Sentința civilă nr. 2557/2013. Contestație drepturi asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2557/F/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte de secție GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari:
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind contestația formulată de contestatoarea S. E. în contradictoriu cu intimata C. T. de P. B. -N. , având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale contestație decizie debit.
Cauza s-a judecat în fond la data de 18 septembrie 2013, concluziile fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 2 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus contestatoarea S.
E.
a solicitat în contradictoriu cu intimata C. T. de P. B. -N.
anularea deciziei nr. 113448/_ și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că ulterior intrării României în U.E. contestatoarea a fost angajată legal în muncă pe teritoriul Spaniei, țară membră UE, ca muncitor în industria cărnii la societatea comercială Martinez Loriente S.A. La data de_ a fost victima unui accident de muncă ce i-a cauzat o incapacitate de muncă permanentă, totală, conform deciziei nr._ 28/75 din_ emisă de Direcția Provincială Cuenca a Institutului Național al Protecției Sociale din subordinea Ministerului Muncii și Imigrării din Guvernul Spaniei.
Conform art. 58 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la acea dată, în cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
În aceste condiții, cererea contestatoarei de acordare a pensiei de invaliditate a fost admisă, fiind emisă decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 113448/_ . Această decizie nu a fost niciodată contestată.
Prin decizia atacată s-a anulat în fapt decizia nr. 113448/_, reținându-se probabil că nu sunt îndeplinite condițiile pentru trecere în pensie de invaliditate în urma unui accident de muncă, deoarece contestatoarea nu ar fi asigurată în sistemul public de asigurări sociale, pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece faptul că în speță contestatoarea a fost victima unui accident de muncă a fost stabilit în conformitate cu legislația în vigoare de către autoritățile competente. Nu este în competența Casei județene de pensii să stabilească că în fapt contestatoarea este victima unei boli obișnuite și nu a unui accident de muncă. Această concluzie a Casei județene B. -N. nu are niciun temei și nicio logică. Fuga disperată după economisirea de bani la bugetul de stat nu trebuie să ajungă până la cote ce depășesc penibilul și ridicolul: nu poți susține în fața unui judecător român sau eventual a unui judecător CEDO că un accident de muncă nu mai este accident de muncă doar pentru că nu s-a petrecut pe teritoriul României, și asta după intrarea în UE și în condițiile în care nici măcar legea română nu face vreo distincție în funcție de locul unde s-a întâmplat accidentul de muncă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 180 din Legea nr. 263/2010.
Contestația este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr.
263/2010.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal prevăzut de art. 201 alin. 1 NCPC (f. 11), a invocat excepția tardivității introducerii contestației, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că susținerile contestatoarei vizează aspecte ce țin de temeinicia și legalitatea deciziei nr. 7549/_ (de revizuire) referitoare la echivocitatea temeiurilor de fapt și de drept, care nu pot fi luate în considerare ca just și suficient temei în acțiunea de față.
Pretenția contestatoarei de anulare a deciziei de debit și de exonerare de la plata debitului, nu se susține. Intimata a procedat corect la aplicarea dispozițiilor în materie, constituindu-se în mod direct debitul reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, fiind respectat și termenul general de prescripție calculat de la data constatării prejudiciului.
La această dată decizia prin care s-a îndreptat eroarea comisă la stabilirea dreptului - decizia nr. 7549/_ de revizuire a deciziei nr. 13448/_ privind acordarea dreptului de pensie de invaliditate, se află în procedura prealabilă contestării (prevăzută de art. 149-151 din Legea nr. 263/2010), până la această dată legalitatea ultimei decizii de revizuire nefiind verificată.
Prin urmare, cum primul act urmează calea reformării prin procedura prealabilă contestării prevăzută de lege, contestarea secundului este echivocă.
Cum argumentele prezentate în susținerea contestației țin de verificarea celui dintâi act, iar contestatoarea consideră că nu datorează debitul s-a apreciat că nu poate fi admisă acțiunea acesteia.
Textul art. 179 reglementează dreptul intimatei de a recupera sumele achitate cu titlu de pensie ori de câte ori se constată că acestea nu se cuveneau beneficiarului, independent de persoana în sarcina căreia este culpa, restituirea trebuind solicitată în termenul general de prescripție de 3 ani.
În acest context, decizia emisă în cuprinsul căreia este stabilită suma de restituit, constituie titlu executoriu potrivit art. 181 din lege.
