Decizia civilă nr. 66/2013. Pretenții. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/A/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta C. T. DE P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1611 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M.
I. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de dispozițiile art.XV alin.1-4 din Legea nr.2/2013, intimatul formulând întâmpinare în cauză, ce a fost în mod legal comunicată pârâtei-apelante.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că atât prin cererea de apel, cât și prin întâmpinare, s-a solicitat judecarea în lipsă..
C U R T E A
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. 3114/112/_ pe rolul Tribunalului Maramureș reclamantul M. I. I. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. B. -N. solicitând instanței obligarea pârâtei la actualizarea pensiei de serviciu (stabilită inițial prin decizia nr. 93458/_ ) cuvenită pentru anii 2006, 2007 și trimestrul I al anului 2008, conform veniturilor comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. prin adresa nr. 176/VI/_ și cuprinse în adeverințele nr. 176/V/9; 368/VI/9; 370/VI/9, toate din 31 ianuarie 2013, luându-se în considerare sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică; obligarea pârâtei la plata diferenței rezultată în urma actualizării, cu luarea în considerare a ratei inflației, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost procuror în perioada 1982 - 2004. Începând cu data de 12 noiembrie 2004, prin decizia nr.93458/2004 de acordare a pensiei anticipate i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, plus un spor de 1% pentru fiecare an ce depășește vechimea de 25 de ani în magistratură.
Pensia de serviciu a fost periodic actualizată în raport cu evoluția veniturilor salariale ale magistraților în activitate, în care au fost incluse și unele sporuri câștigate ulterior pensionării, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Excepție s-a făcut doar în cazul sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, obținut prin sentința civilă nr. 204/F/24 aprilie 2008 a Tribunalului B. -N., irevocabilă prin decizia nr. 1005/R/21 aprilie 2009 a Curții de Apel C., pentru care Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., la indicația scrisă a organelor ierarhic superioare (adresele nr. 10444/2008 și nr. 16468/2008 ale Parchetului General, nr. 2950/VI/9/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. ) a refuzat inițial să efectueze calculele și să emită adeverințele necesare actualizării pensiei de serviciu prin luarea în considerare a sporului de 50% pe perioada în litigiu.
Reclamantul susține că astfel pentru perioada în litigiu pensia sa nu a fost actualizată.
Datorită refuzului eliberării de adeverințe în care să se menționeze sporul de 50% în vederea actualizării pensiei reclamantul că a fost nevoit să acționeze fostul angajator în judecată, prin sentința nr. 144/5 mai 2010 pronunțată de Tribunalul B. -N., irevocabilă prin decizia nr. 2964/22 noiembrie 2010 a Curții de Apel C., fiind obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. se elibereze adeverințele solicitate.
Astfel, în baza hotărârii judecătorești fostul angajator a întocmit și eliberat adeverințele nr. 7004/VI/9, 7010/VI/9 și 7012/VI/9 toate din 12 ianuarie 2011, comunicate pârâtei.
Prin adresa nr. 93458/5 martie 2013 primită de reclamant la data de 12 martie 2013 pârâta a comunicat refuzul de actualizare a pensiei.
Reclamantul a considerat acest refuz ca fiind neîntemeiat, deoarece s-a stabilit în mod irevocabil, prin hotărâre judecătorească, că reclamantul beneficia la data pensionării de sporul de 50%, spor inclus în baza de calcul al pensiei sale, reclamantului fiindu-i achitate diferențele cuvenite ca urmare a luării în calcul a acestui spor din data de 1 aprilie 2008 și până în prezent.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată în interesul legii s-a stabilit dreptul magistraților la plata sporului, decizia fiind una de interpretare a unor prevederi legale și nu de legiferare.
