Decizia civilă nr. 498/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. 7202/1172011
DECIZIA CIVILĂ Nr. 498/R/2013
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâta recurentă C. J. DE P. C. și respectiv de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 2385 din 12 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații reclamanți A. V., B. V.
, B. E., C. M., C. A. V., D. L., D. C., D. ANA, F. ANA, H.
D. L., K. G., K. E. E., K. E., L. M., L. M., L. I. ,
M. M., M. LS, M. I., M. M., M. L. L., M. M., M. L.
, N. L. GEORGTEA, R. A., R. I., R. M., S. M., S. E., S.
C., T. L., T. M., T. M. și V. F., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare -revizuire pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 29 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru 5 februarie 2013 iar apoi pentru 12 februarie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2385/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulata de reclamanții A. V., CALEA V.
, B. E., C. M., C. A. V., D. L., D. C., D. ANA, F. ANA,
HABDREA D. L., K. G., K. E. E., K. E., L. M., L. M. ,
L. I., M. M., M. L. -S., M. I., M. M., M. L. -L., M. M. ,
M. L., N. L. G., P. C., R. A., R. I., R. M., S.
M., S. E., S. CORNEL., T. L., T. M., T. M., V. F., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
S-a dispus anularea următoarelor decizii de revizuire emise de pârâtă:
- decizia nr. 2. emisă la data de_ ; decizia nr. 2. emisă la data de_ ; decizia nr. 1. emisă la data de_ ; decizia nr. 2. emisă la data de_ ; decizia nr. 2. emisă la data de_ ; decizia nr. 18213 emisă la data de_ ; decizia nr. 2. emisă la data de_ ; decizia nr. 30016 emisă la
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la data de _ | ; decizia nr. 2. | emisă la |
data de _ | ; decizia nr. 1. | emisă la data de _ | , cu consecința | menținerii |
în plata a pensiilor de serviciu stabilite în favoarea reclamanților în temeiul Legii nr. 567/2004.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu stabilita în temeiul Legii nr. 567/2004 și pensia revizuita conform deciziilor mai sus menționat, începând cu data de_ și pana la data repunerii în plata a pensiilor de serviciu. La sumele datorate reclamanților se va calcula dobânda legala, începând cu data promovării acțiunii
-_ - și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Sentința a fost amplu motivată, în prezenta decizie nefiind necesară preluarea în întregime a considerentelor.
S-a reținut, în esență, că reclamanții au invocat, în acțiunea promovată, că dispozițiile art. 68 alin 3 din Legea nr. 567/2004, în temeiul cărora le-a fost deschis dreptul la pensia de serviciu, nu au fost abrogate nici expres și nici tacit prin Legea nr. 119/2010, or prin aplicarea acestei din urmă legi, recalculându-se pensia prin eliminarea pensia de serviciu, le-a fost diminuat cu până la 80% cuantumul pensiei în raport de pensiile de serviciu. În condițiile în care pe rolul instanțelor se aflau în curs de soluționare contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare, pârâta a emis în cursul lunii iulie 2011 noi decizii
"privind revizuirea pensiei"; prin care li s-a stabilit "o pensie din sistemul public de pensii"; în cuantum identic cu cel stabilit prin deciziile emise în august 2010. Aceste decizii sunt nelegale, fiind emise în baza unei legi care contravine prevederilor art. 15 alin 2 din Constituția României precum și prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens statuează jurisprudența Curții Constituționale a României, prin decizia nr. 46/2002, decizia nr. 375/2005, decizia nr. 57/2006, decizia nr. 120/2007.
Dispozițiile de recalculare a pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plata la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 încalcă dreptul de proprietate al beneficiarilor acestor pensii, art. 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Practica Curții de la Strasbourg și a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a statuat ca pensia constituie un drept patrimonial iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere, fiind menționate: Cauza Buchen contra Cehiei, Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, cauza Akdeejeva împotriva Letoniei și cauza Muller contra Austriei.
Deși legal citată, pârâta nu a delegat în instanță reprezentant legal și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut, în esență, următoarele:
Dreptul de pensie al reclamanților s-a deschis și calculat în baza art.68 al.1 din Legea nr.567/2004, aceștia beneficiind de pensie de serviciu.
Prin deciziile emise de pârâtă în cursul lunii august 2010 au fost
"recalculate"; pensiile aflate în plată și s-a stabilit în favoarea reclamanților pensii de asigurări sociale în cuantum diminuat în proporție de 60% până la 80%
raportat la cuantumul pensiei de serviciu, începând cu_, în baza Legii nr.119/2010 și a HG nr.737/2010.
Potrivit art.1 alin.1 lit. c din Legea nr.119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 3 din Legea nr.119/2010 "P. le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.";
Apoi, conform prevederilor art. 3 alin 1 din HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit c-h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor: "In cazul peroanelor cărora la data stabilirii pensiei de serviciu li s-a determinat și punctajul mediu anual în sistemul public, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzător acestuia";.
Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea executării și anularea H.G. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010, au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând cauze de aparentă nelegalitate, respectiv de nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ în baza căruia a fost emisă decizia contestată în cauză.
Astfel, prin sentința civilă nr.491/_ a Curții de Apel C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.
Prin sentința civilă nr.3811/_ pronunțată de C. ea de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanți și s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.284/CA/_, C. ea de Apel Oradea a suspendat executarea H.G. nr.737/2010.
C. ea de Apel Ploiești a suspendat executarea H.G. nr.737/2010, prin sentința nr. 16/_ .
Prin sentința civilă nr.1575/_, pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel București, s-a dispus suspendarea executării H.G.nr.737/2010 până la data soluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Recursul nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/_ pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H.G. nr.735/2010 a reținut că "suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați"; și că "…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H.G. nr.735 din_ - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";
Prin sentința civilă nr.333/_ a Curții de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus și anularea H.G. nr.737/2010.
Abia la data de_, prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr._
, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/_ a Curții de Apel C., în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a fi accesibilă motivarea până la data pronunțării sentinței.
Recursul împotriva sentinței civile nr.333/_ a Curții de Apel C. are termen de judecată la data de_ .
Recursul împotriva sentinței civile nr.3811/_ pronunțată de C. ea de Apel București în dosarul nr._, s-a judecat de către Înalta Curte de Casație și Justiție abia la data de_, după abrogarea H.G. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind rămasă fără obiect.
Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-au recalculat pensiile reclamanților și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestora.
La data de 29 iunie 2011, după un an de la de la ingerința sa inițială în dreptul reclamantei la pensie de serviciu, Guvernul a adoptat Ordonanța de Urgență nr.59/2011
, stabilind, prin art. 1, că pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Prin expunerea de motive a acestui act, Guvernul a recunoscut faptul că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și intimata, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.
Prin art.4 din O.U.G. nr.59/2011, s-a dispus abrogarea H.G. nr.737/2010.
În cazul reclamantei, însă, singurul efect al adoptării O.U.G. nr.59/2011, a fost emiterea, la data de 19 iulie 2011, a unei decizii de revizuire cu un conținut identic cu cel al deciziei de recalculare, fără a se proceda la vreo revizuire a drepturilor sale de pensie în sensul prevăzut de legislația pensiilor, respectiv la corectarea unor erori de stabilire a acestora, ci, în realitate stabilindu-se același cuantum al pensiilor pe care reclamanții l-au avut începând cu data de_, cuantum al pensiilor stabilit în baza HG nr. 737/2010.
În aceste condiții instanța a apreciat că se impune analizarea legalității decizie emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, urmând a stabili dacă normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar în materie precum și cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin raportare la prevederile art. 20 alin 2 din Constituția României, reținând ca principiu general faptul că dispozițiile Convenției Europene privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au forța constituțională și supralegislativă.
Procedând la o amplă analiză a conformității legislației naționale care a stat la baza emiterii deciziei contestate cu reglementările CEDO, cu trimiteri la jurisprudența CEDO (Cauza Dumitru P. escu contra României, Cauza Vermeire împotriva Belgiei, James v. Regatul Unit; K. Asmudsson v. Islanda, Wieczorec v. Polonia, Cauza Stec și alții v. Regatul Unit, Cauza Andrejeva v. Letonia, Stec și alții v. Regatul Unit, Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia, Gauygusuz v. Austria, Buchen v. Republica Cehă, Banfield v. Regatul Unit, Rasmussen v. Polonia, Aizpurua Ortiz și alții v. Spania, Domalevski v. Polonia, Beyeler v. Italia, Iatridis
v. Grecia, Hentrich v. Franța, Tre Traktorer v. Suedia, Muller v. Austria, M. kal v. Polonia, National and Provincial Building Society și alții v. Regatul Unit, Sporrong și Lonnroth v. Suedia) Tribunalul Cluj a concluzionat în sensul că prin aplicarea normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Sub aspectul aplicării retroactive a legii de recalculare, s-au reținut dezlegările date în acest sens de către Curtea Constituțională a României în deciziile nr.3/1993, nr.5/1993, nr.375/2005, nr.46/2002, nr.466/2004, nr.57/2006 și nr.120/2007.
