Anulare proces verbal de contravenţie. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 745 din data de 16.04.2013
Prin sentința civilă nr 6040/2011 , Judecătoria Bacău a admis sesizarea având ca obiect acțiune în constatare formulată de către petentul C.J.P.C. contradictoriu cu intimata S.C. R.R. S.A. , a menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 277/206 din 30.12.2010 încheiat de C.J.P.C. Bacău. , a constatat caracterul abuziv al clauzei înscrise în art. 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010. și a aplicat prestatorului de servicii S.C. R.R. S.A. sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 republicată. , reținând următoarele :
" Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 18.01.2011 sub nr. 684/180/2011 petentul C.J.P.C. Bacău a solicitat instanței de judecată să constate în contradictoriu cu intimata S.C. R.R. S.A. București că este abuzivă clauza de la art. 5.5.2 din contractul de prestări servicii nr. 8349020646/10.06.2010 încheiat de intimată cu numitul O.M. și în consecință să-i aplice acesteia sanctiunea contravențională corespunzătoare prevederilor Legii nr. 193/2000 pentru inserarea în contract a clauzei abuzive mai sus menționate.
În fapt, petentul a arătat că acțiunea de control a intimatei a declanșat-o în urma înregistrării unei reclamații formulate de un consumator referitoare la faptul că a solicitat prestatorului de servicii rezilierea contractului de furnizare de servicii nr. 8349020646/10.06.2010 ,însă acesta i-a solicitat să îi achite în plus față de valoarea facturilor emise o sumă fixă de 100 euro cu titlu de despăgubiri prev. de art. 5.5.2 din contract.
Totodată petentul a mai arătat că a solicitat intimatei să cuantifice în concret beneficiile acordate consumatorului la încheierea contractului ,însă acesta s-a rezumat să afirme că suma de 100 euro i se cuvine în temeiul clauzei contractuale mai sus arătate.
În drept petentul a invocat disp. art. 4 alin.2 din Legea 193/2000 republicată ,lit.j) din anexa la Legea 193/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 160/2010 și art. 84 din L.296/2004 modificată prin L. 161/2010.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit.i) din L. 146/1997 republicată.
La acțiune au fost anexate în copie procesul verbal de constatare a contravenției și întreaga documentație ce a stat la baza întocmirii acestuia.
Intimata a depus întîmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În esență intimata a invocat faptul că cererea de reziliere a fost formulată la data de 09.07.2010. Așadar la momentul depunerii cererii de reziliere de către consumator ,Legea nr. 161/2010 nu era aplicabilă ,ea fiind în drept să solicite clauza penală de 100 de euro. Ulterior cererii de reziliere din 09.07.2010 consumatorul O.M. nu a mai depus nici o altă cerere de reziliere a contractelor care să fie sub incidența L. 161/2010.
Intimata a mai invocat faptul că suma de 100 euro prevăzută în contract include beneficiile acordate și enumerate exemplicativ de art. 5.5.2 din contract și ea nu se rezumă doar la acestea ,nefiind constituită exclusiv din aceste costuri (instalare gratuită ,discount 100% pentru abonamentul aferent perioadei 11.06-31.08.2010 pentru pachetul suplimentar M.P. și serviciul de telefonie fixă ,2200 de minute gratuite în rețeaua R.R. ,300 minute gratuite în alte rețele de telefonie fixă ,faptul că a primit un decodor ,cartelă ,modem).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Numitul O.M. ,în calitate de consumator a informat-o pe intimată în data de 09.07.2010 că dorește să rezilieze contractele de prestări servicii încheiate cu aceasta pentru imobilele din mun. Bacău (televiziune ,internet și telefonie) , motivat de lipsa de calitate a serviciilor prestate reflectată în cele 4 sesizări pe care le-a formulat anterior datei de 09.07.2010. Intimata a condiționat rezilierea contractelor de plata de către consumator a sumei de 100 euro prev. la art. 5.5.2 din contracte cu titlu de daune materiale pentru denunțarea unilaterală a contractului.
