Acordarea de despăgubiri pentru încetarea anticipată a contractului de prestări servicii de telefonie
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 201/AC din data de 07.06.2017
Se examinează apelul declarat de reclamanta XX, cu sediul în XX, împotriva sentinței civile nr. XX/16.12.2016, pronunțată de Judecătoria XX, în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu pârâtul XX, domiciliat în XX, str. XX, în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit reprezentantul legal al apelantei-reclamante, precum și intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii, constată că este legal sesizată:
- este competentă general - potrivit prevederilor art. 126 din Constituția României și art. 2 din Legea nr. 304/2004, privind Organizarea judiciară;
- este competentă material și teritorial - potrivit prevederilor art. 95 alin. 1 pct. 2, coroborat cu art. 1033 alin. 1 Cod procedură civilă;
- este competentă funcțional, conform Hotărârilor nr. 21 și 22 din 2011 și nr. 2 din 2016, ale Colegiului de Conducere a instanței.
Instanța constată că apelul este legal timbrat, formulat în termen legal, precum și faptul că intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Instanța constată cererea de apel în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. XX/16.12.2016, Judecătoria XX a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanta XX, în contradictoriu cu pârâtul XX, și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 890,91 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și suma de 904,48 lei, cu titlu de penalități de întârziere și 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză.
Totodată, a respins cererea pentru rest, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, între XX (în prezent XX.), în calitate de furnizor, și pârâtul XX s-a încheiat contractul de abonament pentru serviciile XX nr. XX (f. 8-21). În baza acestor contracte, pârâtul a primit nr. de cont XX.
Conform art. 10.7 din Condițiile generale ale Contractului nr. XX, pârâtul avea obligația achitării facturilor, în termen de maxim 14 zile de la data facturării, iar prin art. 10.10 din aceleași condiții generale, părțile au stabilit penalități de întârziere de 0,5% pe zi, începând cu prima zi ulterioară scadenței, până la data plății efective, totalul penalităților de întârziere putând depăși suma asupra cărora sunt calculate.
Prin contractul de cesiune din data de 08.12.2014, creanța privind pe acest pârât a fost cesionată către XX.
Cesiunea a fost înregistrată la arhiva electronică de garanții reale mobiliare. Având în vedere cesiunea intervenită, XX s-a subrogat în drepturile si obligațiile deținute anterior de XX față de debitor.
În drept, în conformitate cu prevederile art.1270 Cod civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitorul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța a reținut că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 Cod civil, în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata în integralitate a facturilor emise) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța a apreciat că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul sumei solicitate cu titlu de contravaloare servicii, instanța a reținut că aceasta se compune din suma de 890,91 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicații electronice de care a beneficiat debitorul - pârât.
În consecință, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 890,91 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța a reținut că, potrivit art. 10.7 din Condițiile generale ale Contractului nr. XX, pârâtul avea obligația achitării facturilor, în termen de maxim 14 zile de la data facturării, iar prin art. 10.10 din aceleași condiții generale, părțile au stabilit penalități de întârziere de 0,5% pe zi, începând cu prima zi ulterioară scadenței, până la data plății efective, totalul penalităților de întârziere putând depăși suma asupra cărora sunt calculate.
În conformitate cu prevederile art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. c Cod civil, pârâtul fiind de drept în întârziere, de la data scadenței facturii.
Prin urmare, și acest capăt de cerere a fost admis, iar pârâtul obligat către reclamantă la plata sumei de 904,48 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Cu privire la suma de 800 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 16.1 din Termenii generali Contractului nr. XX, în situația în care abonatul nu își respectă obligațiile de plată asumate, furnizorul este în drept să considere contractul reziliat de plin drept, fără punere în întârziere sau preaviz, drept de compensație sau despăgubiri pentru abonat iar conform art. 17.1 în cazul în care contractul încetează înainte de perioada inițială, XX poate percepe abonatului costuri de încetare a contractului înainte de termen pentru fiecare cartelă dezactivată, costurile de încetare urmând a se calcula utilizând o formulă de calcul, luând în considerare numărul de luni rămase până la sfârșitul perioadei inițiale, care se înmulțește cu penalitatea lunară de încetare a contractului.
Reclamanta a precizat că a fost calculată suma de 800 lei, reprezentând contravaloarea unei cartele SIM.