Neexistând o procedură legală care să temporizeze procedura debitării pensionarului care a încasat necuvenit drepturi de asigurări sociale, până la epuizarea procedurii de contestare a deciziei de reformare a pensiei, desființarea deciziei de debit, nu se impune, iar imperativul obligativității recuperării sumelor primează în cazul dat, intimata acționând în mod corect, potrivit prescripțiilor legale evocate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale OUG nr. 92/2003 art. 173, prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010.
Ulterior, prin precizarea depusă la data de 27 august 2013 s-a arătat că la data producerii riscului (a accidentului de muncă) contestatoarea avea calitatea de lucrător migrant (persoană care desfășura activitate și era asigurată în baza legislației de securitate socială a Spaniei-stat membru U.E.), neavând calitatea de asigurat în sistem romanesc (nici în baza Legii nr. 19/2000, nici în baza Legii nr. 346/2002).
În conformitate cu statutul pe care îl avea la acea dată și potrivit legislației aplicabile (Regulamentul Consiliului nr. 1408/721/C.E.E., Regulamentul Consiliului nr. 574/72/C.E.E., Instrucțiuni pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale la data aderării României la Uniunea Europeană a celor două regulamente - partea I, cap. II, art. 53 alin. 2 "drepturile de pensie de invaliditate urmare unui accident de muncă sunt acordate de instituția statului a cărui legislație era aplicabilă în momentul ivirii riscului asigurat (invaliditate urmare unui accident de muncă).
Contestatoarea a uzat de acest drept la acea dată, pensia de invaliditate fiindu-i stabilită de instituția spaniolă la data de_ într-un cuantum lunar de 937,23 euro (fapt confirmat prin adresa nr. 12074/_ de către Institutul Național de Securitate Socială din Spania).
Deși beneficiară deja a dreptului de pensie de invaliditate în sistemul asigurărilor sociale din statul în care și-a desfășurat activitatea și în care era asigurată la data producerii riscului (invaliditate având drept cauză accidentul de muncă) - Spania, a solicitat și Casei județene de pensii B. -N. acordarea aceleiași prestații - pensie de invaliditate - în baza deciziei asupra capacității de muncă nr. 191/_, fără a face cunoscut instituției că beneficia deja de un drept stabilit de un alt stat, pentru același risc-invaliditatea.
Dreptul de pensie de invaliditate s-a constituit în sistem românesc avându-se în vedere ca origine a invalidității accidentul de muncă (ce a fost confirmat prin actul medical spaniol "decizie de propunere" - din data de_ ), prin decizia nr. 113448/_ privind acordarea pensiei de invaliditate.
Potrivit legislației române, pentru a putea beneficia de prestații de asigurări sociale în sistem-pensie de invaliditate urmare unui accident de muncă, solicitanta trebuia să fie asigurată în sistemul românesc, potrivit prevederilor art. 53 din Legea nr. 19/2000.
Neavând calitatea de asigurat în baza Legii nr. 346/2002 și a Legii nr. 19/2000, nu i se putea deschide dreptul de pensie de invaliditate în considerarea beneficiului consacrat în privința stagiului de cotizare prin prevederile art. 58 din Legea nr. 19/2000 ("....asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare,,) ci doar în baza prevederilor art. 57 din Legea nr. 19/2000, dacă în raport cu vârsta, dovedea realizarea stagiului de cotizare cerut de lege.
La data stabilirii dreptului de pensie de invaliditate de către intimată, contestatoarea nu avea nici calitatea de asigurat pentru a i se deschide legal dreptul de pensie în baza cauzei invalidității (accident de muncă) în sistem românesc, și nu îndeplinea nici condițiile de stagiu de
cotizare prevăzute de art. 57 (în loc de un stagiu de cotizare minim - înjumătățit - de 5 ani si 6 luni, a avut realizat și confirmat la acea dată doar un stagiu de cotizare de 4 ani 3 luni și 24 zile).
Așadar, în acest mod, eronat (pe lângă faptul că s-a creat un cumul de prestații în două state pentru aceeași cauză) s-a constituit dreptul de pensie de invaliditate pentru contestatoare.
Prin notele scrise depuse la dosar de intimată în baza art. 244 NCPC s-au reluat apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse.
Excepția tardivității
a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 28 august 2013 (f. 172).
Analizând cu prioritate excepția invocată, potrivit art. 248 NCPC
, tribunalul reține că aceasta nu este întemeiază.
Legea nr. 263/2010 nu prevede termenul în care decizia de debit poate fi contestată, iar termenul de 45 de zile indicat în art. 106 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, este prevăzut numai pentru contestarea deciziei de admitere sau respingere a cererii de pensionare.
