Sentința civilă nr. 1877/2013. Pretenții. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1877/ F/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: D. L.
cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. V. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA B. și M. I. -A. , având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 iunie 2013, susținerile și concluziile reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâții SC A. SA B. și M. I. -A., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 375000,00 lei RON (375 zile x 1000 = 375000,00 ), pentru perioada_ -_ reprezentând daune cominatorii, în cuantum de 1000 lei RON, pentru fiecare zi de întârziere a neraportării pe maculatură și suport electronic, respectiv CD, către Casa Județeană de Pensii B. - Năsăud a declarațiilor rectificative privind contribuțiile de asigurări sociale pentru asiguratul reclamant, precum și achitarea efectivă a sumelor de bani către aceasta, în vederea punerii în practică a Sentinței Civile nr. 4 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 925/R/2009 a Curții de apel C., astfel încât Casa de Pensii B. să poată modifica în consecință adeverința nr. 5449 din data de_, cu sumele de bani, pentru perioada de timp prevăzută în Sentința nr. 4/_, pentru ca în final să crească în realitate cuantumul pensiei, raportat la data confirmării de primire indicată de către Poșta Română și anume_, la care să se adune și daunele cominatorii corespunzătoare duratei procesului.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la eliberarea adeverințelor în conformitate cu adresele acestuia și prevederile Sentinței Civile Nr. 4/21 ianuarie 2009 și nu numai ca autoritate de lucru judecat, adeverințe pe care Casa Județeană de Pensii B. să le poată utiliza la stabilirea cuantumului pensiei pentru limita de vârstă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, pârâții cu bună știință, sau poate chiar intenționat, nu au respectat întocmai prevederile Sentinței nr. 4/_, eliberând greșit Adeverința Nr. 1806/_, Adeverința Nr. 2391/_ și în cele din urma Adeverința Nr. 948/_, susținând cu nerușinare că adeverințele au fost eliberate în concordanță cu prevederile acestei sentințe definitive și irevocabile, investită și cu titlu executor și în plus pârâții la eliberarea acestor adeverințe nu au respectat nici Art. 4 din OUG nr. 4/2005 .
Reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin Poșta Română, solicitându-i să îndrepte în cel mai scurt timp posibil această stare de fapt, dar aceasta a refuzat să îndrepte lucrurile până în momentul de față, motiv pentru care, văzând că nici executorul Judecătoresc Andronesi V. n, în dosarul execuțional nr. 74/2012, nu l-a putut obliga pe angajator să emită adeverințele cu pricina în concordanță cu Sentința nr. 4/2009, acesta afirmând că sumele de bani le-a recuperat cu ușurință de la angajator, dar în legătură cu adeverința nr. 948/_, eliberată pentru a treia oara greșit de către angajator, deși a purtat discuții cu acesta
conform observațiilor sale și ale Casei Județene de Pensii B., care a indicat și modelul, forma în care a trebuit emisă adeverința cu pricina, angajatorul refuzând prin prepușii săi să elibereze o nouă adeverință conform prevederilor Art. 4 din OUG Nr. 4/2005, reclamantul a hotărât să se adreseze din nou instanței competente pentru soluționarea acestui nou litigiu, Poșta Română confirmând că pârâtul a primit scrisoarea în data de_ .
S-a menționat că, ținând cont și de faptul că în Dosarul 5613._, Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud, în răspunsul dat la interogatoriul din acest dosar, a afirmat că Sentința Nr. 4/21 ianuarie 2009 a fost opozabilă numai pârâtei, iar Directorul general M. loan ca reprezentant legal al S.C. A. S.A. B., avea obligația legală, să se conformeze acestei Sentințe irevocabile, a constituit încă un motiv în plus să se adreseze instanței pentru soluționarea acestui nou litigiu și tragerea la răspundere în cele din urmă și a acestuia.
De asemenea, s-a arătat că acțiunea este scutită de taxa de timbru, întrucât ea a derivat dintr- un conflict de muncă inițiat în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, rejudecat în dosarul nr._ al aceluiași Tribunal, dosar în care s-a pronunțat Sentința Civila Nr. 4/_, irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 925/R/ 2009 a Curții de Apel C., din data de 07 aprilie 2009.