Din moment ce legea prevede actualizarea pensiei în raport de veniturile salariale ale celor din activitate, venituri ce cuprind și sporurile aferente, reclamantul a apreciat că, după modificarea veniturilor în oricare din componentele lor, deci și a sporurilor, pensia aflată în plată trebuie modificată prin actualizare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 155 lit.f și g din Legea nr. 263/2010, art. 85 din Legea nr. 303/2004.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 29 mai 2013.
Prin sentința civilă nr.1611/F din 5 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș
, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I.
-I. împotriva pârâtei C. Județeană de P. B. -N. (devenită în prezent, potrivit Legii nr. 263/2010, C. T. de P. B. -N. ), și în consecință, pârâta C. Județeană de P. B. -N. a fost obligată să actualizeze pensia de serviciu cuvenită reclamantului pentru anii 2006, 2007 și pentru primul trimestru al anului 2008 (perioada_ -_ ), conform veniturilor menționate în adeverința nr. 176/VI/9/_ pornind de la o bază de calcul de 8510 lei pentru anul 2006, în adeverința nr. 368/VI/9/_ pornind de la o bază de calcul de 9810 lei pentru anul 2007 și adeverința nr. 370/VI/9/_
pornind de la o bază de calcul de 10.399 lei pentru primul trimestru al anului 2008, venituri comunicate pârâtei de angajator prin adresa nr. 176/VI/9/_ ;
Pârâta C. Județeană de P. B. -N. a fost obligată să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada_ -_, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a desfășurat activitate de procuror până la data de 12 noiembrie 2004, dată de la care, prin decizia nr. 93458 din 12 noiembrie 2004 (fila nr. 204 dosar de fond) i s-a stabilit dreptul la pensia de serviciu, în cuantumul calculat potrivit art. 81 din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la acea dată, respectiv ca procent de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate anterior pensionării.
La momentul calculului pensiei s-au avut în vedere veniturile brute ale reclamantului înscrise în statele de plată întocmite de angajator.
Aceasta întrucât, în mod nelegal, ca urmare a unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, așa cum a fost modificată de OG nr. 83/2000, la acel moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost plătit de angajator, procurorii în activitate și cei pensionari fiind nevoiți să se adreseze instanței de judecată pentru recunoaștere pe cale judecătorească a unui drept cuvenit în temeiul legii.
Astfel, prin sentința civilă nr. 204/F/2008 pronunțată de Tribunalului B.
-N. la data de 24 aprilie 2008 în dosarul nr._ (f. 113), irevocabilă prin decizia nr. 1005/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 21 aprilie 2009 (f. 119), întregului corp de procurori li s-a recunoscut dreptul la beneficiul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, retroactiv, cu începere din data de 1 octombrie 2004, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin această hotărâre judecătorească dreptul reclamantului a fost recunoscut doar pe perioada 1 octombrie 2004 - 15 noiembrie 2004, cât timp acesta a fost în activitate.
Însă celorlalți procurori, aflați în activitate, dreptul le-a fost recunoscut cu începere din 1 octombrie 2004 și pentru viitor.
Întrucât prevederile legale care reglementau sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost interpretate diferit de instanțele judecătorești, instanța supremă a intervenit printr-o decizie pronunțată în interesul legii, cu valoare de interpretare, interpretând dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost un spor prevăzut de lege, cuvenit judecătorilor și procurorilor în toată perioada în care a fost în vigoare art. 47 din Legea nr. 50/1996 adică în toată perioada cuprinsă între data
intrării în vigoare a Legii nr. 50/1996 și data intrării în vigoare art. 4 alin. 1 din anexa VI a Legii-cadru nr. 330/2009 - 12 noiembrie 2009.
Decizia nr. 21/2008 în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă abia la data de 10 martie 2008, fiind publicată în Monitorul Oficial al României la data de 13 iunie 2008.
Pentru perioada în litigiu - anii 2006 și 2007 și primul trimestru al anului 2008, actualizarea cuantumului pensiei reclamantului a avut la bază veniturile efectiv încasate de un procuror în funcție, cu același grad și aceeași vechime ca ale reclamantului, venituri înscrise în statele de plată întocmite de angajator.
Aceasta întrucât, pe de o parte, acțiunea în recunoașterea dreptului la plata sporului a fost promovată abia la data de 29 octombrie 2007, formând obiectul dosarului nr._, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească de recunoaștere a beneficiului dreptului la sporul de 50% (sentința civilă nr. 204/F/2008) a fost pronunțată în primă instanță abia la data de 24 aprilie 2008,
devenind irevocabilă la data de 21 aprilie 2009, data pronunțării deciziei instanței de control judiciar.
Ca atare, actualizarea nu s-a putut obiectiv realiza în funcție de veniturile care s-ar fi cuvenit a fi încasate potrivit dispozițiilor legale, printre care și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest spor a fost luat în calcul la actualizarea pensiei de serviciu numai începând cu data de_ .
După recunoașterea dreptului la beneficiul sporului, reclamantul s-a adresat fostului angajator în scopul eliberării de adeverințe din care să rezulte veniturile salariale ale unui procuror în activitate, calculate prin luarea în calcul a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pe anii 2006, 2007 și primul trimestru al anului 2008.
Urmare a refuzului angajatorului de a emite adeverința solicitată, absolut necesară reclamantului pentru reactualizarea pensiei sale de serviciu, reclamantul s-a adresat instanței de judecată - Tribunalul B. -N., care prin sentința civilă nr. 1304/F/2012 pronunțată la data de 4 iulie 2012 în dosarul nr._, a obligat angajatorul la emiterea adeverințelor solicitate.
În executarea hotărârii judecătorești, angajatorul a emis adeverințele nr. 176/VI/9 din 31 ianuarie 2013 pentru anul 2006; nr. 368/VI/9 din 31 ianuarie
2013 pentru anul 2007 și nr. 370/VI/9 din 31 ianuarie 2013 pentru primul trimestru al anului 2008 (perioada_ -_ ), înregistrate în evidențele pârâtei odată cu cererea de calcul a diferenței valorice cuvenite nr. 2804/_ (filele nr.45 - 49 dosar de fond).
În același timp, fostul angajator a înaintat pârâtei și adresa nr. 176/VI/9/_ privind veniturile ce trebuie avute în vedere la actualizarea pensiei de serviciu, însă pârâta a refuzat să actualizeze pensia conform acestor venituri, refuzul fiind exprimat în scris prin adresa nr. 93458 din_ (fila nr.44 dosar de fond).
Prima instanță a reținut că poziția pârâtei de refuz a refacerii calculului pensiei de serviciu prin includerea pe perioada solicitată a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost nelegală și nu poate fi acceptată.
Prin sentința civilă nr. 204/F/2008 nu a fost recunoscut acest spor, ci dimpotrivă s-a dispus obligarea angajatorului la plata în baza art. 33 din Legea nr. 50/1996 a unui drept recunoscut prin lege, respectiv prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, pe perioada de până la_, când au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. 1 din anexa VI a Legii-cadru nr. 330/2009.
Faptul că pe anii 2006, 2007 și pe primul trimestru al anului 2008 procurorilor nu li se plătise sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deși era un drept legal, întregul corp de procurori fiind nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru a obține obligarea angajatorului la plata dreptului legal, nu poate lipsi reclamantul de dreptul de a-i fi calculată pensia prin luarea în calcul a venitului real cuvenit unui procuror în funcție cu același grad și aceeași vechime cu ale reclamantului, venit real ce include și sporul de 50% recunoscut.
Pentru anii 2006 și 2007 și pentru perioada 01.01.208-_ pârâta a procedat la actualizarea pensiei reclamantului în funcție de veniturile brute ale procurorilor în activitate, înscrise în statele de plată, care în fapt au fost mai mici decât cele cuvenite prin luarea în calcul a sporului de 50%.
Ca atare, pensia rezultată a fost mai mică decât cea cuvenită.
Dispunându-se prin hotărâre judecătorească plata sporului de 50% retroactiv, cu începere din 1 octombrie 2004 și până la data de 12 octombrie 2009, veniturile înscrise în adeverințele emise de angajator și anume 8510 lei pe
anul 2006, 9810 pentru anul 2007 și 10.399 lei pentru primul trimestru al anului 2008, care au stat la baza cererii reclamantului de actualizare a pensiei sale, nu reprezintă altceva decât venituri avute de procurorii în funcție la acel moment.
Prin urmare, calculul actualizat al pensiei trebuia să aibă ca reper aceste sume, în caz contrar efectele hotărârii judecătorești de acordare a acelui spor nu ar fi depline, ci doar parțiale, deoarece s-ar recunoaște doar dreptul la plata acelui spor, iar nu și celelalte beneficii care rezultă din plata acestuia, cum este în speță dreptul de a beneficia de o pensie corespunzătoare.
Tribunalul a reținut că nu se poate imputa reclamantului că angajatorul nu a plătit la timp aceste drepturi.
Întrucât reclamantul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a depune aceste adeverințe anterior datei de 31 ianuarie 2013, când au fost emise în urma unei hotărâri judecătorești, pârâta avea obligația de a reface calculul pensiei pe perioada solicitată prin luarea în calcul a veniturilor înscrise în noile adeverințe depuse, ce reprezintă veniturile reale avute de procurori.
Dacă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică ar fi fost acordat magistraților pentru perioada pentru care reclamantul a solicitat actualizarea pensiei sale de serviciu, acesta ar fi beneficiat la stabilirea pensiei sale și de acest spor. Mai mult, pentru aceste drepturi salariale restante s-a plătit contribuția la asigurări sociale conform art. 23 alin. (1) li. a) din Legea nr. 19/2000.
Însăși pârâta a recunoscut că drepturile de pensie de serviciu ale magistraților se revizuiesc, urmând a fi incluse în baza de calcul utilizată la deschiderea inițială a drepturilor la pensia de serviciu acele drepturi salariale atestate prin hotărâri judecătorești, cuvenite magistratului anterior pensionării și care astfel, dacă ar fi fost plătite, ar fi intrat în baza de calcul a pensiei.
Art.20 din HG nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu prevede că "răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința-tip";.
În condițiile în care reclamantului i s-au emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. adeverințele nr. 176/VI/9, nr. 368/VI/9 și nr. 370/VI/9, toate din 31 ianuarie 2013, în baza sentinței civile nr. 1304/4 iulie 2012 a Tribunalului B. -N., pârâta era obligată în baza art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată, să procedeze la emiterea deciziei de actualizare a pensiei conform veniturilor menționate cuprinsul respectivelor adeverințe.
S-a mai reținut de către prima instanță că în cauză a fost vorba de o actualizare atipică, tocmai ca urmare a faptului că sporul recunoscut în beneficiul magistraților în baza legii (art. 47 din Legea nr. 50/1996) nu a fost plătit de angajator lunar în perioada 1 octombrie 2004 - 12 noiembrie 2009, însă în niciun caz acest aspect nu se poate repercuta negativ asupra reclamantului, atât timp cât a fost cert și de necontestat că sporul a fost recunoscut procurorilor, retroactiv având loc o recalculare a veniturilor procurorilor pe perioada 2006, 2007 și primul trimestru al anului 2008 prin includerea sporului de 50%.
Ca atare, s-a reținut că și reclamantul a fost îndreptățit să pretindă o refacere a calculului pensiei sale cu consecința plății diferențelor cuvenite.
Indiferent de denumirea procedurii - actualizare, recalculare, revizuire - a fost cert că scopul urmărit de reclamant prin demersul său a fost acela de a obține o pensie care să corespundă venitului real brut al unui procuror în
funcție, venit calculat prin luarea în considerare și a sporului de 50%.
De altfel, s-a reținut că art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea recalculării drepturilor cuvenite prin adăugarea de venituri nevalorificate la momentul stabilirii pensiei, așa cum este sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Tribunalul a mai constatat că stabilirea pensiei reclamantului în baza adeverințelor emise de angajator, ce atestă venitul calculat prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, se impune și din rațiuni de echitate, avându-se în vedere că tuturor celorlalți colegi pensionari ai reclamantului li s-a recunoscut irevocabil acest drept. Este vorba de dosarul nr._ privind pe reclamantul Ciubucă T. M. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1193/F/2011 irevocabilă prin decizia nr. 3645/R/_ a Curții de Apel C. ; dosarul nr._ privind pe reclamantul Bria A. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1317/F/2011 irevocabilă prin decizia nr. 3729/R/_ a Curții de Apel C. și dosarul nr._ privind pe reclamantul P. I. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1201/F/2011 irevocabilă prin decizia nr. 3595/R/_ a Curții de Apel C. .
Prima instanță a mai reținut că dreptul reclamantului de a solicita recalcularea pensiei nu se putea naște anterior soluționării irevocabile a litigiului având ca obiect obligarea fostului angajator de a emite adeverințele care să constituie bază a modificării cuantumului pensiei.
Recalcularea sau revizuirea cuantumului pensiei nu putea fi solicitată de reclamant în lipsa adeverințelor care să ateste pentru perioada în litigiu cuantumul veniturilor reale ale unui procuror în activitate cu aceeași funcție și vechime ca a reclamantului.
În lipsa acestora demersul reclamantului în scopul de a obține recalcularea pensiei prin luarea în considerare a sporului de 50% era lipsit de finalitate, în condițiile în care nu exista dovada care să ateste cuantumul real al venitului care trebuia luat în calcul.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării sentinței civile nr. 1304/F/2012, executorie de la data de 4 iulie 2012.
Raportat la acest moment, acțiunea promovată la data de 26 martie 2013, este în termen formulată, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că prin introducerea, la data de 18 aprilie 2012 (conform evidenței Ecris), acțiunii obiect al dosarului nr._ privind obligarea angajatorului de a emite adeverințe cuprinzând cuantumul veniturilor unui procuror în funcție, care să includă și sporul de 50%, prescripția dreptului la acțiune care a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile nr. 1005/2009 a Curții de Apel C. - 21 aprilie 2009, a fost întrerupt, astfel încât de la data pronunțării sentinței civile nr. 1304/F/2012 a început să curgă un nou termen de prescripție, conform art. 2541 alin. 4 Cod civil.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 2537 pct. 2, art. 2541 alin. 4 Cod civil, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea civilă formulată de reclamant.
Având în vedere faptul că dispozițiile OUG nr. 71/2009 se referă doar la eșalonarea plății drepturilor salariale cuvenite procurorilor în funcție și neachitate la timp, nu și la achitarea pensiei de serviciu cuvenită procurorilor
pensionați, corespunzătoare acestor drepturi salariale, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada_ -_, sumă care urmează să fie actualizată în funcție de rata inflației, întrucât numai astfel se poate realiza o despăgubire integrală a reclamantului ca urmare a plății cu întârziere a pensiei cuvenite în cuantumul calculat prin luarea în considerare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. T. DE P. B. -
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Apelanta apreciază că motivele expuse de instanța de fond în soluționarea excepției și a acțiunii promovate de către reclamant nu au susținere legală și nu își găsesc fundamentul în prevederile art. 2537 pct.2 și art.2541 alin.4 Cod civil.
Se susține că situația dată trebuia analizată strict raportat la prevederile Legii nr.263/2010-art.107, în conformitate cu care:
În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Plecând de la aceste prevederi legale, apelanta solicită să se constate că acțiunea reclamantului-intimat cu care a investit instanța este o cerere de recalculare a pensiei pentru intervalul_, nu de revizuire și nu de actualizare a pensiei de serviciu.
De altfel, se arată că instanța de fond recunoaște că dreptul de a solicita recalcularea sau revizuirea (în condițiile Legii nr.263/2010)- singurele posibilități consacrate legal prin care pensia reclamantului-intimat putea cunoaște o modificare prin adeverință, nu se putea exercita decât după ce a fost obținut.
Apelanta consideră că actualizarea pensiei de serviciu, în schimb, în contextul dat, nu poate fi luată discuție, fiindcă nu există niciun temei legal care să o susțină, iar atipicul și identitatea de situație, pe care instanța de fond le-a reținut, nu pot constitui just temei, peste prevederile legii.
Actualizarea unei pensii de serviciu își găsește strict reglementarea în legea și în procedura consacrată (art.85 din Legea nr.303/2004, OUG. nr.100/2007, Hotărârea nr.1275/2005, Legea nr.47/1992).
În situația de față, apelanta apreciază că niciuna dintre hotărâri (sentința civila nr.1304/F/2012 și decizia civila nr. 1005/2009) nu îi sunt opozabile și efectele acestor hotărâri judecătorești nu se răsfrâng asupra sa și nici nu pot fi luate în considerare în calculul prescripției.
Se mai invocă faptul că, dacă s-ar admite ipoteza instanței de fond referitoare la data la care a termenul de prescripție a fost întrerupt, respectiv, 21 aprilie 2009-data pronunțării deciziei civile nr.1005/2009 a Curții de Apel C. -, instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art.6 alin.4 din noul
Cod.civil, potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-a instituit.
Cum în cauza de față este vorba de cuprinderea în calcul pensiei a unor sume dovedite în anul 2013, pentru anii 2006, 2007 și parțial 2008, precum și de plata retroactivă a diferențelor de pensie, apelanta consideră că "…prescriptia s-a împlinit, iar dispoziția instanței de fond este nelegale și generatoare de imbogățire fara justa cauza; fiind dată cu incalcarea prevederilor legale aplicabile.";.
Apelanta mai apreciază că singurul act care-i este opozabil și care a investit-o este adeverința nr.176/VI/9/_, anexa cererii reclamantului- intimat nr.2804/_ .
În drept, se invocă dispozițiile art.466,470,471 și 480 Cod.proc.civilă, art.85 din Legea nr.303/2004, art.107 din Legea nr.263/2010, OUG. nr.100/2007, Hotărârea nr.1275/2005, Legea nr.47/1992.
Reclamantul-intimat M. I. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat
.
Analizând apelul formulat de pârâta C. T. DE P. B. -N., prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
Apelanta susține că:"situația dată trebuia analizată strict raportat la prevederile Legii nr.263/2010-art.107…";, respectiv, a procedurii revizuirii drepturilor de pensie ce au intrat în sfera de reglementare a acestei legi, ori, în speță, se reține că pensia de care beneficiază reclamantul-intimat este o pensie de serviciu, supusă dispozițiilor legii speciale-Legea nr. 303/2004.
Pornind tocmai de la aceste dispoziții speciale privind pensiile de serviciu ale magistraților, se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta-apelantă, întrucât dreptul la acțiune al reclamantului pentru recalcularea pensiei sale și plata diferențelor de pensie cuvenite în urma acestei recalculări nu poate fi analizat decât în strânsă legătură cu demersurile pe care acesta a fost nevoit să le facă până la data la care acesta a obținut de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B.
-N. adeverințele ce-i erau necesare, potrivit legii, pentru stabilirea bazei de calcul corecte a pensiei sale de serviciu pentru anii 2006, 2007 și primul trimestru al anului 2008.
Astfel, Curtea reține că, potrivit disp.art.13 alin.1 lit.b) și art.18 din H.G.nr.1275/2005, "ultimul angajator"; al magistratului îndreptățit la pensie de serviciu are obligația de a completa și de a transmite la casa de pensii adeverințele nominale cerute de lege-cuprinzând datele necesare stabilirii și actualizării pensiei, respectiv, baza de calcul a acesteia.
Potrivit art.20 din H.G. nr.1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, răspunderea cu privire la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu revine instituției care eliberează adeverința- tip.
În speță, se reține că, în baza sentinței civile nr.1304/F/4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4649/R/12 noiembrie 2012 a Curții de Apel C., Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. a fost obligat să elibereze adeverințele solicitate de către reclamant privind salarizarea "pentru anii 2006, 2007 și trimestrul I 2008 aferentă unui magistrat procuror, având aceeași funcție și vechime cu reclamantul, care să cuprindă sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică"; și, în executarea acestei hotărâri judecătorești, au fost astfel eliberate adeverințele nr.176/VI /9, 368/VI /9 și 370 /VI/9, toate datând din 31 ianuarie 2013 (filele nr.46-50 dosar de fond).
Prin sentința civilă nr.1304/F/4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul B.
-N. s-a reținut că, pr in adresele cu nr.3860/V I/9/23 sep te mbr ie 2009 ș inr.4598/VI/9 din 26 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N.
a comunicat intimatului refuzul de soluționare a cererii sale privind calcularea indemnizației și eliberarea adeverințelor necesare actualizării pensiei pentru anii 2006, 2007 și trimestrul I al anului 2008, prin luarea în considerare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică obținut prin sentința civilă nr. 204/F/2008 a Tribunalului B. -N. (definitivă și irevocabilă).
Acest refuz a determinat reclamantul să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată, în anul 2012, Tribunalului B. -N., pentru obligarea "ultimului angajator"; la eliberarea acestor adeverințe.
Întrucât în lipsa acestor adeverințe, ce cuprindeau baza de calcul actualizată, reclamantul-intimat nu putea solicita casei de pensii recalcularea pensiei sale de serviciu-până la această dată nefiind în posesia înscrisului care să modifice practic baza de calcul comunicată anterior de către angajatorul său sui generis -se reține că dreptul la acțiune al acestuia pentru obligarea apelantei la recalcularea pensiei și la plata diferențelor de pensie cuvenite în urma acestei recalculări, pentru anii 2006, 2007 și pentru primul trimestru al anului 2008, s-a născut abia la data de 31 ianuarie 2013, data când acesta a obținut înscrisurile necesare.
Având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost formulată de către reclamant la data de_, după ce acestuia i s-a refuzat de către apelantă, prin adresa nr.93458/_, luarea în considerare a adeverințelor eliberate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., în vederea stabilirii diferențelor de drepturi de pensie ce i se cuveneau pentru anii anterior menționați, se reține că aceasta a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.2517 Cod civil.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de către apelantă în sensul că sentințele civile nr.204/F/2008 și nr.1304/F/4 iulie 2012 ale Tribunalului B.
-N. nu i-ar fi opozabile, Curtea reține că, prin aceste hotărâri, a fost soluționată cu putere de lucru judecat de către instanțele de judecată, atât îndreptățirea reclamantului la sporul de 50 %, cât și luarea acestui spor în considerare în vederea stabilirii pensiei de serviciu, pentru perioada anilor 2006, 2007 și trimestrul I al anului 2008.
În acest sens, prin sentința civilă nr.1304/F/4 iulie 2012 a Tribunalului B.