Dreptul la pensia de serviciu reprezintă un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, supus unui statut profesional special și riguros, acesta fiind obligat prin lege atât să contribuie la bugetul de pensii, cât și, mai ales, să contribuie la funcționarea ireproșabilă și la credibilitatea serviciului public în care lucra, prin îndeplinirea unor condiții draconice, care îi interziceau orice altă sursă de venit și o supuneau unor riscuri deosebite.
Astfel, statul are obligația de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul special de securitate socială în mod retroactiv (prin nesocotirea stagiului special restrictiv executat și consolidat definitiv, care nu poate fi pur și simplu anulat retroactiv), iar persoana în cauză este îndreptățită și are speranța legitimă să beneficieze în continuare de o pensie specială care reflectă stagiul complex și special la care a fost obligat și l-a realizat în trecut. Cuantumul pensiei speciale, stabilit potrivit principiului mutualității, se constituie într-un drept câștigat, iar abrogarea acestuia afectează însuși substanța dreptului existent, în mod retroactiv.
Reclamanții se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional le-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părților reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 80%. Într-adevăr, ingerința a fost dispusă intempestiv, peste noapte, fără acordarea a nici măcar a unui termen de grație rezonabil, printr-o normă tranzitorie (de pildă, termenul de
5 luni acordat militarilor și polițiștilor, prin art.4 alin.1 lit. a din Legea nr.119/2010).
De asemenea, reclamanții au fost supuși unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că le-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii. Ori, este excesiv să se ceară cetățeanului pensionar să suporte integral cheltuieli discreționare ale bugetului de pensii (privind funcționarea sistemului, plata personalului, întreținerea aparatului administrativ, finanțarea investițiilor și alte cheltuieli - art.13 alin.1 din Legea nr.19/2000, respectiv art.22 alin.1 din Legea nr.263/2010) sau gestionarea necorespunzătoare a acestuia (prin nerecuperarea datoriilor la acest buget, permiterea unor valuri repetate de pensionări anticipate etc.).
În ceea ce privește nediscriminarea, instanța a reținut ca atunci când un stat decide prin propria sa voință să plătească pensii persoanelor în recunoașterea perioadelor de muncă ale acestora, atunci (fiind creată o bază legală suficient de clară în dreptul intern), îndreptățirea prezumată pentru un asemenea beneficiu cade sub incidența art.1 al Protocolului nr.1 și art.14 din Convenție. În aceste cazuri, de aplicare a acestor dispoziții, în care părții reclamante i-a fost negat total sau parțial un anumit beneficiu pe baze discriminatorii, textul relevat este ca această parte să fi avut un drept exercitat în baza legislației interne de a primi respectivul beneficiu, iar dacă statul decide să creeze o schemă de beneficii, trebuie să o facă într-o manieră compatibilă cu art.14 (cauzele Stec și alții v. Regatul Unit, Andrejeva v. Letonia).
Conform jurisprudenței Curții, "discriminare"; înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații analoage. "Fără justificare obiectivă și rezonabilă"; înseamnă că distincția în discuție nu urmărește un scop legitim sau nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere privind tratamentul diferențiat, în funcție de circumstanțe și de problema în discuție, de exemplu, pentru a corecta o "inegalitate faptică";, dar trebuie să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. Cauza Dokic v. Bosnia Herțegovina).
C. ea a stabilit că diferențele de tratament sunt discriminatorii și contrare art.14, dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile se bucură de un tratament preferențial și această distincție nu prezintă nicio justificare obiectivă și rezonabilă (cauzele Stubbings și alții v. Regatul Unit, Bunchen v. Republica Cehă).
În speță de față, făcând referiri la jurisprudența CEDO (cauzele D.H. și alții
v. Republica Cehă, Andrejeva v. Letonia, Dokic v. Bosnia Herțegovina, Schuler - Zgraggen v. Elveția), s-a reținut faptul că a existat o gravă și flagrantă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din Convenție, sub multiple aspecte, fapt care se impune prin forța evidenței.
Constatând violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din Convenție, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta C. J. de P. C. și reclamantul P. C. .
Prin recursul său, pârâta C. J. de P. C.
a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Se arată în motivare, cu privire la hotărârile judecătorești ale instanțelor de contencios administrativ invocate de instanța de fond că, așa cum recunoaște și Tribunalul Cluj, aceste sentințe au fost atacate, în unele fiind admis recursul,
modificate aceste sentințe și respinse acțiunile ca inadmisibile ori rămase fără obiect, iar în altele recursurile sunt pe rol.
În consecință justificările aduse prin acele sentințe nu sunt de natură a sta la baza motivării sentinței, ci confirmă justificările recursului.
În privința efectelor erga omnes pe care le produc hotărârile judecătorești de suspendare a H.G. nr. 737/2010, Tribunalul Cluj le are în vedere doar pe acelea de admitere a suspendării, dar nu arată cum se produc efectele erga omnes în cazul în care instanțele de judecată au respins cererea de suspendate a H.G. nr. 737/2010.
Tribunalul ignoră faptul că în procesele ce au avut ca obiect suspendarea și anularea H.G. nr. 737/2010, C.J.P. C. nu a fost parte, iar în procesele în care a fost parte și au avut ca obiect contestarea deciziei emise în baza Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 instituția pârâtă a avut câștig de cauză, fie la fond, dar mai ales prin deciziile pronunțate de C. ea de Apel C. .
Arată că nu are temei sentința, având în vedere că prin soluția pronunțată de C. ea de Apel C. în recursul ce a avut ca obiect recalcularea pensiei în baza
H.G. nr. 737/2010 a fost invalidat raționamentul pe care Tribunalul Cluj insistă să îl mențină în sentința recurată.
Considerentele sentinței încalcă tot ceea ce s-a hotărât la nivelul Curții de Apel C., a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Fundamentul legal al eliminării pensiei de serviciu îl constituie Legea nr. 119/2010, lege validată Curtea Constituțională prin 41 de decizii ale Curții Constituționale, de decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 29/2011 și de CEDO în decizia pronunțată în 7 februarie 2012.
Recalcularea/revizuirea pensiei a fost făcută în baza Legii nr. 119/2010,
H.G. nr. 737/2010 și O.U.G. nr. 59/2011 fiind doar norme tehnice de calcul. În aceste condiții, din moment ce Tribunalul Cluj și C. ea de Apel C. au respins acțiunea ce avea la bază eliminarea pensiei de serviciu conform Legii nr.119/2010 și recalcularea pensiei în baza aceleiași legi prin metodologia de calcul prevăzută de H.G. nr. 737/2010, nu poate exista o altă soluție nici în cazul în care în baza Legii nr. 119/2010, prin metodologia prevăzută de O.U.G. nr. 59/2011, care nu diferă de cea prevăzută de H.G. nr. 737/2010, s-au emis decizii prin care nu s-a modificat niciunul dintre elementele esențiale.
Nu se poate vorbi de "această ingerință legislativă abrogatoare, cu efect intempestiv, brutal și total"; în dreptul reclamantei, din moment ce la nivelul Curții de Apel C., Curții Constituționale și CEDO s-a statuat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 constituie o ingerință legală, iar Î.C.C.J. prin decizia nr. 29/2011 reține că ingerința este legală întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, și urmărește un scop legitim de utilitate publică în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat și cel de asigurări sociale.
În mod eronat susține instanța de fond că revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 59/2011 nu a corectat erori, ce oricum nu au fost invocate în privința corectitudinii calcului, iar din expunerea de motive din preambulul ordonanței se observă că nu acesta a fost motivul care să stea la baza emiterii actului normativ. În privința nemodificării cuantumului pensiei revizuite, comparativ cu cel recalculat în baza H.G. 737/2010, se arată că nu au fost depuse acte noi, deci nu
avea cum să se modifice cuantumul.
Este adevărat că judecătorul național poate să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenției și să elimine dispozițiile din lege ce contravin, însă Curtea Constituțională a respins excepțiile de
neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010 și a O.U.G. nr. 59/2011, prin decizia 214/2012. În privința concordantei cu dispozițiile comunitate, verificarea făcută de Tribunalul Cluj nu poate face abstracție de jurisprudența CEDO în materie care nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.
Tribunalul Cluj face trimitere la deciziile mai vechi ale Curții Constituționale și ignoră schimbarea practicii acesteia prin deciziile din anul 2011 și 2012, definitive și general obligatorii.
Se apreciază inadmisibilă invalidarea celor statuate de Curtea Constituțională și CEDO, sens în care, sub raportul invocatelor încălcări ale dreptului de proprietate, a principiului retroactivității, sarcinii disproporționate ș.a., a fost pronunțată decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 februarie 2012 în cauzele conexate nr. 45312/11, nr. 45581/11, nr._ 7/11 și nr. 45588/11 - Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Prin recursul său, reclamantul P. C.
a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta - recurentă, conform întâmpinării depusă prin reprezentantul ales alături de ceilalți reclamanți - intimați, precum si admiterea prezentului recurs și modificarea recurate, având în vedere că nu s-a pronunțat instanța de fond asupra completării și întregirii contestației împotriva deciziei nr.
2. din 22 iulie 2011 și asupra cererii de recuperare a sumei de 11 lei cu titlu de despăgubiri.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare, ci s-au depus memorii din
partea reclamantelor M. L., M. M., M. M., K. E. E., acte medicale și facturi/bonuri prin care se conturează situația personală a reclamanților.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, C. ea reține următoarele:
Recursul pârâtei este întemeiat și urmează a fi admis, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții A. V., B. V., B. E., C. M., C. A. V., D. L., D. C., D. Ana, F.
Ana, H. D. L., K. G., K. E. E., K. E., L. M., L. M. ,
L. I., M. M., M. LS, M. I., M. M., M. L. L., M. M. ,
M. L., N. L. Georgtea, P. C., R. A., R. I., R. M., S.
M., S. E., S. C., T. L., T. M., T. M. și V. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
Se reține în acest sens, în ceea ce-i privește pe reclamanții A. V., B. V., B. E., C. M., C. A. V., D. L., D. C., D. Ana, F.
Ana, H. D. L., K. G., K. E. E., K. E., L. M., L. M. ,
L. I., M. M., M. LS, M. I., M. M., M. L. L., M. M. ,
M. L., N. L. Georgtea, P. C., R. A., R. I., S. M., S.
E., S. C., T. L., T. M. și T. M., ca întemeiat motivul de recurs prin care se invocă nefondarea acțiunii în condițiile în care Tribunalul Cluj și C. ea de Apel C. au respins acțiunea ce avea la bază eliminarea pensiei de serviciu conform Legii nr.119/2010 și recalcularea pensiei în baza aceleiași legi prin metodologia de calcul prevăzută de H.G. nr. 737/2010.
În acest sens, C. ea notează că acești reclamanți s-au judecat pentru anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, decizii emise în temeiul Legii nr. 119/2010, în cadrul următoarelor dosare: A. V. - dosarul nr. _
, B. V. - dosarul nr._, B. E. - dosarul nr._, C. M. -
dosarul nr._, C. A. V. - dosarul nr._, D. L. - dosarul nr.
_, D. C. - dosarul nr._, D. Ana - dosarul nr._, F.
Ana - dosarul nr._, H. D. L. - dosarul nr._, K. G. -
dosarul nr._, K. E. E. - dosarul nr._, K. E. - dosarul nr.
_, L. M. - dosarul nr._, L. M. - dosarul nr._, L.
I. - dosarul nr._, M. M. - dosarul nr._, M. LS - dosarul nr._, M. I. - dosarul nr._, M. I. - dosarul nr. _
, M. L. L. - dosarul nr._, M. M. dosarul nr._, M. L. -
dosarul nr._, N. L. G. - dosarul nr._, P. C. -
dosarul nr._, R. A. - dosarul nr._, R. I. - dosarul nr. _
, S. M. - dosarul nr._, S. E. - dosarul nr._, S. C.
- dosarul nr._, T. L. - dosarul nr._, T. M. - dosarul nr.
_, T. M. - dosarul nr._ .
În toate aceste dosare, prin hotărâri irevocabile, s-au respins cererile de anulare a deciziilor de recalculare a pensiilor reclamanților, emise în temeiul Legii nr. 119/2010.
Or, prin dezlegările făcute în acele dosare s-a statuat în sensul că nu au fost încălcate garanțiile convenționale date de art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenție, nici principiul neretroactivității legii civile.
În prezenta cauză, motivele invocate de acești reclamanți pentru a solicita anularea deciziilor de revizuire emise în temeiul O.U.G. nr. 59/2011 sunt similare cu cele invocate în cererile de anulare a deciziilor de recalculare întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, astfel încât, practic, nici nu se invocă vreo nelegalitate rezultată din modul de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011, ce a stat la baza emiterii deciziilor de revizuire.
Or, ca efect al autorității de lucru judecat, nefiind invocate chestiuni noi care să contureze alte elemente ale acțiunii civile față de judecățile anterioare făcute pe marginea deciziilor de recalculare în temeiul Legii nr. 119/2010, se impune respingerea acțiunii acestor reclamanți.
Prin O.U.G. nr. 59/2011 s-a fundamentat încă o dată recalcularea pensiilor, intenția fiind de a se corecta lacunele Legii nr. 119/2010 și de a se pune de acord intenția legiuitorului cu exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010.
În plus, așa cum subliniază recurenta C. J. de P. C., ulterior pronunțării deciziei CEDO din 17 februarie 2012 în cauzele conexate nr. 45312/11, nr. 45581/11, nr._ 7/11 și nr. 45588/11 - Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețu împotriva României, nu se poate reține că prin recalcularea pensiilor de serviciu s-ar fi încălcat garanțiile derivate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sub aspectul protecției dreptului de proprietate și a principiului nediscriminării. CEDO a statuat exact cu privire la situația unor foști grefieri, aflați într-o situație cu totul similară celei invocate de reclamanți, în sensul arătat, astfel încât, în mod evident, jurisprudența CEDO dintr-o cauză similară celei de față este desigur mai relevantă și se impune preponderent față de cea din cauze care nu tratează situații similare celei în litigiu.
Cât privește motivul de nelegalitate reținut de către tribunal, tot de o manieră indirectă, derivând din aplicarea prevederilor H.G. nr. 737/2010 în
procesul de recalculare a pensiilor acestor reclamanți, în condițiile în care se dispusese prin hotărâri judecătorești suspendarea acestui act normativ, C. ea reține că acesta nu poate fi avut în vedere. Practic, reclamanții își întemeiază acțiunea pe contestarea legalității trecerii de la un sistem de pensii la altul, nefiind criticat în sine, modul de calcul aplicat în temeiul H.G. nr. 737/2010, detaliile tehnice ale procedurii. Or, temeiul juridic al trecerii de la un sistem de pensie la altul, de la pensia de serviciu la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, este asigurat de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, printre altele, prin deciziile nr. 871 și 873/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr.119/2010, prin decizia nr. 29/_ și CEDO în soluția menționată mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Cât privește pe reclamantele R. M. și V. F., C. ea constată că în cazul acestora, în dosarele nr._, respectiv nr._, au fost admise, în mod irevocabil, contestațiile formulate de acestea împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor lor de serviciu, cu consecința anulării acestora.
În cazul ambelor reclamante, C. ea constată că s-au avut în vedere, pentru admiterea acelei acțiuni, circumstanțe obiective cu caracter excepțional care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea Legii nr.119/2010, în sensul că determină depășirea "pragului de dificultate";.
În ce o privește pe reclamanta V. F., ceea ce a avut în vedere instanța în acel cadru procesual a fost faptul că reclamantei i-a fost amputată gamba stângă, conform biletului de ieșire din spital din data de_, fiind diagnosticată cu ischemie critica membrul inferior drept (membru unic chirurgical), fiind supusă în data de_ unei operații de trombendarterectomie arteră poplitee dreaptă și necrectomie haluce drept. S-au reținut consecințele definitive ale acestor intervenții chirurgicale asupra funcției locomotorii a reclamantei, care se poate deplasa numai cu ajutorul unui cărucior ortopedic, aspect ce reprezintă în mod evident un inconvenient major în desfășurarea vieții cotidiene și impune adoptarea unui mod de viață supus unor restricții și constrângeri de ordin material, C. ea reținând în acest sens, ca fapt necontestat în cauză, că reclamanta plătește din pensia ce reprezintă unica formă de venit, deoarece soțul său a decedat în anul 2011, suma de 400 de lei lunar persoanei care o ajută la deplasarea cu căruciorul ortopedic.
În acest context, instanța a constatat că efectele constrângerilor impuse de starea de sănătate a reclamantei sunt accentuate și de vârsta sa de 76 de ani, care, coroborată cu situația particulară expusă anterior, constituie un veritabil impediment la desfășurarea unei activități remunerate.
În consecință, în asemenea situație excepțională s-a apreciat că reclamanta suportă o sarcină excesivă prin aplicarea Legii nr. 119/2010, ceea ce impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În prezent, reclamanta contestă măsura de revizuire a pensiei sale, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011.
C. ea, în soluționarea recursului pârâtei C. J. de P. C., constată că singurele considerente pentru care, în cadrul dosarului nr._, s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 pe numele reclamantei, au constat din reținerea acelor circumstanțe obiective cu caracter excepțional redate în cele de mai sus, cu reflectarea pe plan financiar a obligativității de a achita suma de 400 de lei lunar persoanei care o ajută la deplasarea cu căruciorul ortopedic, dintr-o pensie recalculată de 1148 lei.
În prezent, așa cum arată reclamanta în concluziile depuse la dosar (fila 119 dosar recurs, vol. II), pensia sa este în cuantum de 1167 lei, primind în plus 520 lei ajutor pentru însoțitor și 293 lei pentru handicap permanent, conform
legislației în vigoare, cu precizarea că se bucură de ajutorul copiilor și al nepoților, precum și a unor doamne de suflet, atunci când nu sunt acasă cei din familie.
Față de aceste aspecte, C. ea constată că nu mai subzistă circumstanțele cu caracter excepțional avute în vedere de C. ea de Apel C. la momentul pronunțării deciziei civile nr. 878/2012, reclamanta bucurându-se de un ajutor financiar din partea statului în considerarea handicapului său, în baza legislației în vigoare, care să îi asigure sprijinul suplimentar de care are nevoie datorită acestui handicap, astfel încât, în aceste condiții, invocarea cuantumului pensiei rezultate în urma revizuirii, raportat la nevoile sale, nu conturează o situație de excepție față de cea generală a pensionarilor din țară, cu atât mai mult cu cât cuantumul pensiei reclamantei îl depășește pe cel mediu pentru limită de vârstă la nivel de țară, care este, pentru anul 2011, când a fost emisă decizia de revizuire contestată, de 760 lei.
Așa fiind, și sub acest aspect se impune admiterea recursului pârâtei și respingerea acțiunii acestei reclamante.
Urmează a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare
în ce privește acțiunea formulată de reclamanta R. M. . Se reține, în acest sens, incidența prevederilor art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., în sensul că în ce privește petitul formulat de această reclamantă, nu a fost cercetat fondul cauzei.
Astfel, față de această reclamantă a fost admisă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta C.J.P. C. și anulată decizia nr. 2. /_ emisă de pârâtă, prin decizia civilă nr. 880/_ a Curții de Apel C., reținându-se, ca și în cazul reclamantei V. F., în determinarea faptului dacă a fost depășit
"pragul de dificultate";, că reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 785 lei, că în data de 15 și 18 ianuarie 2010, reclamanta a suferit două intervenții chirurgicale, precedate și urmate de un tratament de chimioterapie și radioterapie, fiind diagnosticată cu carcinom mamar bilateral sincron, că rezultă necesitatea continuării tratamentului care i-a fost recomandat, în prezent reclamanta fiind diagnosticată și cu osteoporoză. S-a concluzionat că aceste aspecte reprezintă un inconvenient major în desfășurarea vieții cotidiene și impune adoptarea unui mod de viață supus unor restricții și constrângeri de ordin material, că reclamanta trebuie să suporte costul unei alimentații și a unei medicamentații specifice tratamentului pe care îl urmează, că efectele constrângerilor impuse de starea de sănătate a reclamantei sunt accentuate atât de atingerea în luna februarie 2012, conform anexei 5 la Legea nr. 263/2010 a vârstei standard de pensionare, cât și de cuantumul redus al pensiei sale (785 de lei, așadar cu 18 lei mai mare decât pensia medie acordată femeilor în anul 2010, însă mai mică cu 3 lei decât pensia medie acordată femeilor în anul 2011), în condițiile în care situația sa particulară reprezintă un real impediment la desfășurarea unei activități remunerate.