Instanța a reținut că reclamanta poate înceta contractul din motive imputabile clientului. Cu toate aceste, având în vedere posibilitatea, și nu obligația creditorului de a considera contractul ca fiind încetat de plin drept în ipotezele menționate, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi considerat faptul că a operat încetarea de drept, la dosar neexistând notificarea adresată pârâului în acest sens sau un înscris din care să rezulte data când s-a procedat la rezilierea contractului, având drept consecință calcularea sumelor datorate cu titlu de daune raportat la numărul lunilor rămase până la sfârșitul perioadei.
În consecință, instanța a apreciat că în lipsa dovedirii datei când a creditorul cedent a procedat la rezilierea contractului, creanța solicitată cu titlu de despăgubiri nu are un caracter cert, lichid și exigibil, având în vedere că modul de calcul, cuantumul și data scadenței depind de data încetării acestuia.
Pentru aceste motive, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, începând cu data de 08.12.2014, instanța a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. 1 Cod civil, "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic";.
De asemenea, instanța a avut în vedere că prin art. 10.10 din contract s-a prevăzut dreptul reclamantei ca în caz de întârziere la plată să perceapă penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere de la scadență până la plata efectivă a acesteia precum și că potrivit preambulului contractului de cesiune încheiat între S.C. XX și reclamantă, la pct. 3 se stipulează voința cedentului de a înstrăina cesionarului creanțele cedate împreună cu accesoriile aferente acestora în conformitate cu art. 1568 alin. 1 Cod civil.
În consecință, față de faptul că în contract s-a stipulat o clauză penală în caz de executare a obligației de plată cu întârziere, accesoriu transmis odată cu cesiunea creanței principale, instanța a apreciat că reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1535 alin. 1 Cod procedură civilă, teza a II-a, cu referire la dispozițiile O.G. nr. 13/2011.
În consecință, și acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis, în parte, cererea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamanta XX, care a solicitat schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul admiterii și a capetelor de cerere privind plata despăgubirilor în valoare de 800 lei, precum și a dobânzii legale solicitate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod eronat a soluționat capetele de cerere privind acordarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri și dobândă legală, întrucât a furnizat înscrisuri în baza cărora aceasta putea constata faptul că, în speța, a fost depus un contract încheiat între creditorul - cedent și intimatul - pârât prin care au fost prevăzute modalități de încetare a acestuia, contract depus în probatoriu, potrivit căruia au fost stabilite de către creditorul cedent, sumele solicitate de către apelantă prin cererea de valoare redusă, pentru care instanța de fond nu a solicitat informații suplimentare/lămuriri cu privire la modul de calcul, ori termenul pentru care acestea au fost calculate, cauza fiind soluționată în lipsa acestor informații, la primul termen de judecată, prin admiterea în parte a cererii și respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere referitoare la despăgubirile pentru încetarea prematură și dobânda legală.
În aceste condiții, a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că cererea de valoare redusă, prin care a solicitat obligarea intimatului - pârât la plata sumelor restante, stabilite cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură și dobânda legală, este întemeiată.
Prin soluția instanței de fond a fost prejudiciată, fiindu-i restricționate drepturilor sale legale, astfel că, face anumite precizări referitoare la aspectele de procedură din etapa soluționării cererii de valoare redusă, la fond, prin care învederează dispozițiile prevăzute de art. 1029 alin. (4)-(5) Cod procedură civilă, respectiv: "În cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate, ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare. Instanța va folosi în acest scop un formular tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiției";.
Totodată, potrivit alin. (5) al aceluiași articol sunt prevăzute următoarele: "În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanță, cererea se va anula";.
În completarea dispozițiilor menționate, precizează faptul că este prevăzută, totodată, și aplicarea prevederilor art. 200 Cod procedură civilă. Astfel, în formularul de completare/rectificare, reclamantului i se vor comunica lipsurile cererii, cu mențiunea că, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să se efectueze completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anularii cererii. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul menționat, instanța va dispune anularea cererii prin încheiere, dată în camera de consiliu. Împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Așadar, legiuitorul a înțeles să dea posibilitatea instanței de judecată să dețină toate elementele necesare soluționării cauzei, însă aceasta din urmă nu a înțeles să dea eficiență acestor dispoziții. Totodată, legiuitorul a prevăzut și sancțiunea pentru reclamant, dacă obligațiile nu sunt respectate, anularea cererii (art. 1029 alin. 5. Cod procedură civilă).
