Sentința civilă nr. 9554/2013. Completare/lămurire dispozitiv. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 9554/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de contestatoarea C. J. DE P. C. în contradictoriu cu intimatul P. M., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat, avocat Andrei P., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatului arată că până la această dată, nu s-a executat nimic.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., invocată de către intimat prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției astfel cum a fost invocată, având în vedere că din cuprinsul contestației la executare nu rezultă ca aceasta are obiect lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile nr. 9279/2012 pronunțată în dosarul civil nr._, ci se invocă apărări de fond.
Instanța, în baza art. 153 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., având în vedere că legiuitorul stabilește în mod expres competența vizând contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza Legii nr. 263/2010 în favoarea tribunalului.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimat prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, raportat la motivele invocate de către reclamantă în cuprinsul contestației la executare.
Instanța, în baza art. 137 al. 1 C.pr.civ., respinge excepția inadmisibilității acțiunii, constatând că nu există motive care să împiedice partea să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor sale patrimoniale.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației formulate, în primul rând ca inadmisibilă, iar apoi ca neîntemeiată și totodată respingerea cererii de suspendare provizorie a executării silite, apreciind că cele hotărâri nu sunt potrivnice iar calea de atac care trebuia urmată era cea a revizuirii și nu a contestația la executare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoarea C. J. de P. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. a solicitat anularea executării silite si suspendarea provizorie a executării silite desfășurate în dosarul execuțional nr. 10/2013 al BEJ M. D., până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea arată că intimatul este beneficiarul a două sentințe irevocabile cu același obiect.
Astfel, a arătat că Tribunalul Cluj a respins acțiunea privind modul de calcul a indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, în dosarul nr. _
, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, reținând că indemnizația trebuie calculată în funcție de salariul mediu brut conform Legii nr. 341/2004, la care se aplică reducerea prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 și ulterior mărirea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 285/2010.
Contestatoarea a arătat că prin a doua sentință pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în mod contradictoriu, se recunoaște dreptul intimatului la plata indemnizației lunare reparatorii datorate conform art. 4 din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.
Contestatoarea a apreciat că în primul dosar s-a stabilit modul corect de calcul al indemnizației și a precizat că se află în situația prev. de art. 509 pct. 8 C.pr.civ. referitor la existența unor hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Intimatul P. M. a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. si excepția inadmisibilității acțiunii, respinse la termenul de judecată din data de_ iar pe fond, a solicitat respingerea contestației si respingerea cererii de suspendare provizorie a executări silite, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul a apreciat că nu este titularul a două sentințe civile cu același obiect și că nu există două hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat, neexistând o triplă identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, în dosarul nr._ s-a urmărit recalcularea pensiei iar în cel de-al doilea s-a urmărit anularea dec.nr.162533/_ privind încasare unor sume.
S- administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată în data de_ în dosarul nr. 10/2013 al BEJ M. D., intimatul P. M. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, sentința civilă nr. 9279/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin sentința civilă nr. 9279/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , care stă la baza executării silite, a fost admisă acțiunea reclamantului P. M. formulată în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., pârâta a fost obligată să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu acordarea, începând cu luna ianuarie 2010 și până la zi, a indemnizației lunare reparatorii conform art.4 din Legea nr.341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat prevăzut de art.15 din Legea 287/2010 si sa plătească acestuia diferențele rezultate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Obiectul judecății l-a constituit, în esență, determinarea sumei la care se raportează calculul indemnizației reparatorii lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004. Astfel, instanța a stabilit că abordarea pârâtei care calculase indemnizația prin raportare la salariul mediu aprobat pentru anul 2010 (deoarece Legea nr.287/2010 nu conținea dispoziții cu privire la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat la care se referă art.4 din Legea nr.341/2004, art. 15 vizând "câștigul salarial mediu brut";), nu este corectă, ci întrucât în cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 nu se mai regăsește noțiunea de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat ci aceea de câștig salarial mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, indemnizația va trebui, începând cu luna ianuarie 2010, calculată prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art.15 din Legea nr.287/2010, precum și să plătească acestuia diferențele rezultate.
Prin sentința civilă nr. 7625/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
care nu a fost pusă în executare silită în dosarul nr. 10/2013 al BEJ M. D., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. NATI. ALĂ DE P. PUBLICE și excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei C. LOCALĂ DE P. TURDA și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. reținând că prin decizia atacată s-a dispus constituirea în sarcina reclamantului a unui debit de 846 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada_ -_, acest debit urmând a fi recuperat conform art. 181 din Legea nr. 263/2003. Prin decizia atacată s-a reținut că reclamantului i s-a plătit, începând cu data de_, indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, la nivelul anterior Legii nr. 118/2010, deși corect ar fi fost să se majoreze cu 15% cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2011.
Instanța a constatat că reclamantul nu contestă faptul că începând cu data de_ acestuia i s-a plătit indemnizația în cuantumul de dinainte de Legea nr. 118/2010 (prin care s-a dispus diminuarea acestui cuantum cu 15%).
S-a mai reținut că în motivarea deciziei, pârâta C. J. DE P. C. a considerat că reclamantului ar fi trebuit să i se plătească, un cuantum mai mic, respectiv cuantumul din luna octombrie 2010 (de după reducerea efectuată conform Legii nr. 118/2010), majorat cu 15%.
Instanța a constatat că susținerea pârâtei, cuprinsă în motivarea deciziei atacate, este cea corectă, cuantumul integral al indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 fiind diminuat cu 15%, conform art. 14 lit.
d) din Legea nr. 118/2010. S-a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din aceeași
lege, această dispoziție (art. 14) urma să se aplice până în data de_ și cu toate acestea, Legea nr. 285/2010 (art. 10 alin. 1) a prevăzut că în anul 2011, drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 (inclusiv deci, indemnizația acordată în baza Legii nr. 341/2004) se vor acorda într-un cuantum majorat cu 15% față de nivelul din luna octombrie 2010 (nivelul de după reducerea prevăzută de Legea nr. 118/2010).
Instanța a reținut că indemnizația trebuie să fie calculată în funcție de salariul mediu brut, conform Legii nr. 341/2004 iar pe lângă aceste prevederi se aplică și cele cuprinse în Legea nr. 118/2010 și în Legea nr. 285/2010, prin urmare, la cuantumul obținut în urma calculului prevăzut de Legea nr. 341/2004, trebuie să se aplice reducerea prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 și mărirea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 285/2010.
În consecință, instanța a reținut că reclamantului i s-a plătit în anul 2011 indemnizația în cuantumul integral de dinainte de Legea nr. 118/2010, aspect pe care acesta nu s-a contestat, și că, după cum s-a arătat, acestuia ar fi trebuit să i se plătească un cuantum mai mic, respectiv cuantumul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Prin urmare, instanța a constatat că în mod corect pârâta a emis decizia atacată.
În ceea ce privește criticile formulate prin contestația la executare, pe de o parte, se constată că sentința civilă a cărei executare silită se efectuează stabilește că determinarea indemnizației lunare reparatorii era necesar a se face prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat prevăzut de art.15 din Legea 287/2010 iar nu prin raportare la salariul mediu aprobat pentru anul 2010. Așadar
Prin sentința civilă nr. 7625/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. se stabilește, în esență, că în mod corect pârâta a diminuat cu 15% cuantumul integral al indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, conform art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 care stabilește că de la data intrării în vigoare a legii se reduc cu 15%, printre altele, indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, cele două hotărâri judecătorești vizează aspecte diferite ale modului de calcul a indemnizației, una privind valoarea de referință (baza de calcul) iar cealaltă indicând că se aplică un procent de reducere asupra indemnizației.
Pentru acest motiv, instanța nu constată existența unor motive de nulitate a actelor de executare silită.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr.civ. referitor la existența unor "hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate"; nu poate fi analizat în cadrul contestației la executare, ci exclusiv în cadrul revizuirii.
Neîntemeiată este și cererea de suspendare provizorie a executării silite, neexistând vreun indiciu al îndeplinirii condiției urgenței măsurii suspendării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 399 și urm. C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiate contestația la executare și cererea de suspendare provizorie a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare provizorie a executării silite.
Respinge acțiunea exercitata de reclamanta C. J. DE P. C., cu sediul în C. -N., str. G. C. nr. 2, jud. C. împotriva pârâtului
P. M., dom. în comuna M. V. nr. 237, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, I. P. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, O. -R. L. |
Red.IP
4 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 622/2013. Completare/lămurire... | Sentința civilă nr. 72/2013. Conflict de competență.... → |
|---|
