa teritorial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă,

   opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in

   dec iz ie de rev izu ire.";

   În același sens erau și dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

   Statul, în preambulul O.U.G. nr.1/2011, recunoaște că în termenul stabilit de Legea nr.119/2010, " nu au fost identi fica te documentelenecesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un

   impact negativ as upra valorificării dreptului la pensi e al beneficiarilor

   acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să

   dovedească venitur ile obținute, în fu ncție de care s -a recalculat pensia deserviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";, acesta fiind și

   motivul pentru care a considerat nece sară emiterea unor de cizii de revizuire

   care să corecteze erorile de stabilire a drepturilor de pensie recalculate în

   tot, sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu pe economie.

   În cauză însă, nefi ind emisă o decizie de recalculare care să fie

   comunicată pensi onarulu i și care să poată fi conte stată în condițiil e

   legale, în mod normal intimații nu puteau constata nici existența unor

   drepturi de pensie care să necesite o revizuire, astfel încât ingerința lor în

   drepturile reclamantului apare ca fiind lipsită de condiții le legalității și

   necesității.

   Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensieistabilite recurentului prin decizia de pensie nr.0105432/2004, singura care a

   s tab il it drep tur ile de pens ie cuven ite aces tu ia p ân ă l a d ata de (... ), aceasta fiind

   def in itiv ă.

   În consec inț ă, n ic i n u se pu te au rev izu i aces te drep tur i de p ens ie s tab il ite în

   mo d leg al po tr iv it L eg ii nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic

   mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.

   Observând și acest aspect, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei sale.

   II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform

   dispozițiilor legale în vigoare.

   Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O.U.G. nr.1/2011,

   stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie

   emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile

   de fapt și de drept care au stat la baz a revizuirii

   , precum și termenul în care poate fi introdusă contestația.

   Astfel, drepturile reclamantului au fost afectate printr-o decizie de

   revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în fapt, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil particularului.

   Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

   statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă

   drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

   să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

   fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința

   persoanelor interesate în mod legal.

   Art.31 alin.1 și 2 din Constituție

   garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

   Potrivit art.19 din Declarația Univers ală a Drepturilor Omului,

   orice om are libertatea de a căuta și de a primi informații

   .

   Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

   garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi

   sau comunica informații

   .

   De asemenea, art. 24 alin.1 din Co nstituția României garantează dreptul la apărare.

   În speță, decizia nr.61065/_ emisă de recurent, contestată în cauză,

   nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act

   , a erorilor de calcul constatate,

   a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011.

   Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

   motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se supri mă

   drepturi sau situații juridice individuale

   , cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă

   astfel încât motivul actului să transpară clar

   și trebuie să fie intrinsecă actului

   , adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

   Doar printr-o motivare concretă a actului decizional

   se asigura atât

   informarea corectă a părții

   cu privire la problema de interes personal, anterior

   formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subie ct ul de drept căruia i

   se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

   De asemenea, în lipsa motivării actului decizional

   , instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de

   control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor p ublice, instanța de

   judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în

   îndeplinirea puterii sale discrețion are, a ales soluți a criticată de ce l

   vătămat, iar aceast ă motivare trebuie să fie intrinsecă ac tului administrativ,

   neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

   D. perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită

   de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cum

   este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din Legea nr.554/2004.

   Nemotivarea măsurii luate, ce privește r evizuirea drepturilor de pensie ale

   recurentului, ce a condus la încălcarea drepturilor acestuia la apărare și la

   informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

   IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin

   pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent.

   Pensia militară a fost stabilită de căt re legiuitor, atât în considerarea

   riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

   incompatibilităților care au afectat d repturile reclamantului în perioada deactvitate.

   Astfel, potrivit disp.art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

   1. sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;

   2. sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

1. sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;

2. sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M.