În prezenta cauză, instanța de fond în mod eronat a dispus judecarea cauzei; dacă situația prezentată în formularul de cerere de valoare redusă nu era lămuritoare pentru aceasta, trebuia să solicite completarea informațiilor.
În calitate de reclamant, a depus înscrisurile primite de la creditorul - cedent, conform cărora a arătat instanței de fond faptul intimatul - pârât datorează suma de ... lei, însă Judecătoria XX a primit acțiunea împreună cu înscrisurile depuse în probatoriu și a soluționat cauza prin admiterea, în parte, a sumelor solicitate, întrucât, în accepțiunea acesteia, din informațiile furnizate de reclamantă, nu rezultă faptul că intimatul - pârât a fost notificat cu privire la rezilierea contractului și, totodată, nu a fost indicată data încetării contractului, cât și modalitatea de calcul a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură.
În această situație, deși procedura de soluționare prevede reguli speciale privind regularea cererii, instanța nu a procedat la citarea sa pentru a i pune în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să furnizeze informații și înscrisuri suplimentare, necesare pentru soluționarea cauzei, în procedura specială, potrivit dispozițiilor legale prevăzute de 1029 alin. (4) Cod procedură civilă.
Așadar, în situația constatată de instanță, în care a apreciat necesare informații și dovezi suplimentare privind sumele solicitate prin acțiune, aceasta avea la dispoziție două variante procedurale: să facă aplicarea art. 1027 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, în cazul în care considera că cererea un poate fi soluționată în procedura cererilor de valoare redusă; să facă aplicarea art. 1027 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă și să solicite reclamantei să completeze cererea cu informații sau înscrisuri suplimentare.
În primul caz, instanța avea obligația de a aduce la cunoștința reclamantei faptul că cererea nu se poate soluționa pe calea procedurii speciale și, în situația în care acesta nu își retrăgea acțiunea, instanța o soluționa potrivit dreptului comun.
În al doilea caz, instanța era obligată să înștiințeze reclamanta asupra necesității completării cererii sale, iar dacă aceasta nu se conforma dispozițiilor instanței, pronunța o hotărâre de anulare a cererii.
Așadar, dispozițiile anterior menționate prevăd anumite reguli speciale cu privire la regularizarea cererii introductive de către instanță, atunci când aceasta îmbracă forma formularului - tip de cerere. Astfel, în cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare. Instanța va folosi în acest scop un formular tip, aprobat prin ordin al ministrului justiției nr. 359/C/2013. În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit, cererea se va anula.
În motivarea soluției de respingere a capetelor de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură, instanța de fond a reținut faptul că nu s a făcut dovada încetării contractului prin depunerea notificării de reziliere comunicată acestuia, nefiind indicată nici data de încetare a contractului, nici modalitatea de calcul a acestor sume.
Față de aceste aspecte, apelanta critică motivarea reținută de către instanța de fond în considerentele hotărârii, întrucât a arătat faptul că între XX și intimatul pârât, ca negotium iuris, a fost încheiat contractul de prestări servicii, în baza acestuia au fost emise și facturile fiscale depuse în probatoriu, acestea având valoarea unor acte de executare a contractelor.
Astfel, potrivit art. 250 Cod procedură civilă, dovada unui act juridic se poate face prin înscrisuri, iar conform art. 265 Cod procedură civilă, factura fiscală emisă de un profesionist în desfășurarea activității sale reprezintă un înscris probator al raportului juridic dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 10.7. din Contractul încheiat între părți, intimatului - pârât îi incumbă obligația achitării contravalorii serviciilor furnizate, în termen de 14 zile de la emiterea facturilor. Facturile fiscale emise, pe care apelanta - reclamantă își întemeiază pretențiile, nu au fost contestate de către intimatul - pârât, fiindu i comunicate și opozabile, însă neachitate la scadență.