Totodată, s-a solicitat atașarea la dosarul de față a dosarului nr._ a Tribunalului B.
-Năsăud, pentru ca noua instanță să nu mai repete greșelile din dosarul ce a fost cerut să fie atașat, privitoare la reducerea cuantumului daunelor cominatorii și data, momentul acordării lor, pentru că așa cum s-a văzut și în cazul de față, datorită clemenței nejustificate a judecătorilor, angajatorii nu se grăbesc să pună în practică aceste hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pentru că aceste daune cominatorii sunt încasate majoritar de Statul Român și în practică se pare ca sunt mai greu și chiar anevoios de executat, motiv pentru care angajatorii după cum se poate vedea și în cazul de față, nu le-a prea băgat în seamă, deși ele au fost acordate ca o măsură de constrângere, forțare a angajatorilor respectiv debitorilor, pentru ca aceștia în cele din urmă să se conformeze hotărârilor judecătorești definitive, irevocabile.
Pârâții SC A. SA B. și M. I. -A., legal citați, au formulat întâmpinare, solicitând instanței constatarea pe cale de excepție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I. -A. și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în fapt, referitor la chemarea în judecată a pârâtului M. loan-A. în calitate de director general spre a fi obligat, în solidar cu S.C. A. S.A. la sumele reprezentând pretențiile reclamantului a considerat-o total nelegală.
Prin Sentința Tribunalului B. -Năsăud arătată S.C. A. S.A. a fost obligată la eliberarea a 2 adeverințe privind atestarea unor sporuri (spor de condiții grele de muncă=10%; spor pentru condiții nocive de muncă =10% calculate la salariul realizat, pe lângă sporul de vechime în procent de 25% recunoscut de societate în perioada_ -_ ) precum și cea privind faptul că în anul 1996 reclamantul a prestat 58 de ore suplimentare.
Așa cum s-a observat din conținutul sentinței arătate, s-a precizat că obligația la eliberarea adeverințelor o are doar S.C. A. S.A. Ca atare și aspectele privind executarea ei privesc doar societatea, deci a trebuit făcută distincția între angajator persoană juridică (S.C. A. S.A.) în sarcina exclusivă a căruia incumbă îndeplinirea obligației de eliberare a adeverințelor privitoare la raporturile de muncă derulate cu reclamantul și reprezentantul său legal (directorul general), între societate și director funcționând regulile mandatului. Este de altfel distincția care se face între calitatea procesuală și calitatea de reprezentant în proces, legal sau convențional, între cea prevăzută de art. 112 pct. l Cod procedură civilă (privind calitatea procesuală) și art. 161 Cod procedură civilă (calitatea de reprezentant).
Prin prisma celor arătate mai sus, s-a menționat că rezultă fără nici un dubiu lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. loan-A. motiv pentru care s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a directorului general, M. loan-A. .
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că așa după cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 4/2009, S.C. A. S.A. a fost obligată la eliberarea a 2 adeverințe: una care să confirme că în 1996 reclamantul a efectuat 58 de ore suplimentare și alta prin care să se certifice că reclamantul a beneficiat pe lângă sporul de vechime de 25% recunoscut de societate și de 10% spor de condiții grele de muncă și de 10% spor pentru condiții nocive de muncă calculate la salariul realizat.
Dacă în ceea ce a privit prima adeverință pe care pârâta a eliberat-o la_ cu nr. 1807 nu s-a putut emite obiecții, acest aspect fiind statuat prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 pronunțată la
dosar nr._ referitor la cea de-a 2-a adeverință au existat unele rețineri în eliberarea ei conform celor dispuse prin sentința nr. 4/2009 raportat la dispozițiile Legii nr. 19/2000, privind sistemul de pensii potrivit cărora de la_ persoanele juridice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună în fiecare lună la Casa Județeană de Pensii declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat; iar datele din aceste declarații (pe care le-a depus lunar conform legii) sunt valorificate în calculul pensiilor.