A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.20/_ ), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, " …nici o prevedere din Constituție n u

impune uniformitatea sistemului de pens ii. De altfel, nu num ai pentru deputați și

senatori, ci și pentru al te categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,

sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. Dife rențierea, în toate

aceste cazuri, nu este contrară preveder ilor art.16 din Constituție și se

justifică prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt "bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce inclu de și dreptul la sol dă, precum și cu p rivire la calificare a

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un "element de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie militară, în temeiul O.G. nr.7/1998,

respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât l a momentul cereri i

de pensionare, c ât și, ulterior, p rin actualizare, precum și celelal te

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost, în

condițiile desființării funcției militare deținute în perioada r estructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M. A.

N., tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la

dreptul său la mu ncă, în anul 2004, când acesta avea doar vârsta de 39

de ani, la care ace sta se afla în depl inătatea capacității sale biologice de

muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de_, putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din Legea nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, în anul 2019

și, potrivit anexei nr.6 la Legea nr.263/2010, la vârsta de 57 de ani și 8 luni, în septembrie 2021.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.164/2001, prevedea că persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în calitate de militar, recurentului i s-au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de re munerație, printre

care plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar

și plata pensiei de serviciu, după încetarea r aporturilor de serviciu.

Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a Statului, ca

angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum

acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și

salariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului

de muncă.

De altfel, prin hotărârea din_ în cauza C-262/88

, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group

, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a Directivei 96/97/CE a Consiliului din_, de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea princ ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul

reg imur ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m rez ul tă d in pre amb ulul

acestui act comunitar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă re alizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din_ , astfel

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tui act comunitar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a Comunităților Europene o acordă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de securitate socială,

asimilându-le noți unii de remuneraț ie, apreciindu -le c a fiind plătite în

baza relației de m uncă al acestor lu crători cu angajat orul public , drepturile

de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i

juridice.

De altfel, prin Expunerea de motive a Legii nr.14/2008, de aprobare aOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț in u t

ur măto arele: "Pri n d obândirea calității de stat mem bru al Uniunii Europene,

România și-a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a

transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin Legea nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: " ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții Comisiei E uropene și repreze ntanții instituțiilor

române care se în cadrează în sistem ele de pensii ocup aționale, a rezulta t

caracterul imperativ al modificării legislaț iei incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a promovat proiectul Ordonanței de

urgență a Guvern ului privind egali tatea de tratame nt între bărbați ș i

femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta

transpune dispozițiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului

egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor

profesionale de s ecuritate socială, astfel cum a fo st modificată pri n

Directiva 96/97/CE…. ";

De al tf el, și Cur te a Europe an ă a Dr ep tur ilor O mulu i, p r in hotărârea

pronunțată la data de_, în cauza Lombardo contra Italiei, a decis, în

leg ătur ă cu o contestație inițiată de un judecător cu privire la pensia pe

care era îndreptăț it prin lege s ă o p rimească, că statu l, "în îndeplinirea

acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi

comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într -un

contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Cu rtea de Justiție de la

Luxemburg cu cele r eținute de Curtea E uropeană a Drepturi lor Omului în cauza

anterior menționată, dar și în Cauzele F. Mihăieș și A. G. Senteș contra României, rezultă că dreptul la pensie militară era datorat recurentu lui în temeiul

raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d ispoz iț iilor Legii nr.164/2001.

As tf el, oblig aț ia S tatulu i tr ebu ia înde pl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost

asu mată, respectiv ca orice " ele men t d e re muner aț ie";, iar aceas tă obl ig aț ie nu

po ate f i cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor g ener ale ale drep tulu i

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate

potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în

temeiul Legii nr.19/2000, în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Faptul că tot Stat ul era cel care tre buia să plătească atât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în spe ță, confuziunea

celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se baze ază

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul

și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile

grele menționate anterior, având numeroase interdicții și

incompatibilități. În consecință, Statul are obligația de a -și executa, cu

bună-credință, toate îndatoririle asumate prin Legea nr.164/2001, deci să

plătească reclamantului -recurent pensia militară, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil

în vigoare la data la care intimatul-pârât trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia "creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-recurent este, în speță, acela de a obține

obiectul specific ș i ex act avut în vedere la nașterea r aporturilor juridice

dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil,

se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil,

prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, cont ractul valabil înche iat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil,

prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul Statului, ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de Legea nr.19/ 2000,

având în vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: " În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, or i, pen s ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată î n

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestuia, prioritar, nu pen tru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de

militar.