În condițiile în care părțile au prevăzut prin contractul încheiat modalitatea de executare a contractului, drepturile și obligațiile părților, conform înscrisurilor depuse în probatoriu, era lesne de înțeles faptul că furnizorul și a îndeplinit obligațiile de a furniza serviciile contractate de către intimatul - pârât, însă acesta din urmă nu a înțeles să își îndeplinească obligația de a plăti sumele stabilite prin facturile fiscale emise lunar și, ca atare, acesta este în culpă pentru situația creată.
Astfel, în materie contractuală este suficient pentru creditor să invoce neexecutarea obligației pentru ca sarcina probei să fie inversată, revenind debitorului a proba faptul că și a executat această obligație. Cu alte cuvinte, în calitate de reclamantă, trebuie să dovedească existența obligației la momentul nașterii acesteia, fiind în sarcina intimatului - pârât să dovedească faptul contrar sau executarea obligațiilor.
În speță, prima instanță a considerat că, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata despăgubirilor pentru încetarea contractului înainte de împlinirea perioadei contractuale stabilite de părți, acesta nu poate fi admis, întrucât reclamanta nu a depus dovada notificării intimatului - pârât cu privire la reziliere și nu a indicat data la care contractul a încetat și, totodată, nu a depus un mod de calcul al acestor sume, iar din înscrisurile depuse nu rezultă aceste informații; ca atare, a soluționat cererea prin admiterea în parte a pretențiilor societății, fără să solicite informații ori înscrisuri suplimentare privind pretențiile solicitate, necesare pentru soluționarea unei astfel de cereri, astfel cum legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acțiunii pe calea acestei proceduri.
Pentru aceste motive, soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, întrucât dezlegarea chestiunilor supuse judecații este rezultatul unor greșeli de aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Deși a depus, în probatoriu, înscrisuri din care reieșea raportul juridic dintre furnizorul XX S.A. (actuala XX) și intimatul - pârât și conform cărora rezultă culpa acestuia din urmă, pentru neîndeplinirea obligației și încălcarea clauzelor contractuale, prin nerespectarea acestora, instanța de fond nu a luat în considerare aceste documente, procedând la admiterea în parte a acțiunii, motivat de faptul că nu au fost furnizate suficiente informații.
Din acest punct de vedere, a precizat că înscrisurile depuse, în probatoriu, reliefează conduita părților în îndeplinirea obligațiilor, executarea succesivă a contractelor prin furnizarea serviciilor fiind îndeplinită doar de către creditorul - cedent, nu și de către intimatul - pârât, prin efectuarea plăților lunare, astfel cum s a obligat prin contractul de furnizare servicii încheiat.
Astfel, sub aspectul caracterului cert, lichid și exigibil, a depus, la dosar, înscrisuri din care rezultă următoarele elemente: contractul de abonament, având o perioadă contractuală stabilită de părți pentru 24 luni; costul lunar în valoare 31 euro, cu titlu de abonament, conform anexei la servicii, parte din contract; 0,5% procent pentru calculul penalităților de întârziere, penalități ce urmau a fi calculate în cazul neplății serviciilor de care a beneficiat intimatul pârât, conform clauzelor contractuale cuprinse în contractul încheiat; cuantumul despăgubirii pentru încetarea înainte de împlinirea perioadei contractuale, stabilită de părți pentru 24 luni, în caz de neplată a abonamentului, prevăzut la art. 17 din contractul încheiat, care face trimitere la sumele indicate în anexa servicii și prin care se indică și modalitatea de calcul a sumelor datorate cu acest titlu; facturile fiscale conținând serviciile de care a beneficiat intimatul - pârât, acestea conținând totodată și costurile suplimentare înregistrate din convorbiri efectuate de către intimatul - pârât, cât și perioada pentru care s au calculat sumele datorate.
În aceste condiții, înțelege să critice soluția instanței de fond de respingere a capetelor de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură a contractelor și dobânda legală și, totodată, să invoce dispozițiile aplicabile în speță, în baza cărora consideră că instanța de fond a soluționat în mod eronat aceste capete de cerere și a dispus respingerea acestora, respectiv prevederile art. 1270 Cod civil, din care rezultă faptul că acordul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art. 1.359 alin. 1 Cod civil.