S-a menționat că, după_ în S.C. A. S.A. sporurile de muncă grea și de condiții nocive s-au introdus în salariu (lucru stabilit prin contractul colectiv de muncă al S.C. A. din acea perioadă), astfel după această dată nu mai figurau distinct de salariu, deci nu mai era legal să i se acorde distinct de salariu. Acordându-i-se distinct, practic i se dublează aceste sporuri, ele fiind incluse o dată în salariu de la_ . Mai mult, și pe perioadele în care a avut aceste sporuri, sporul de condiții nocive în S.C. A. S.A. (ca de altfel și la nivel național) s-a acordat ca procent din salariul minim pe societate și nu din salariul angajatului.
Primând însă obligativitatea executării dispozițiilor sentinței devenită irevocabilă pârâta a procedat la întocmirea și eliberarea adeverinței nr. 948/_ în conformitate cu dispozitivul sentinței nr. 4/2009.
S-a precizat că, deși s-a încercat să comunice această adeverință în repetate rânduri cu reclamantul (conform recipiselor anexate) acesta nu a acceptat să o primească, întrucât toate scrisorile recomandate le-au fost returnate chiar și cea comunicată prin intermediul unei firme specializate (S.C.POȘTA ATLASSIB CURIER RAPID S.R.L).
Doar cu prilejul executării această adeverință i-a fost comunicată de executor, însă nici atunci nu a fost mulțumit de conținutul ei, deși adeverința reproducea dispozitivul sentinței.
Cu toate că prin sentința nr. 4/2009 nu li s-a stabilit această obligație, pârâții au comunicat adeverința nr. 948/_ și Casei Județene de Pensii B. -Năsăud (fiind înregistrată sub nr. 7551/_ ) comunicând și declarațiile rectificative aferente perioadei prevăzută în sentința civilă nr. 4/2009, aceste date fiind preluate în sistemul informatic al Casei Județene de Pensii B. - Năsăud.
Pentru termenul de judecată din data de 12 aprilie 2013, reclamantul M. G. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
I. A. .
În motivare s-a arătat că în fapt, pârâtul M. I. A. pentru a treia oară a emis și a semnat, parafat, cu bună știință greșit, adeverința cu pricina, inițial sub nr. 1806/_, apoi sub nr. 2391/_ și în cele din urmă sub nr. 948/_ .
Reclamantul a arătat că nu a fost vorba de relații contractuale de muncă între acesta și pârâtul M. A. I. în calitate de director al pârâtei, ci a fost vorba despre faptul ca acesta nu a vrut să se supună și să se conformeze pentru a treia oară autorității lucrului judecat, cu privire la acordarea sporurilor prevăzute în Sentința Nr. 4/2009 irevocabilă, prefăcându-se că nu cunoaște noțiunea de autoritate de lucru judecat, invocând în scopul de a duce în eroare și instanța de față, tot felul de calcule matematice și prevederi ale contractului colectiv de muncă etc., calcule ce au fost respinse atât în Sentința civilă nr. 1461/F/_, dosar nr._ a Tribunalului B. -Năsăud cât și în Decizia Civilă nr. 4517/R/_ a Curții de Apel C., calcule ce au constituit autoritate de lucru judecat și nu s-a mai discutat.
De asemenea, s-a arătat că pârâtul a dat dovadă de o grosolană indisciplină în dosarul execuțional nr. 74/2012, nu a vrut să se conformeze cerințelor și stăruințelor executorului judecătoresc, referitoare la modul cum trebuia pârâții să elibereze adeverința cu pricina astfel încât aceasta să fie în concordanță cu prevederile Sentinței nr. 4/2009 și observațiile sale și în cele din urmă și ale executorului judecătoresc, privitoare la îndreptarea stării de fapt.
Astfel la stăruința reclamantului, executorul judecătoresc le-a explicat pârâților că cele trei adeverințe eliberate până acum și precizate mai sus, pretins emise conform prevederilor Sentinței nr. 4/2009, nu au fost bine eliberate pentru că la rubrica "Salariu realizat" trebuiau trecute salariile raportate de angajator în perioada cu pricina_ -_, pentru care s-a plătit CAS-ul corespunzător, care s-au găsit în adeverința nr. 5449/_ eliberată de Casa Județeană de Pensii B.
-Năsăud, pentru această perioadă, pe baza raportărilor lunare ale angajatorului conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de_ . S-a anexat ca material probator adeverința nr. 948/_
emisă de pârâți, cu indicarea pe margine a greșelilor făcute de angajator în eliberarea acestei adeverințe, pretins conformă cu prevederile Sentinței Nr. 4/2009, considerând bine înțeles absurd că salariul realizat trecut în această adeverință ar fi corect, lucru însă totalmente fals așa cum s-a arătat mai sus .
