Minori și familie ordin de protecție. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 914/2017 din data de 18.07.2017
MINORI ȘI FAMILIE
ORDIN DE PROTECȚIE
Dosar nr. XX ordin de protecție
ECLI:RO:TBNMT:2017:018.000914
R O M Â N I A
TRIBUNALUL XX
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 18.07.2017
DECIZIA CIVILĂ NR.914/2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - XX - judecător
- XX - judecător
- XX - grefier
Cu participarea d-lui procuror XX din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul XX
Pe rol se află soluționarea cererii de apel declarată de pârâtul XX - CNP XX, domiciliat în sat XX, împotriva sentinței civile nr. XX/2017 din data de 16.06.2017, pronunțată de Judecătoria XX, în contradictoriu intimata-reclamantă XX - CNP XX, cu domiciliul în sat XX, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei XX, ns. la data de 03.01.2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-pârât XX, asistat de avocat XX cu delegația de substituire nr. XX/2017 dată de avocatul titular XX, cu delegația de asistență judiciară obligatorie nr. XX/07.07.2017, atașată la fila 18 dosar, și intimata-reclamantă XX.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederând următoarele:
- obiectul cauzei este ordin de protecție;
- stadiul procesual - apel;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale - în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art.107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
În temeiul dispozițiilor art. 219 NCPC, instanța procedează la identificarea părților. Astfel, se legitimează apelantul-pârât XX, cu C.I. seria XX, eliberată la data de 28.06.2012 de SPCLEP XX, CNP XX, intimata-reclamantă XX cu C.I. seria XX, eliberată la data de 27.09.2013 de SPCLEP XX, CNP XX și martora XX, cu C.I. seria XX, CNP XX.
Președintele completului de judecată constată că apelul ce face obiectul prezentei cauze, aflat la primul termen de judecată, a fost formulat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, fiind scutit de obligația plății taxei judiciare de timbru. Pune în discuție probele solicitate de apelantul-pârât prin cererea de apel, respectiv înscrisuri și audierea martorilor.
Avocat XX, pentru apelantul-pârât XX, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și, întrucât la instanța de fond a fost audiat doar un singur martor pentru intimată, respectând dreptul la apărare, solicită audierea martorei XX, prezentă în sala de ședință.
Intimata-reclamantă XX arată este de acord cu audierea martorei propusă de către apelantul-pârât.
Președintele de complet, având în vedere că la fond a fost audiat un singur martor, propus de reclamantă, încuviințează pentru apelantul-pârât audierea unui singur martor, respectiv XX, fiind și prezentă, întrucât și la prima instanță, pentru reclamantă, s-a audiat doar un martor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu audierea martorei XX propusă de apelantul-pârât.
Președintele de complet, în conformitate cu dispozițiile art. 318 - art. 321 Cod procedură civilă, procedează la ascultarea martorei XX, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după ce în prealabil i s-a adus la cunoștință faptul că mărturia mincinoasă este pedepsită de lege.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, iar părțile, fiind întrebate, arată că sunt de acord ca dezbaterile fondului să urmeze la acest termen de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat XX, pentru apelantul-pârât XX, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și respingerea cererii pentru emiterea ordinului de protecție, întrucât prin sentința atacată s-a dispus emiterea ordinului, iar copiii minori au fost încredințați intimatei, pe baza probelor administrate, fiind audiată doar martora propusă de reclamantă și actele atașate. Din ancheta socială efectuată nu rezultă lucrurile de care este acuzat pârâtul, reieșind că intimata este îndrăgostită, este plecată la Vaslui, la acea persoană, nemaifiind necesar ordinul de protecție dacă aceasta este plecata de acasă pentru a doua oară. Martora audiată a arătat că nu a văzut ca apelantul să o lovească pe intimată, iar ce a relatat știa din ce i-a povestit reclamanta. Precizează că apelantul-pârât muncește și își întreține familia, neavând o altă locuință, nu are unde să plece, iar acum este cazat la Primărie, fiind apreciat de primatul din comună, care vroia să vină în instanță pentru a fi audiat în calitate de martor. Solicită admiterea apelului, întrucât probele nu demonstrează ca fiind un real pericol pentru familia sa.