Astfel, potrivit art. 1350 alin. 2 Cod civil, atunci când persoana nu și îndeplinește fără nici o justificare obligațiile pe care le a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată la repararea acestui prejudiciu; astfel, apelanta - reclamantă care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar intimatul - pârât care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Tocmai din interpretarea clauzelor contractuale prevăzute de art. 16.1 și art. 16.4 din termenii generali, a arătat instanței de fond, prin notele scrise comunicate la dosarul cauzei, condițiile în care contractele au încetat și momentul încetării și, totodată, faptul că, în temeiul acestor clauze, coroborate cu cele prevăzute la art. art. 17.1. și art. 17.2. din Termenii generali, creditorul - cedent a calculat sumele indicate în cererea de valoare redusă.
Părțile au procedat astfel la o evaluare anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp de către client a obligației de plată a contravalorii serviciilor, prin inserarea unei clauze penale în accepțiunea art. 1.538 Codul civil, iar prin aceasta părțile și au exprimat acordul valabil în ceea ce privește modalitatea de executare a contractului.
Însă, instanța nu a avut în vedere caracterul accesoriu, precum și semnificația clauzei penale inserate de părți în contractul încheiat, considerând ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri și dobândă legală, motivat de faptul că nu s a făcut dovada notificării intimatului - pârât asupra rezilierii contractului, nu s a indicat data încetării contractului și totodată, nu s a depus un mod de calcul al despăgubirilor pentru încetarea prematură, iar în ceea ce privește dobânda legală, a considerat că această solicitare, este neîntemeiată.
Față de motivul instanței de fond în baza căruia a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata sumelor cu titlu de despăgubiri pentru încetarea contractului înainte de împlinirea termenului contractual, apelanta a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că încetarea contractului de abonament servicii a intervenit potrivit art. 16 din Termenii Generali ai Contractului de abonament pentru serviciile XX - capitol referitor la încetarea contractului la inițiativa XX, pct. 16.1., conform căruia: "XX este îndreptățit să considere Contractul reziliat de drept, fără punere în întârziere, fără preaviz, drept de compensație sau despăgubiri pentru Abonat, în următoarele situații: (i) Abonatul nu își respectă obligațiile de plată chiar și în urma suspendării sau deconectării Serviciilor de către XX (…)";
Totodată, conform pct. 16.3. de la același capitol, "încetarea Contractului în cazurile enumerate mai sus se va produce prin deconectare, începând cu sau oricând după data constatării de către XX a oricăruia dintre cazuri. Această încetare operează de plin drept, punerea în întârziere a abonatului rezultând din simplul fapt al neexecutării, fără nici o intervenție din partea instanței, fără preaviz, fără drept de compensație sau despăgubiri sau alte formalități prealabile";.
Din interpretarea acestor clauze contractuale privind rezilierea contractului, rezultă așadar faptul că în sarcina creditorului - cedent XX nu au fost prevăzute formalități de efectuat în prealabil pentru a opera rezilierea contractului. Constatarea de către furnizor a faptului că abonatul nu și a îndeplinit obligația de plată a serviciilor de telecomunicații furnizate îi îndreptățește să procedeze la deconectarea serviciilor și să constate faptul că a intervenit încetarea contractului conform prevederilor anterior menționate, fără a fi necesară notificarea abonatului sau intervenția instanței de judecată.
Ca atare, se poate constata, în mod evident, încălcarea clauzelor contractuale redate, însușite de părți prin semnarea contractului, întrucât din facturile fiscale depuse, rezultă faptul că intimatul - pârât nu și a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor de telecomunicații, facturi a căror contravaloare a fost admisă de către prima instanță.
În aceste condiții, este evidentă incidența aplicării de către creditorul - cedent a prevederilor contractuale mai sus menționate, conform cărora rezultă modalitatea de încetare a contractului.
Astfel, potrivit contractului încheiat la data de 19.02.2013, perioada contractuală stabilită de părți a fost de 24 de luni, perioadă ce a început să curgă de la data încheierii, însă contractul a fost reziliat la data de 05.02.2014, rămânând astfel mai mult de 22 luni până la sfârșitul perioadei contractuale; ca atare, creditorul cedent a calculat costuri pentru încetarea contractului înainte de perioada contractuală stabilită de părți, în valoare de 800 lei, astfel cum rezultă din fișierul de mai jos, sume cesionate prin contractul de cesiune.