Reclamantul a menționat că, pârâții au afirmat că au achitat diferența de C.A.S. aferentă sporurilor acordate prin adeverința nr. 948/_, eliberată în totalitate greșit, așa cum a arătat mai sus, fără însă să prezinte calculele în urma cărora a rezultat diferența de C.A.S. pe care nu a precizat-o și ea nici nu s-a putut observa, deduce cât ar fi ca și cuantum din Ordinul de plată depus de pârâtă ca material probator.
Având în vedere că sporurile acordate prin Sentința nr. 4/2009 s-au referit la salariul realizat și nu la salariul tarifar și nu au avut nicio legătură cu Contractul colectiv de muncă din perioada cu pricina, din analiza celor prezentate mai sus s-a putut ușor desluși că suma vărsată de angajator ca diferență de C.A.S. pentru sporurile acordate prin Sentința nr. 4/2009 ca autoritate de lucru judecat, sunt mult prea mici coroborat cu cele arătate și precizate mai sus și cu solicitările reclamantului din adresa din data de_ .
Totodată, reclamantul a solicitat acordarea daunelor cominatorii în cuantumul arătat în acțiunea formulată, cu acordare de la data înștiințării angajatorului despre aceste pretenții,_, și nu de la data finalizării procesului cum s-a întâmplat în dosarele ce a cerut să fie atașate la dosarul cauzei, în cuantum de 1000 lei RON, pentru fiecare zi de întârziere în eliberarea adeverinței cu pricina și nu un cuantum redus cum s-a mai întâmplat, obligându-l astfel de data aceasta pe angajator să elibereze adeverința cu pricina așa cum trebuie și să răspundă toți cei implicați în fața legii.
Examinând prioritar potrivit disp. art. 137 Cod proc. civ. excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Muresa I. - directorul general al S.C. A. S.A., instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar constă în obligarea în solidar a pârâților SC A. SA și
M. I., în calitate de director al SC A. SA, la plata unor sume de bani cu titlul de daune cominatorii pentru executarea necorespunzătoare a obligației de a face stabilită în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, prin sentința civilă nr. 4/F/2009.
Prin această hotărâre a fost obligată pârâta SC A. SA, în calitate de fost angajator să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că pe perioada_ -_ a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%. Se poate observa cu ușurință că dispozițiile hotărârii arătate privesc doar pârâta SC A. SA, nefiind stabilite niciun fel de obligații în sarcina pârâtului M. I., or dispoziția de îndeplinire a obligației stabilite de instanța de judecată în persoana angajatorului S.C. A. S.A. nu poate fi extinsă asupra altei persoane, nici măcar asupra directorului general al societății. Chiar dacă pârâtul
M. I., în calitate de director general reprezintă pârâta SC A. SA în raporturile cu terțele persoane și instituțiile statului, nu i se pot transfera anumite obligații și nici nu poate fi sancționat personal pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite în sarcina societății.
Reclamantul a invocat faptul că adeverința nr. 1806/_, adeverința nr. 2391/_ și adeverința Nr. 948/_, emise în mod greșit în opinia reclamantului, au fost semnate de M. I.
, astfel că în mod evident acesta ar fi răspunzător pentru emiterea necorespunzătoare și întârzierea în rectificarea situației. Tribunalul, deși observă că aceste adeverințe poartă într-adevăr semnătura pârâtului M. I., reține că pârâtul nu le-a semnat în nume personal, ci în calitate de reprezentant legal - director general al SC A. SA
Având în vedere cele arătate anterior, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., invocată de acest pârât și va respinge acțiunea formulată față de acesta ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În dosarul nr._ a Tribunalului B. -Năsăud s-a pronunțat sentința civilă nr. 4/F/2009, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 925/R/2009 a Curții de Apel C. . Prin această hotărâre a fost obligată SC A. SA să elibereze contestatorului o adeverință care să ateste că pe perioada _
-_ contestatorul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pe perioada_ -_ contestatorul a beneficiat numai de
sporul de vechime în procent de 25% și să elibereze contestatorului o adeverință din care să rezulte că în anul 1996 contestatorul a prestat 58 ore suplimentare.
S.C. A. S.A, a emis la data de_ două adeverințe în legătură cu munca prestată de creditorul obligației, cea cu nr. 1807 și cea cu nr. 1806, iar reclamantul M. G. fiind nemulțumit de conținutul acest adeverințe a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Năsăud sub nr._ obligarea pârâților M. I. și SC A. SA la plata daunelor cominatorii începând cu_ până la eliberarea în mod corespunzător a adeverințelor.
Prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 pronunțată în dosarul menționat anterior, s-a admis în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta SC A. SA să plătească reclamantului, cu titlu de daune cominatorii, suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației stabilită prin sentința civilă nr.4/2009 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ de a elibera adeverința care să ateste că pe perioada_ -_ reclamantul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat.
Instanța în considerentele hotărârii a reținut că pârâta S.C. A. S.A. a întocmit la data de _
, în completare, adeverința nr. 2391 în al cărei cuprins face următoarele precizări în legătură cu cele două sporuri: "aceste sporuri au fost cumulate începând cu data de_ cu salariul tarifar existent la_ conform art. 55 din Contractul Colectiv de Muncă 2001-2002….";, explicitând cu calcule introducerea celor două sporuri în salariul tarifar al reclamantului începând cu data de_ și până la data de_ a lichidării.
Prin sentința civilă nr. 1461/F/2011 Tribunalul B. -Năsăud a mai reținut că susținerea reclamantului privitoare la nerespectarea de către angajator a dispozițiilor instanței este așadar pe deplin justificată, în lipsa emiterii unei adeverințe care să ateste că în intervalul de timp_ -_ reclamantul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar în perioada_ -_ a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25%. Cât timp pe cale judecătorească s-a statuat în legătură cu modalitatea de calculare a celor două sporuri, respectiv în raport de salariul realizat de angajat, este în sarcina angajatorului să se conformeze dispozițiilor cu caracter irevocabil și să emită întocmai actul necesar. Din examinarea comparativă hotărârii judecătorești a cărei neexecutare corespunzătoare se reclamă și a celor două adeverințe înainte menționate, nr. 1806 și nr. 2391, pretins eliberate în executarea sa se conchide indubitabil că acestea nu reflectă statuările instanței de judecată, cuantumul sporurilor fiind stabilite în funcție de alte criterii decât cele la care se referă sentința nr. 4/2009, respectiv în funcție de apărările invocate de angajator cu ocazia judecății (includerea sporurilor în salariul tarifar începând cu data de_ și, calcularea pentru perioada anterioară în funcție de salariul tarifar al angajatului, respectiv salariul minim pe societate). S-a concluzionat că eliberarea adeverințelor nu se poate realiza decât în condițiile și termenii prescriși prin hotărârea judecătorească respectivă.
Imediat a doua zi după pronunțarea acestei sentințe civile pârâta SC A. SA a eliberat adeverința nr. 948/_ (f.10), transmisă reclamantului în aceeași zi prin scrisoare recomandată, dar acesta nu a ridicat scrisoarea respectivă, nici cele ulterioare ( f.40-46). Reclamanta într-un final a transmis adeverința cu prilejul executării și a procedat la comunicarea acesteia și cu Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud.
Reclamantul M. G. apreciază că nici această adeverință nu respectă întocmai dispozițiile sentinței civile nr. 4/F/2009 a Tribunalului B. -Năsăud, întrucât la rubrica salariul realizat trebuia să figureze sumele raportate de SC A. SA către Casa Județeană de Pensii B. -Năsăud prin adeverința nr. 5444/_ (f. 20-21) și nu cele înscrise în forma actuală.