Intimata-reclamantă XX precizează că stă la Vaslui de o săptămână și câteva zile împreună cu copii minori, ce i-au fost încredințați. Precizează că apelantul a vrut să dea foc la un stog de față cu organele de poliție. Arată că copiii săi pot relata existența certurilor din casă și faptul că nu se poate înțelege cu acesta de 5 ani de zile. Susține că din înscrisurile de la dosar rezultă că acesta suferă de etilism acut. Menționează că apelantul nu a respectat ordinul de protecție și a venit să o lovească, motiv pentru care a făcut plângere penală și a plecat de acasă, întrucât nu mai poate locui acolo. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat împotriva hotărârii instanței de fond, prin care s-a admis cererea privind emiterea ordinului de protecție, la solicitarea reclamantei, sentința atacată fiind legală și temeinică, în urma interpretării corecte a probelor administrate, luarea acestei măsurii fiind necesară, întrucât apelantul a exercitat acte de violență, fiind justificat acest ordin de protecție, care reprezintă o măsură temporară.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei XX sub nr. XX din 16.06.2017, reclamanta XX, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei XX, ns. la data de 03.01.2005, l-a chemat în judecată pe pârâtul XX, solicitând instanței ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, republicată, să emită un ordin de protecție a sa și a fetei minore, în sensul adoptării următoarelor măsuri:
- evacuării pârâtului din locuința familiei, situată în sat XX;
- obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 150 m față de reclamantă și minora XX, ns. la data de 03.01.2005, precum și față de locuința familiei, situată în sat XX;
- interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, a pârâtului cu reclamanta.
A mai solicitat încredințarea reclamantei pe minorii XX, ns. la 17.08.2001, XX, ns. la data de 20.07.2002, XX, ns. la data de 03.01.2005, XX, ns. la data de 29.03.2010, și XX, ns. la data de 04.10.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este actualul ei soț, însă și în prezent o traumatizează psihic, starea lui de nemulțumire a devenit accentuată, o amenință cu bătaia, o lovește cu pumnii în cap, este intimidată psihic. În locuința comună a existat o permanentă stare de neliniște și tensiune, fiind în permanență supusă presiunii unui mediu nefavorabil, permanent o urmărește, o bate și vine noaptea în stare de ebrietate în casa în care locuiește împreună cu cei cinci copii minori, o amenință că dă foc buteliei cu gaz când sunt cu toți acasă și va da foc casei.
II. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. XX din 16.06.2017 a Judecătoriei XX, a fost admisă cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta XX, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei XX, ns. la data de 03.01.2005, împotriva pârâtului XX și, în consecință:
În temeiul art. 23 și urm, art.33 din Legea nr. 217/2003, republicată, a fost emis ordinul de protecție a reclamantei XX, precum și a minorei XX, ns. la data de 03.01.2005, în sensul:
- evacuării pârâtului din locuința familiei, situată în sat XX;
- obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 150 m față de reclamantă și minora XX, ns. la data de 03.01.2005, precum și față de locuința familiei, situată în sat XX;
- interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, a pârâtului cu reclamanta.
Au fost încredințați reclamantei minorii XX, ns. la 17.08.2001, XX, ns. la data de 20.07.2002, XX, ns. la data de 03.01.2005, XX, ns. la data de 29.03.2010 și XX, ns. la data de 04.10.2012.
Durata măsurilor a fost stabilită la 6 (șase) luni.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul este actualul soț al reclamantei, au cinci copii minori împreună, însă sunt în relații conflictuale și este foarte agresiv cu reclamanta, o lovește și o amenință cu moartea, că dă foc casei sau buteliei de gaz când sunt toți acasă. În prezent, între părți a existat și există o permanentă stare de neliniște și tensiune, reclamanta fiind în permanență supusă presiunii unui mediu nefavorabil. Pârâtul exercită asupra ei o stare de tensiune permanentă, este agresată cu pumnii în cap, aceasta prezentându-se și sesizând organele de poliție, așa cum rezultă din adresa comunicată de Secția nr.7 Poliție Rurală XX cu nr. XX/2017 (fila 21). Este certă starea conflictuală și de presiune psihică între părți, pârâtul exercitând intenționat asupra reclamantei o stare încordată în ce privește exercitarea violenței fizice în mod direct, condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție fiind îndeplinite existând indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei i-ar putea fi puse în pericol.
III. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul XX, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Nu a vrut timp să își pregătească apărarea, să aducă martori care să dovedească situația reală de fapt.