Creditorul - cedent a calculat această sumă în baza prevederilor cuprinse la art. 17.1, paragraful II din contract, potrivit cărora: ";În cazul în care se dezactivează 1 (una) sau mai multe cartele SIM înainte de expirarea perioadei inițiale stabilite pentru fiecare cartela SIM, din orice motiv (...), XX poate percepe abonatului costuri de încetare a contractului înainte de expirarea perioadei inițiale, pentru fiecare cartelă SIM dezactivată.
Față de aceste aspecte, consideră că a probat, conform art. 249 Cod procedură civilă, pretenția dedusă judecății. Taxa de încetare este prevăzută la art. 15-17 din Termenii și Condițiile Contractului de abonament de servicii încheiat și în Anexa servicii, parte a contractului. Cu privire la cesiunea creanței și pentru achitarea acestor sume restante intimatul - pârât a fost notificat, fiind înștiințat către cine este ținut să achite toate sumele restante, înregistrate în baza contractelor încheiate cu creditorul cedent.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța de fond a considerat faptul că în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile invocate pentru acordarea dobânzii legale, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Însă, în calitate de creditor-cesionar, a preluat o creanță, nefiind incidenta cesiunea unui contract, pentru a calcula, în continuare, penalități de întârziere, conform art.10.9 și art.10.10 din contractul încheiat, astfel cum a stabilit creditorul cedent.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că a solicitat obligarea intimatului pârât la plata dobânzii legale, pentru o perioadă distinctă față de cea pentru care s au calculat de către creditorul - cedent penalități de întârziere, a solicitat instanței de control judiciar să admită cererea astfel cum a fost formulată, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata dobânzii legale, calculată pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului de cesiune a creanței (08.12.2014) și data plății integrale a debitului principal.
În dovedire a anexat copii după înscrisuri.
Cererea de apel a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul XX nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.
Apelul este fondat.
Tribunalul, verificând, în temeiul art. 479 din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toarte aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 478 din Codul de procedură civilă, constată că aceasta este nelegală și netemeinică.
Judecătoria XX a obligat pârâtul XX să plătească reclamantei XX, suma de 890,91 lei, reprezentând despăgubiri civile contractuale și 904,48 lei, penalități de întârziere, pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate și motivate.
Însă, prima instanță, în mod neîntemeiat, a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 800 de lei, reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului de furnizare servicii și dobânda legală calculată la această sumă.
Relativ la despăgubirile pentru încetarea contractului înainte de perioada contractuală stabilită de părți, argumentele prezentate de apelantă sunt corecte.
În virtutea textului prevăzut de art. 16.1 și 16.3 din Termenii Generali ai Contractului, părțile au stabilit un pact comisoriu de ultim grad, potrivit căruia încetarea contractului se realizează fără nici o formalitate. În atare context, aprecierile primei instanțe, potrivit cărora reclamanta ar fi trebuit să dovedească momentul la care a înțeles să rezilieze convenția, nu sunt corecte, întrucât, după cum s-a arătat, desființarea produce efecte fără nici o formalitate. Mai mult decât atât, conform art. 16.3 din Termenii Generali, încetarea se produce prin deconectare, de plin drept, rezultând din simplul fapt al neexecutării. Or, executarea obligației de plată a contravalorii facturilor emise de furnizor, incumbă intimatei-pârâte.
Astfel, în speță, contractul dintre cedenta XX și pârât a fost încheiat la data de 19.12.2013 (data activării cartelei, așa cum rezultă din prima factură emisă la data 25.12.2013) pentru o perioadă de 24 de luni; această perioadă urma să se împlinească la data de 19.12.2015.
Contractul a fost reziliat unilateral de către furnizor la data de 05.02.2014, în condițiile art. 16.1. din Termenii Generali ai Contractului, pentru neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii serviciilor de telefonie (prestate de reclamantă în perioada 19.12.2013 -05.02.2014), reziliere care a operat de drept, fără notificare, fără punere în întârziere, fără nici o intervenție din partea instanței sau alte formalități prealabile.
Până la sfârșitul perioadei contractuale au rămas, astfel 22 luni, devenind incidente dispozițiile art. 17 din Termenii Generali ai Contractului de abonament pentru serviciile XX, conform cărora "; : ";În cazul în care se dezactivează 1 (una) sau mai multe cartele SIM înainte de expirarea perioadei inițiale stabilite pentru fiecare cartela SIM, din orice motiv (...), XX poate percepe abonatului costuri de încetare a contractului înainte de expirarea perioadei inițiale, pentru fiecare cartelă SIM dezactivată.