Av ând în vedere ce le reț inu te de c ătre Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor Omului în Cauzele F. Mihăieș și A. G. Senteș contra României și luând în considerare disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, Statul, în cadrul marjei

s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor leg al ităț ii, neces ităț ii

ș i proporț ion al i tăț ii, s ă ia, pr in lege, măs ur i de d imin u are a p ens ie i de serv ic iu, p e

perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui

gener is, pr in Lege a nr.118/2010, d ar nu s ă el imin e, pr in Lege a nr.119/2010,

drep tul l a pens ie mil itar ă ș i să-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispoziț iile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniată î n acest sens și lip sa absolută de pr evizibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie

militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

119/2010, în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr.

329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: "În anul 2010, măsurile prevăz ute de Legea

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență

referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vorproduce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor destat și pensiilor de serviciu aflate în plată,

și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/indemnizațiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele

, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se

stabilesc în funcție d e nivelul și structur a bazei de calcul în vigoare la data de (... )

, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la

art. 10 din Legea nr. 329/2009

.";

Mai trebuie menționată în speță, situația specifică a reclamantului, care a fost pensionat î n temeiul dispozițiilor O.G. nr.7/1998, în cadrul altor

măsuri statale de reducere a cheltuielilor bugetare, în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M.

A. N. .

Prin urmare, dreptul la remunerație al persoanelor disponibilizate din cadrul M.Ap.N. și pensionate în temeiul dispozițiilor O.G. nr.7/1998, în scopul reducerii efectivelor militare, este astfel a doua oară supus unor limitări din rațiuni de politică statală având ca scop reducerea cheltuielilor publice.

.

În cazul acestui recurent, desființarea funcției militare deținute, la o vârstă la care acesta se afla în deplinătatea capacității lui biologice de muncă, a dat naștere unui drept complex la protecție socială din partea statului, ce cuprindea, printre altele, dreptul la pensie militară, precum și dreptul prevăzut în art.24 din O.G. nr.7/1998, de a putea cumula această pensie cu salariul obținut în cazul în care își continuă activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activități în scop lucrativ.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 281/M49/1998, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanței Guver nului nr. 7/1998

, "în aplicarea prevederilor art. 12 din

Ordonanța Guvernului nr. 7/1998, unitățile militare

vor lua următoarele măsuri:

… c) înscriu în carnetul de muncă al persoanei căreia i s -a desfăcut contractul

individual de muncă mențiunea "Beneficiar de drepturi, conform Ordonanței

Guvernului nr. 7/1998";.

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 1 din O.G. nr. 7/1998, care statuează că: "Personalul militar și salariații civili din cadrul unităților militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecție socială

prevăzute în prezenta ordonanță,

ca urmare a programului de restructurare a armatei";, consider c ă dreptul recurentul ui la pensie militar ă și, mai mult, de a cumula această pensie cu salariul, reprezenta un veritabil drept de protecție

socială, un drept complex acordat acestuia de către Statul român.

De altfel, urmărind evoluția istorică a le gislației pensiilor mi litare din țara

noastră, în situația ofițerilor și su bofițerilor care prisoseau nevoilor de încadrare

ale armatei, conform Legii generale de pensii nr.446/1943, a Decretului-lege

nr.186/1945 și a Decretului -lege nr. 433/1946, aceștia erau trecuți în cadrul

disponibil, primind timp de 6 luni-1 an solda integrală, după care erau trecuți în

rezervă, acordându-se acestora drept la pensie dacă aveau cel puțin 10 ani

vechime calculabili pentru pensie, iar cuantumul pensiei se calcula în raport cu

solda corespunzătoare gradului militar imediat superior.