În drept acțiunea formulată de petent este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art.4 alin.4 din L. 193/2000 prevede că "lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive";. Aceasta înseamnă că enumerarea din listă este exemplificativă și nu limitativă. În consecință ,simplul fapt că prin L. 161/2010 lit. j) din anexa la L. 193/2000 a fost completată cu"; restrîngerea sau anularea dreptului consumatorului de a denunța unilateral contractul";, nu înseamnă că anterior apariției acestei legi o clauză contractuală ca cea din art. 5.5.2 din contractele încheiate de intimată cu consumatorii prin care dreptul consumatorului de a denunța unilateral contractul era restrîns sau anulat prin impunerea de către comerciant consumatorului a unor clauze referitoare la plata unei sume fixe, nu putea fi considerată abuzivă în sensul art. 4 alin 1 din L. 193/2000.
Legea 161/2010 nu a făcut decît să menționeze în mod expres și exemplificativ un tip de clauză abuzivă care putea preexista și anterior intrării sale în vigoare. Altfel spus ,ne aflăm în prezența unei continuități de reglementare și nu a unei adăugiri de reglementare pe fond. Or, este de principiu că în cazul continuității de reglementare este exclusă prin ipoteză retroactivitatea reglementării noi. De reținut că în acest caz s-a pronunțat mutatis mutandis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2/2003.
Într-adevăr chiar și din perspectiva formei pe care L 193/2000 o avea anterior intrării în vigoare a L. 161/2010 o clauză contractuală prin care comerciantul restrângea sau anula dreptul consumatorului de a denunța unilateral contractul prin obligarea acestuia la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale poate fi considerată abuzivă în temeiul art. 4 alin 1 din L.193/2000 și nu în sensul lit.j) din anexa la L. 193/2000 în forma anterioară L.161/2010 ,deoarece ,pe de o parte ,această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul (fapt necontestat de către intimată) iar pe de altă parte prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru economic semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Dezechilibrul economic semnificativ între părțile contractante constă în faptul că pe de o parte prejudiciul material suferit în concret de către prestatorul de servicii este în cvasitotalitatea cazurilor mult mai mic decât cel evaluat anticipat prin contract ,iar pe de altă parte nu există în contract o prevedere similară în favoarea consumatorului pentru ipoteza în care prestatorul de servicii dorește să denunțe unilateral contractul de prestări servicii.
În speță ,prejudiciul astfel cum a fost el justificat de către intimată nu poate fi în mod evident în valoare de 100 euro deoarece discountul oferit consumatorului urma să-și înceteze efectele juridice odată cu denunțarea unilaterală a contractului ,iar lipsa de folosință a decodorului ,cartelei și modemului primite în custodie de către consumator poate fi considerată un prejudiciu doar în ipoteza în care consumatorul ar refuza restituirea lor după denunțarea unilatarelă a contractului ,or în cauza pendinte intimata nu a invocat existența unei asemenea ipoteze de fapt. Aceiași este și situația minutelor gratuite în rețea și în alte rețele de telefonie fixă primite de consumator.
Cât privește contravaloarea manoperei și a materialelor folosite pentru instalarea serviciului furnizat consumatorului ,instanța reține ,pe de o parte ,faptul că în nici un caz costul unei astfel de operațiuni nu poate atinge valoarea de 100 euro( fapt notoriu), iar pe de altă parte ,intimata nu a făcut dovada faptului că instalarea este taxată în cazul ofertelor obișnuite din portofoliul acesteia.
În aceste condiții este irelevant în cauză faptul că cererea de reziliere a fost formulată de consumator anterior iar nu ulterior apariției L. 161/2010.
Fapta comerciantului de a insera în contract clauze abuzive constituie contravenție conform art. 16 alin 1 din L 193/2000. La stabilirea în concret a cuantumului amenzii instanța va ține seama de faptul că tipul de clauză abuzivă mai sus menționat se regăsește în toate contractele încheiate de intimată anterior datei de 09.07.2010 cu consumatorii.
Pentru considerentele expuse ,instanța va admite sesizarea și va dispune în sensul arătat prin dispozitivul prezentei sentințe.";
Prin recursul declarat , recurenta R.R. SA a arătat că la data depunerii cererii -09.07.2010 în cuprinsul contractului cadru nu exista o clauză abuzivă în senul celor precizate în Legea 193/2000 anexa alin 1 lit j deoarece la momentul respectiv legea 161/2010 nu era în vigoare ; contractul de furnizare servicii prevedea acordarea unei promoții cu condiția ca acest contract să fie în vigoare o durată minimă inițială de la data punerii în funcțiune a serviciilor contracte ; solicitarea de reziliere din data de 09.07.2010 nu putea fi probată în condițiile stipulate de abonat .