Creditorul cedent a cesionat, prin contractul de cesiune încheiat, suma de 800 lei, cu titlu de despăgubiri pentru încetarea contractului înainte de împlinirea termenului de 24 luni, stabilit de părți.
Așadar, contravaloarea despăgubirilor solicitate de reclamantă a fost corect calculată, în baza clauzelor contractuale, urmare a neexecutării obligației de plată a serviciilor prestate, neexecutare ce a avut drept consecință rezilierea contractului. De altfel, intimatul-pârât nu a achitat nici una din facturile emise de XX.
În legătură cu cererea privind plata dobânzii legale aferente despăgubirilor menționate, în mod netemeinic a reținut prima instanță inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1535 Cod civil.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/2011 una dintre condițiile pentru acordarea dobânzii legale este absența stipulației exprese a nivelului dobânzii penalizatoare de către părți.
Dar, în cuprinsul contractului au fost stabilite, la Capitolul10. Facturare. Plată, penalități de 0,5%/zi de întârziere pentru neplata la termen a facturilor ce conțin contravaloarea serviciilor de telefonie prestate și nu pentru despăgubirile (prejudiciul adus creditorului) calculate ca urmare a rezilierii contractului din vina debitorului, anterior perioadei de expirare a acestuia, costuri menționate distinct în conținutul contractului (la capitolul 17. Costuri de încetare înainte de expirarea perioadei inițiale) și pentru care nu au fost stipulate penalități de întârziere în caz de neplată a acestora la scadență.
Așadar, prin acordarea acestora nu se încalcă principiul conform căruia nu pot fi cumulate penalitățile de întârziere stipulate în mod legal de către părțile contractului cu dobânda legală penalizatoare.
Acordarea dobânzii penalizatoare reprezintă expresia aplicării principiului reparării integrale a pagubei consacrat de art. 1350 Cod civil, conform căruia "; Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.";
În ceea ce privește data de la care urmează să fie calculate dobânzile legale, aceasta este data încheierii contractului de cesiune de creanță deoarece, pentru cesionara XX., dreptul la plată a dobânzii a luat naștere la data cesiunii.
Pârâtul se afla de drept în întârziere, conform dispozițiilor art. 16.1 din Termenii Generali ai Contractului de abonament pentru serviciile XX, astfel că, în speță, sunt aplicabile dispozițiilor art. 1523 alin. 1 Cod civil, conform cărora ";Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect";. În aceste condiții, nu mai era necesară trimiterea unei notificări din partea reclamantei, la data încheierii contractului de cesiune de creanță, conform art. 1522 Cod civil, prin care aceasta să-i solicite pârâtului executarea obligației. De altfel, pârâtul a fost notificat în legătură cu cesiunea de creanță, notificare în cuprinsul căreia este menționat și debitul total, dar și componența acestuia.
Pentru motivele arătate, Tribunalul, în temeiul de dispozițiilor art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul obligării pârâtului XX la plata către reclamanta XX, și a sumei de 800 de lei, reprezentând contravaloarea justei despăgubiri, calculată conform art. 17 din Termenii Generali ai Contractului de abonament pentru serviciile XX, precum și a dobânzii legale aferente sume de 890,91 lei, calculată începând cu data de 08.12.2014 și până la plata efectivă, în baza O.G. nr. 13/2011.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la plata către apelantă a sumei de 100 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta XX, înmatriculată în Registrul comerțului sub nr. XX, având C.U.I. XX, cu sediul în XX, împotriva Sentinței civile nr. XX/16.12.2016, pronunțată de Judecătoria XX, în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu pârâtul XX, domiciliat în XX, str. XX.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul admiterii capetelor de cerere privind plata despăgubirilor și a dobânzii legale și, în consecință:
Obligă pârâtul XX, să plătească reclamantei suma de 800 lei, reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului de furnizare servicii și dobânda legală la suma de 890,91 lei, calculată începând cu data de 08.12.2014 și până la plata efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimatul - pârât XX la plata către apelantă a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
| ← Fapta ilicită imputată pârâtei de cocontractantul său ce... | Acordul notarial al vecinilor pentru eliberarea autorizației de... → |
|---|