Trebuie să mai remarcăm că parte dintre "beneficiarii de dr epturi conform

O.G. nr. 7/1998";,

după ce, în marea majoritate a cazurilor au făcut eforturi deosebite de a urma alte forme de pregătire profesională și au dat concursuri pentru obținerea altor locuri de muncă, au fost puși, la finele anului 2009,

conform dispozițiilor Legii nr.329/2009, în situația de a opt a între suspendarea

plății pensiei militare și încetarea de dr ept a contractelor de muncă in cadrul

autorităților si instituțiilor publice centrale si locale, precum și in cadrul regiilor

autonome, societăților naționale, compa niilor naționale si s ocietăților comerciale

la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate

administrativ-teritorială.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile

O.G. nr.7/1998 și ale Legii nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada îndelungată, de 6 ani, în care acesta a încasat lună

de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest

venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în România, cadrul normativ privind pensiileprivate a fost stabilit abia prin Legea nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in Lege a nr.204/2006, dup ă data la care recl aman tulu i î i înce taser ă r apor tur ile de serv ic iu ș i în cond iț iile î n

c are, as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, l eg isl aț ia în v igo are î n în tre ag a per io ad ă de

apro ape 25 de an i î n c are aces ta ș i -a d esf ășur at ac tiv itate a a regle men tat drep tul

militarilor la pens ie s pec ial ă.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp

măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței Statului în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprec ierea încălcării de către Stat a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice

evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale,

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Om ului,

orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene

" Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R omâniei

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omul ui, cu

pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( Cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că atunci c ând legislația nați onală îi recunoaște

unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1

din Protocolul adițional la Convenție este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că în

evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul

reclamantului de a primi pensie în cauz ă a fost încălcat ast fel încât să conducă

la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

Î n ceea ce privește ati tudinea Statului, în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că acesta a afectat dreptul la pensie al re clamantului printr -o

decizie de revizuire, emisă în temeiul un ei ordonanțe de urg ență emise în scopu l

a corecta erorile ce au apărut în procesu l de recalculare a pensiilor militare, fără

ca, în fapt, reclamantului să -i fie stabilite, în prealabil, drepturi de pensie

recalculate în temeiul Legii nr.119/2010.

Prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de_ a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost

astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din Legea nr.263/2010.

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O.U.G. nr.1/2011, prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, intimata nu a probat în prealabil emiterii deciziei de revizuire că pensia reclamantului-recurent ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința Statului trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de_, după un an de la intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010 și cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor acestei legi, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat.

În final, acestuia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei militare și modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere a cuantumului dreptului de asigurări sociale

, de la suma de 2195 lei, la cea de 1917 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000

, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege

, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie

temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a Statului Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai trebuie amintit că, în C auz a P ăd ur aru con tr a Ro mân ie i, Cur te a E DO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă

măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul

că incertitudinea, f ie ea legislativă, ad ministrativă sau pro venind din practicil e

aplicate de autorități este un factor i mportant ce trebuie luat în considerare

pentru a aprecia conduita statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și Comisiei de contestații pensii din cadrul M.Ap.N., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular

privind îndreptățirea sa la plata pensiei militare și nelegalitatea revizuirii, respingându-se, prin hotărârea nr.16547/_ contestația formulată de către acesta.