Analizând actele și lucrările dosarului , Tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente :
Cererea de reziliere a petiționarului O.V. asupra încetării efectelor juridice ale contractului nr 8349020646 /10.06.2010 a fost depusă la data de 09.07.2010 , dată la care contractul era în derulare , expirând de facto în octombrie 2011 . Legea aplicabilă rezilierii este cea de la data încheierii contractului între părți , respectiv la data de 10.06.2010 .
Legea 193/2000 anexa 1alin 1 lit j în forma aplicabilă la data încheierii de furnizare servicii nr 8349020646 /10.06.2010 prevede că sunt clauze abuzive cele care restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:
- comerciantul a modificat unilateral clauzele menționate la lit. e);
- comerciantul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
ART. II din Legea 161/2010 publicată în MO nr. 497 din 19 iulie 2010 prevede că în anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, la punctul (1), litera j) se modifică și va avea următorul cuprins:
"j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
- comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
- comerciantul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;
- comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale."
Art 4 din legea 193/2000 era în vigoare la data încheierii contractului părților și stipula că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Art.4 alin.4 din L. 193/2000 prevede că "lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive";. Aceasta înseamnă că enumerarea din listă este exemplificativă și nu limitativă.
În mod corect a apreciat instanța de fond că simplul fapt că prin L. 161/2010 lit. j) din anexa la L. 193/2000 a fost completată cu"; restrângerea sau anularea dreptului consumatorului de a denunța unilateral contractul";, nu înseamnă că anterior apariției acestei legi o clauză contractuală ca cea din art. 5.5.2 din contractele încheiate de recurentă cu consumatorii prin care dreptul consumatorului de a denunța unilateral contractul era restrâns sau anulat prin impunerea de către comerciant consumatorului a unor clauze referitoare la plata unei sume fixe, nu putea fi considerată abuzivă în sensul art. 4 alin 1 din L. 193/2000.
Art. 84 din Legea 296/2004 prevedea în mod clar că dreptul consumatorului la denunțarea contractului nu poate fi anulat de nicio clauză contractuală sau înțelegere între părți, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept., textul de lege fiind aplicabil la data încheierii contractului.
Astfel plata taxei de 100 de euro în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea perioadei contractată este o clauză care conține prevederi contrare art 84 din Legea 296/2004 și Legii 193/2000 , nefiind negociată direct cu consumatorul care nu putea influența în vreun fel asupra întinderii ei .
În mod corect a remarcat că nu există în contractul părților o clauză contractuală similară în favoarea consumatorului în cazul rezilierii din voința recurentei , fiind în mod evident că respectiva clauză inserată în art 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010 nu a fost negociată direct cu consumatorul .
Principiul bunei credințe desemnează respectul reciproc al părților contractante , adoptarea unui comportament onest și rezonabil . Neprecizarea în clar a scopului taxei de reziliere deteriorează în concret echilibrul contractual prin abuzul de putere al comerciantului care impune contrar principiului bunei credințe la momentul semnării contractului clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului .
În mod corect instanța de fond a apreciat asupra dezechilibrului economic semnificativ între părțile contractante întrucât prejudiciul material suferit în concret de către prestatorul de servicii este în cvasitotalitatea cazurilor mult mai mic decît cel evaluat anticipat prin contract .
Instanța de fond nu a aplicat legea 161/2010 retroactiv , specificând în mod expres că Legea 161/2010 nu a făcut decât să menționeze în mod expres și exemplificativ un tip de clauză abuzivă care putea preexista și anterior intrării sale în vigoare.
Conform art . 16 din Legea 193/2000 , constituie contravenție, în măsura în care fapta nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, încălcarea interdicției stipulate la art. 1 alin. (3) și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
În mod corect instanța de fond a menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 277/206 din 30.12.2010 încheiat de C.J.P.C.Bacău. , a constatat caracterul abuziv al clauzei înscrise în art. 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010. și a aplicat prestatorului de servicii S.C. R.R. S.A. sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 , urmând a se respinge ca nefondat recursul .
| ← Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare | Acţiune în constatare.Reexaminare ajutor public. → |
|---|