În consecință, în asemenea situație excepțională C. ea a apreciat că reclamanta suportă o sarcină excesivă prin aplicarea Legii nr. 119/2010.
Tribunalul, pornind de la această hotărâre, nu a verificat în concret, în raport de situația actuală a reclamantei, dacă mai subzistă aspectele de excepție în conturarea situației materiale a reclamantei, care să justifice exceptarea acesteia de la aplicarea dispozițiilor legale interne în cazul său. Autoritatea de lucru judecat conturată în cazul său ține, în mod evident, de menținerea aceleiași situații faptice pe marginea căreia s-a apreciat de către instanța de judecată, în anteriorul cadru procesual, că aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2010 ar
reprezenta pentru reclamantă o sarcină excesivă care ar încălca dreptul acesteia de proprietate, astfel cum este acesta garantat de art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, aceste aspecte de fapt nu au fost verificate, ceea ce echivalează, față de cele ce preced, cu o necercetare a fondului cauzei, prin neadministrarea probelor specifice și centrale în dezlegarea cauzei.
Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 a fost privită ca fiind conformă cu exigențele Convenției chiar de către CEDO, unica instanță abilitată a face această verificare, neexistând, în lipsa unei jurisprudențe contrarii asupra acestei probleme punctuale, posibilitatea de a se cenzura această concluzie a CEDO de către instanțele interne, care nu pot funcționa ca instanțe de control în raport cu instanța europeană. Jurisprudența CEDO face corp comun cu Convenția, lămurind viziunea interpretativă a Curții în chestiunile deduse judecății acesteia, astfel încât se impun dezlegările date de C. e în spețe similare celor deduse judecății pe plan intern.
Or, recalcularea pensiilor de serviciu trebuie privită global, ca o sumă de măsuri adoptate de legiuitor, înglobând atât Legea nr. 119/2010, cât și O.U.G. nr. 59/2011, prin aceasta din urmă fiind fundamentată încă o dată recalcularea pensiilor, intenția fiind de a se corecta lacunele Legii nr. 119/2010 și de a se pune de acord intenția legiuitorului cu exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010.
Ca atare, în ce privește acțiunea formulată de reclamanta R. M., date fiind dezlegările intrate în puterea de lucru judecat, arătate în cele de mai sus, se impune completarea probațiunii pentru a verifica în ce măsură subzistă aspectele de excepție care au stat la baza pronunțării deciziei menționate.
Cu privire la recursul reclamantului P. C., C. ea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, C. ea constată că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de_, potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare din dosarul Tribunalului (f. 327), iar recursul a fost înregistrat la data de_, cu depășirea termenului legal
imperativ menționat, ultima zi fiind_ .
Deși se arată de către acest recurent că a investit instanța de recurs cu motive de ordine publică, acest fapt nu este de natură a conduce la admisibilitatea acestora, formulate fiind în afara termenului de recurs. Dispozițiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., prin care se instituie posibilitatea de a se invoca și din oficiu motivele de ordine publică, privesc doar recursul nul ca nemotivat în termenul legal, iar nu și recursul tardiv, care nefiind formulat în termen, practic nu poate investi instanța.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art.
301 alin. 1 C.proc.civ., C. ea va respinge recursul reclamantului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2385 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții A. V.
, B. V., B. E., C. M., C. A. V., D. L., D. C., D. ANA,
F. ANA, H. D. L., K. G., K. E. E., K. E., L. M., L.
M., L. I., M. M., M. LS, M. I., M. M., M. L. L., M.
M., M. L., N. L. GEORGTEA, P. C., R. A., R. I., R. M., S. M., S. E., S. C., T. L., T. M., T. M. și V.
F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
Casează în parte sentința respectiv în ce privește acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în aceste limite.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.I.T./dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: M.F.B.
| ← Sentința civilă nr. 1528/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4359/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