Mai consider că, prin decizia contestată, denumită de "de revizuire"; a pensiei sale, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii

de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până î n prezent, acesta asuferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jursprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar

fi intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o in tenție de reparație din partea Statului și care va afecta

în timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010 și a O.U.G.

nr.1/2011 implică LIPSIREA SA DE ST. TUL DE PENSI. AR MILITAR și implicit, de PROTECȚIA PE CARE I-O OFEREA A_ LEGEA NR.164/2001,

privind ACTUALIZAREA P. LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /sau solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activitate, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de st abilire a pensiei î n

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la cal culul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un pr ocent care să aco pere cu până la 100% rata inflației ,

prin hotărâre a Guvernului, cu excepția situației de la lit.c), în care aceste

indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar Legea nr.164/2001 le considera în art.48,

ca fiind de "protecție socială";, aveau menirea de a garanta acestuia o

menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața

activă, ori simplele indexări acordate de către Stat, doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pe nsiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în

activitate.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de revizuire.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, Statul a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptu lui recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009

), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, o măsur ă privativă de prop rietate trebuie să p ăstreze un echilibr u

just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele

apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazu l reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către Stat, practic, atât pentru aco perirea riscurilor activității militare,

pentru cei peste 20 de ani de vechime efectivă ca militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pe nsia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a a fectat indirect dre ptul acestuia la re munerație, controlul

de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține în calitate de militar în anul 2011, situație în care este evident

că recalcularea pensiei sale la suma de 1917 lei, constituie o sarcină

ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica Statului manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor Legii nr.19/2000, avea ca principiu: "la condiții egale de

pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul c ă viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele p revăzute în statutul special al

beneficiarului

.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/_, în procesul adoptării Legii nr. 119/2010, chiar Consiliul Legislativ a arătat că: "… atât în

statele membre ale Uniunii Europene, c ât și în legislația alt or state, e xistă și alt e

categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție

de importanța socială a muncii prestate, ….

";.

S-a mai menționat prin același act că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de Statul Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare

de către stat a propriei legislații

, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că "Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale,

pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză

în procesele respective

.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a Curții Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție au votat, în ședința din_, pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale

instanței supreme, de sesizare a instanței de contencios constituțional cu

neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, în ceea ce privește pensiile

de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind

celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art .1 din

Protocolul nr.1 la Convenția europea nă pentru apărarea drepturilor omulu i

și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabi lă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertățilo r fundamentale."; și că: "…legea criticată

impune o restrâng ere cu caracter p ermanent a exerci țiului dreptului la

pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, din pers pectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste dispoziții, drepturile

care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este

dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1

din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice

de a menține un ju st echilibru între in teresul general și i mperativele protecției

drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de

câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a

art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporți onal al dim inuării d repturilor patrimoniale. (Cauza Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune pe rsoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența Cur ții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește

pensia stabilită pe ntru anumite profe sii și nu permite c a acest drept să fi e

diminuat decât în cazuri excepționale, cu respectarea principiului

proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să fie justificată de

scopul legitim urmărit ( Cauza Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului,

exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Înaltei Curți de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale, că Legea nr. 119/2010 ";impune o pierdere ireversibilă a

pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă ex propriere, aducând

atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a

ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un "bun"; în

sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea d repturilor

omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea

motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din Convenție, c u

privire la nediscriminare

.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu Statul Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin Legea nr.119/2010, care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al Ro mâni ei are dreptul la securitate socială

și juridică,

ceea ce presupune ca măsurile luate

, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu-l pună într-o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie d e serviciu, în condi țiile lipsei de previ zibilitate a măsurii

dispuse în temeiul Legii nr.119/2010.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se imp unea admiterea recursului formulat de reclamantul A. I.

, cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii

formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N., C. de P. S. a M. A. N. și C. de C. din cadrul S.R.I., a anulării deciziei de revizuire a pensiei nr.61065/_, precum și a deciziei subsecvente nr.61065/_, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.0105432/_, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.:C.M..

← Sentința civilă nr. 2965/2013. Recalculare pensie. Asigurări...		Decizia civilă nr. 4054/2013. Recalculare pensie. Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Sentința civilă nr. 552/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 14034/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 922/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 2965/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4054/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 14866/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 15953/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 5490/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale