Acceptare succesiune. Termen. Repunere în termenul de acceptare a succesiunii
| Comentarii |
|
Succesibilul poate fi repus în termenul de opţiune succesorală dacă se constată că sunt temeinic justificate cauzele pentru care acest termen de prescripţie a fost depăşit (art. 19 din Decretul nr. 167/1958). Stabilirea reşedinţei în străinătate nu constituie o cauză temeinic justificată, deoarece nu împiedică pe succesibil în aflarea morţii defunctului.
Secţia civilă, Decizia nr. 83 din 31 ianuarie 2008
Prin cererea înregistrată sub nr. 558/2006 la Judecătoria Arad reclamanta B.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.E.T. să se constate că B.L. a decedat la data de 27.01.2003; că masa succesorală rămasă se compune din imobilul înscris în C.F. Sebiș; că au vocație succesorală reclamanții (în calitate de soție supraviețuitoare) și pârâtul (ca fiu al defunctului); că doar reclamanta a acceptat succesiunea; a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut.
în motivare a invocat că doar ea, nu și pârâtul, a acceptat succesiunea defunctului.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate calitatea de moștenitori acceptanți a ambelor părți, să fie predată masa succesorală în cotele corespunzătoare către părți și înscrierea în cartea funciară a cotelor de drept astfel recunoscute.
în susținerea cererii a invocat faptul că la data decesului tatălui său, acesta nu mai avea imobilul în patrimoniu; reclamantul a plecat în Italia și, abia la întoarcerea în țară a aflat că imobilul revenise în patrimoniul defunctului în urma unui proces despre care a aflat cu aceeași ocazie.
Prin sentința civilă nr. 851 din 22.11.2006, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și în tot cererea reconvențională.
în consecință, a constatat compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctului, calitatea de moștenitori acceptanți a părților și cotele cuvenite acestora; a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor de drept.
Pentru a dispune astfel, față de probele administrate, instanța a reținut că masa succesorală se compune din imobilul înscris în C.F. Sebiș.
Acest imobil a făcut obiectul unui litigiu desăvârșit printr-o hotărâre judecătorească în baza căreia a fost rezoluționat contractul de întreținere încheiat între defunct și numiții S. (sentința civilă nr. 329 din 17.05.2004).
Cum, la data decesului antecesorului comun, imobilul nu se afla în patrimoniul său, pârâtul nu și-a putut materializa intenția de acceptare a succesiunii; ulterior acesta a plecat în Italia unde și-a stabilit reședința, astfel că nu a avut cunoștință despre deschiderea succesiunii prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul defunctului decât după chemarea sa în judecată de către reclamantă.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 304/A din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, apelul a fost admis iar sentința schimbată în sensul admiterii în tot a cererii principale și al respingerii cererii reconvenționale.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, din chiar susținerile pârâtului, acesta a avut cunoștință despre decesul tatălui și deschiderea succesiunii, dar nu a făcut vreun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. (1) C.civ. Faptul stabilirii sale în Italia și revenirea imobilului în patrimoniul autorului la 31.01.2006 nu se constituie în temeiuri de acceptare a succesiunii sau de prelungire a termenului în sensul art. 700 alin. (2) C.civ.
în consecință, reclamanta este unic succesor acceptant al succesiunii, instanța dispunând conform celor mai sus arătate.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâtei.
în motivare a invocat greșita respingere a cererii sale de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, câtă vreme la data decesului autorului său imobilul nu se mai găsea în patrimoniul său, el a plecat în Italia și abia ulterior a aflat despre reîntoarcerea imobilului în patrimoniul defunctului.
A mai invocat faptul că nici reclamanta nu a acceptat în termen succesiunea, ea continuând să locuiască în imobil nu în calitate de acceptant tacit al succesiunii ci ca beneficiar al unui drept de uzufruct viager constituit în favoarea sa prin contractul de întreținere.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 651 C.civ., succesiunea se deschide prin moarte și, față de dispozițiile art. 700, dreptul de a deschide succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că acceptarea trebuie făcută, ca regulă, în termen de șase luni de la decesul persoanei a cărei moștenire se transmite.
Legea nu distinge, în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de șase luni după cum, la data decesului, în patrimoniul defunctului existau sau nu bunuri. Pe de altă parte,dacă intrarea sau reintrarea în patrimoniul defunctului a unui bun după data decesului s-ar constitui (așa cum susține recurentul) în temei de repunere în termenul de acceptare, s-ar ajunge la situația nelegală și inechitabilă ca, indiferent de intervalul de timp scurs între decesul lui de cuius și creșterea patrimoniului acestuia, succesorul că solicite (și să i se recunoască) dreptul de a se alătura succesorilor diligenți care au respectat termenul de șase luni prevăzut de art. 700 C.civ., respectiv s-ar da efecte juridice favorabile culpei sau dezinteresului celui ce nu a respectat termenul.
în consecință, în mod corect a reținut instanța de apel că pârâtul nu a acceptat în termen succesiunea (aspect afirmat, de fapt, chiar de acesta) și că nici lipsa bunurilor din patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nici stabilirea sa în străinătate și nici faptul că acesta a luat cunoștință de rezilierea contractului de întreținere încheiat de defunct (cu consecința reîntoarcerii imobilului în masa succesorală) nu se constituie în temei de repunere în termenul de acceptare în condițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Nici susținerile recurentului vizând neacceptarea succesiunii de către reclamantă nu se constituie în temeiuri de modificare sau casare a deciziei recurate.
Contestarea calității de moștenitor acceptant a reclamantei presupunea formularea unei cereri în acest sens de către pârât, cu respectarea dispozițiilor art. 112,art. 119 C.proc.civ. Or, în cauză, reclamantul nu a formulat o atare cerere ci s-a referit la acest aspect pe calea concluziilor scrise depuse în primă instanță; pe de altă parte, el nu a criticat sentința prin care judecătoria a recunoscut reclamantei calitatea de moștenitor acceptant.
în consecință, susținerile recurentului vizând neacceptarea în termen a succesiunii de către reclamantă nu au natura unei excepții în sensul art. 162 C.proc.civ. ci apar ca fiind o cerere nouă ce nu poate fi primită, față de dispozițiile art.316 raportat la art. 294 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 304 C.proc.civ., instanța a respins recursul declarat de pârâtul B.E.T. împotriva deciziei civile nr. 304/A din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 558/238/A/2006.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Contractul de depozit. Acţiunile pe care le poate intenta... | Acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111... → |
|---|