Întrucât decizia de debit constituie titlu executoriu, contestația împotriva acesteia reprezintă în opinia tribunalului o veritabilă contestație la executare reglementată de art. 172 din Codul de procedură fiscală (OG nr. 92/2003, republicată).
În aceste condiții termenul de promovare a contestației este de 15 zile, prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală, calculat de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Același termen este prevăzut și de art. 714 pct. 1 NCPC.
Desigur, deși este vorba de o creanță fiscală, sub aspectul competenței soluționării contestației, tribunalul reține că aceasta revine completului specializat în soluționarea litigiilor privind drepturi de asigurări sociale, conform art. 156 din Legea nr. 263/2010, act normativ special în materia asigurărilor sociale.
Decizia de debit a fost primită de contestatoare la data de 15 mai 2013, conform plicului poștal de expediție, astfel încât raportat la data promovării contestației - 28 mai 2013 - termenul legal a fost respectat, excepția tardivității nefiind întemeiată.
Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul reține că în sarcina contestatoarei s-a reținut încasarea unor drepturi bănești necuvenite, decizia de recuperare a debitului fiind emisă imediat după anularea deciziei de pensie emisă la data de 30 martie 2009 (f. 31) prin decizia nr. 7549/_ (f. 27) aflată în procedura prealabilă de contestare.
Fiind vorba de un titlu executoriu care nu provine de la instanța de judecată, conform art. 712 alin. 2 NCPC, normă aplicabilă și în materie fiscală potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003, republicată, în lipsa unei prevederi în acest sens în Codul de procedură fiscală, în cadrul contestației pot fi invocate și examinate și apărări de fond, atât timp cât Legea nr. 263/2010 nu prevede în legătură cu decizia de debit o cale procesuală specifică de desființare a acesteia.
Într-adevăr, așa cum corect a reținut intimata, contestatoarea a încasat în temeiul deciziei din 30 martie 2009 o pensie de invaliditate în condițiile în care la data acordării art. 58 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, act normativ în vigoare la acea dată, condiționa acordarea dreptului de dovada condiției de asigurat în sistemul public de pensii.
Or, nici la data ivirii invalidității, nici la data solicitării dreptului, contestatoarea nu avea calitate de asigurat în sistemul public de pensii din România, conform situației cuprinsă în adeverința aflată la dosar (f. 35 - 40).
În același timp, contestatoarea nu îndeplinea cerința stagiului de cotizare prevăzut de art. 57 din Legea nr. 19/2000, de 5 ani și 6 luni, stagiul său real fiind de numai 4 ani 3 luni 24 de zile.
Pe de altă parte, începând din_, contestatoarea este beneficiara unei pensii de invaliditate urmare a accidentului de muncă suferit, acordată de statul spaniol, pe a cărui teritoriu s-a produs invaliditatea, așa cum rezultă din adresa Institutului Național de Securitate Socială depusă la dosar (f. 170). Prin urmare, pentru același risc, contestatoarea a beneficiat de 2 pensii de invaliditate, ceea ce nu este posibil.
Reținând că potrivit legislației române contestatoarea nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de pensie de invaliditate, în mod corect s-a reținut plata unor drepturi nedatorate și s-a emis decizia de recuperare a acestora, conform art. 179 din Legea nr. 263/2010.
Într-adevăr decizia de anulare nu este definitivă, fiind în faza prealabilă de examinare, însă nu există nicio dispoziție legală care să amâne emiterea deciziei de recuperare, art. 141 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăzând curgerea termenului de prescripție de 3 ani de la data constatării prejudiciului creat prin plăți necuvenite, respectiv de la data emiterii deciziei de debit.
În baza acestor considerente și a dispozițiilor legale invocate, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii contestației și va respinge ca neîntemeiată contestația formulată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimată.
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S. E. , CNP 2.
, domiciliată în P. -B., strada P. nr. 65, județul B. -N. în contradictoriu cu intimata C. T. de P. B. -N. , cu sediul în B., b-dul R. nr. 22, județul B.
-N. de anulare a deciziei nr. 113448/_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
G. | C. F. | N. | G. |
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Zăpârțan S. P.
red. F.G.C./dact F.G.C./4 exemplare _
| ← Sentința civilă nr. 3956/2013. Contestație drepturi... | Decizia civilă nr. 2871/2013. Contestație drepturi asigurări... → |
|---|