-N. s-au reținut următoarele:
"Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit pentru anii 2006, 2007 și primul trimestru din 2008 la actualizarea pensiei sale cu includerea în baza de calcul a sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece procurorii în activitate, de la aceeași unitate a parchetului unde a funcționat și reclamantul până la pensionare, au beneficiat de acest spor prin sentința civilă nr.2004/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ . Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât nu i se poate imputa reclamantului că angajatorul nu a plătit la timp aceste drepturi. Sporul a fost acordat procurorilor conform celor stabilite în hotărârea judecătorească mai sus amintită, iar dacă ele ar fi fost plătite la timp, ar fi operat și actualizarea pensiei reclamantului.";
Potrivit cauzei Hornsby contra Greciei, hotărâre din_, executarea unei
ho tăr âr i judec ătoreș ti f ace p ar te in tegr an tă d in proces. D ac ă ad min is tr aț ia ref uză
s au o mite s ă execu te o ho tăr âre s au în târ z ie s ă o f ac ă, g ar anț iile of erire de ar t.6 ș i -
ar p ierde or ice r aț iun e.
În cauza Teodorescu împotriva României- Hotărârea din_, Curtea a
reț inu t c ă unul d in tre ele men tele f undame n tale ale supre maț ie i drep tulu i es te
pr inc ip iul secur ităț ii r apor tur ilor jur id ice, c are prevede, pr in tre al tele, c a soluț ia
d ată în mod def in itiv or ic ăru i l itig iu de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti s ă nu mai
poată f i repus ă în d iscuț ie, deo arece secur itate a jur id ic ă p resupune respec tare a
pr inc ip iulu i au tor ităț ii de lucru judec at, ad ic ă a c ar ac terulu i d ef in itiv al ho tăr âr ilor
judec ătoreș ti.
De asemenea, Curte a EDO a statuat, în mod constant, prin jurisprudența
sa, că "exercitarea puterilor etatice care au o influență a supra drepturilor și
libertăților garantate de Convenție, atrag e răspunderea statu lui, independent deforma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că administrația constituie un element al statului de drept al
cărui interes se identifică, așadar cu cel al unei bune administrări a justiției
(Hornsby contra Greciei, 1997).
În speță, Curtea reține că, în baza sentinței civile nr.1304/F/4 iulie 2012 a Tribunalului B. -N., s-au eliberat într-adevăr de către Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. adeverințele nr.176/VI/9, 368/VI/9 și 370/VI/9, toate din 31 ianuarie 2013, însă executarea întocmai a dispozițiilor acesteia presupunea în continuare și luarea în considerare, de către instituția statului competentă, a bazei de calcul astfel stabilite, la recalcularea drepturilor de pensie de serviciu ale reclamantului-intimat.
Astfel cum am menționat anterior și după cum rezultă chiar din conținutul adeverințelor, acestea "le înlocuiesc pe cele eliberate anterior"; și au fost eliberate tocmai:"…pentru actualizarea pensiei de serviciu…";,stabilind:"Baza de calcul pentru actualizarea pensiei…."; .
În ceea ce privește motivele de apel potrivit cărora pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se pot actualiza doar în condițiile în care se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, se reține că acestea sunt nefondate, întrucât sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 2004-2008, face parte dintre drepturile care, în parte, au fost achitate magistraților conform ordinelor din 2009 ale M. ui P., restul fiind eșalonate la plată, iar prin ordinul aceluiași minister, începând cu data de_, magistrații beneficiază de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la
indemnizația de încadrare brută lunară, având în vedere cele statuate prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de C. si Justiție - Secțiile Unite.
Se mai reține că în acest sens sunt și dispozițiile Anexei nr.VI din Legea nr.330/2009, potrivit căruia magistrații în funcție beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică ce a fost inclus chiar în indemnizația de încadrare lunară.
Prin urmare, se constată că în mod nejustificat C. T. de P. B. -
N. a refuzat recalcularea pensiei de serviciu a apelantului în temeiul adeverințelor nr.176/VI/9, 368/VI/9 și 370/VI/9 eliberate de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B. -N. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. T. DE P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1611/F din_ pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din _ | . | |
C. | PREȘEDINTE M. I. -R. M. | JUDECĂTOR |
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -N.: G. C. F.
| ← Sentința civilă nr. 1877/2013. Pretenții. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 1255/2013. Nulitate act. Asigurări sociale → |
|---|