Tribunalul observă că în cuprinsul adeverinței nr. 5444/_ sunt evidențiate pentru perioada aprilie 2004- februarie 2006 sumele pentru care s-au calculat contribuțiile individuale de asigurări sociale/ venit realizat, sumele fiind considerabil mai mari, decât cele trecute la rubrica
"salariul realizat"; din adeverința nr. 948/_ - în mod indirect contestată în prezenta cauză. În aprecierea îndeplinirii corespunzătoare de către pârâtă a obligației de a emite adeverința privind sporul de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv sporul pentru condiții nocive de
muncă de 10%, esențial apare stabilirea sumei la care trebuie raportate aceste procente. Reclamantul susține prin prezentul demers că procentele trebuie aplicate asupra salariului brut, avut în vedere pentru calculul contribuțiilor la asigurări sociale, iar pârâta prin adeverința întocmită a raportat aceste sume la salariul realizat calculat prin raportarea numărului de ore lucrate la salariul tarifar. Tribunalul apreciază că modul de calcul efectuat de pârâtă este cel corect și acesta a fost avut în vedere și de Tribunalul B. -Năsăud la pronunțarea sentinței civile nr. 4/F/2009, iar prin varianta solicitată de reclamant s-ar ajunge de fapt la aplicarea celor două sporuri asupra unui salariu brut, care include deja sporuri de vechime și alte premii, aplicându-se astfel spor la spor, ceea ce nu este posibil.
Pentru a exemplifica aceste aspecte, tribunalul va analiza înscrisurile depuse la dosarul cauzei privind modalitatea de calcul al salariului realizat și a salariului brut pentru lunile aprilie 2001 și septembrie 2001.
În ceea ce privește luna aprilie 2001 din raportul de salarizare (f.90) rezultă că salariul tarifar pentru luna respectivă este de 3.200.000, reclamantul lucrând în luna respectivă 152 ore, rezultând salariul de 2.861.176 lei. S-au calculat spor de 25 % - 715.294 lei, spor muncă grea 10 % - 286.118, spor toxicitate (condiții nocive) - 125.176 lei, rezultând salariul brut de 3.987.764 lei, sumă trecută și în adeverința 5444/_ (f. 20-21) și la care s-au calculat contribuțiile sociale. Pentru această lună, cât și pentru lunile mai-august 2001 s-a calculat și s-a achitat spor pentru muncă grea și pentru condiții nocive, dar așa cum a reținut și în sentința civilă nr. 4/F/2009 acest ultim spor nu s-a calculat corect la salariul realizat, iar începând cu luna septembrie 2009 aceste sporuri în mod greșit nu au mai fost acordate. Putem observa cu ușurință că prin adeverința nou eliberată nr. 948/_ s-au calculat sporurile de 10 % în mod corect la salariul realizat de 2.861.176 lei, rezultând o diferență de 160.942 lei pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale.
Pentru luna septembrie 2001 (f.91) salariul tarifar este de 3.929.000 lei, iar la 160 de ore lucrate reclamantul a realizat un salariu de 3.697.882 lei, la care s-a adăugat suma de 924.471 lei reprezentând spor de vechime 25 %, rezultând astfel salariul brut de 4.622.353 lei. Prin adresa nr. 948/_ pentru luna septembrie 2001 s-au calculat sporurile de 10% la salariul realizat de 3.697.882 lei, rezultând în final o diferență de 739.576 lei care se adaugă la salariul brut/baza de calcul a contribuției la asigurări sociale.
Tribunalul conchide, că adeverința nr. 948/_ eliberată de pârâta SC A. SA respectă întocmai dispozițiile sentinței civile nr. 4/F/2009 a Tribunalului B. -Năsăud, astfel încât obligația stabilită prin hotărârea judecătorească trebuie considerată îndeplinită. Raportat la aceste aspecte, este evident că în lipsa unei obligații de îndeplinit în sarcina pârâtei SC A. SA, aceasta nu poate fi obligată la plata de daune cominatorii.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. și raportat la soluția de respingere a acțiunii, atât față de pârâtul M. I., cât și față de SC A. SA, tribunalul urmează a respinge și cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceiași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., citat în B., S. I. Nr. 10, jud. B. -Năsăud, invocată de acest pârât și respinge acțiunea formulată față de acesta ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. G., cu domiciliul în B., str. A. P.
, nr. 3, sc. B, ap. 18, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtei SC A. SA, cu sediul în B., str. Drumul Cetății, nr. 85, jud. B. -Năsăud, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. D. L.
cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. V. C.
Red/Dact
BISz/MD -_ / 5 ex
| ← Sentința civilă nr. 5320/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 66/2013. Pretenții. Asigurări sociale → |
|---|