Nu este o persoană violentă, nu consumă băuturi alcoolice, are grijă de familie și lucrează cu ziua pentru a procura cele necesare copiilor. Soția sa și-a găsit pe altcineva în județul Vaslui, iar prin cererea de emitere a ordinului de protecție se urmărește evacuarea sa din locuință pentru a-l putea aduce pe concubin. I se îngrădește dreptul de a avea grijă de copii, care sunt foarte atașați de el.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 217/2003.
În dovedire, a fost solicitată proba testimonială, fiind audiată martora XX.
IV. Soluția instanței de apel
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Ordinul de protecție a fost reglementat de legiuitor prin Legea nr. 217/2003 ca un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive. În fapt este vorba despre o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață. E un instrument de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele acestui tip de violență sunt expuse.
În speță, reclamanta a invocat că pârâtul, actualul ei soț, o traumatizează psihic, o amenință cu bătaia, o lovește cu pumnii în cap, vine noaptea în stare de ebrietate în casa în care locuiește împreună cu cei cinci copii minori, o amenință că va da foc casei.
Este neîndoielnic că faptele imputate sunt dintre cele mai grave și, în măsura în care ar fi dovedite prin probele administrate în cauză, ar justifica emiterea unui ordin de protecție. Însă, contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că nu s-a dovedit în cauză comportamentul agresiv al pârâtului pretins prin cererea introductivă.
Astfel, declarația martorei XX, singura care face referire la acte de violență, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar înseși susținerile martorei făcute cu ocazia audierii sunt contradictorii.
În prima parte a depoziției, martora arată constant că "știe de la reclamantă"; că "soțul ei este agresiv, că a strâns-o de gât, i-a dat cu pumnul, a lovit pe unul din copii";. Tot reclamanta i-a spus că "pârâtul a fost agresiv cu fetița XX, a izbit-o de pământ și i-a dat cu piciorul";, însă martora a declarat că "nu a văzut (personal) acte de violență exercitate de pârât asupra reclamantei";. Deși afirmă că, "în fața ei, pârâtul înjură și vorbește urât";, imediat martora adaugă că tot pârâtul "se abține de a se comporta urât cu reclamanta";. A mai adăugat că "părțile s-au lovit reciproc";, reclamanta lovindu-l pe pârât ca să se apere.
Mai multe amănunte sunt date de aceeași martora cu privire la faptul că pârâtul a vrut să dea foc la casă, a dat foc la un stog, motiv pentru care a intervenit poliția.
Această împrejurare este relatată însă și în fișa de intervenție la eveniment întocmită chiar de organele de poliție prezente la fața locului (fila 22), dar și în relațiile înaintate la dosar de Postul de Poliție XX (fila 21), în care situația de fapt este prezentată dintr-o altă perspectivă.
Astfel, în adresa nr. XX/2017, poliția arată că:
- prima sesizare au primit-o la data de 22.05.2017 de la pârât, care a reclamat faptul că, la 21.05.2017, soția sa a plecat de la domiciliul comun cu fetița XX la o altă persoană din județul Vaslui, cu care are o relație extraconjugală, tatăl rămânând în locuință cu alți cinci copii ai acestora. La 23.05.2017, numita XX a revenit la domiciliul comun, luându-și angajamentul de a se ocupa de copii.
- la data de 14.06.2017, lucrătorii Postului de Poliție XX au fost sesizați prin SNUAU 112 de către reclamantă. În urma verificărilor efectuate a rezultat că pârâtul se afla sub influența băuturilor alcoolice și provoacă scandal, "cauza conflictului fiind aceea că soția are o relație extraconjugală";. Se mai arată că pârâtul este indignat și provocat de atitudinea soției sale față de el, întrucât aceasta comunică telefonic cu persoana respectivă (concubinul) în fața sa.
Nu se face nicio referire în adresa poliției la incendierea stogului relatată de martora XX, nici la acte de violență ale pârâtului. Se confirmă doar izbucnirea unui scandal la locuința celor doi, subliniindu-se comportamentul provocator al soției.
Și în fișa de intervenție din 14.06.2017, agentul de poliție consemnează doar discuții în contradictoriu între cele două părți, "pornite de la faptul că reclamanta are un amant din Vaslui cu care vorbește zilnic la telefon, ațâțându-l pe soțul ei XX la scandal, pentru a avea motive în instanță (unde a depus acte de divorț) în defavoarea acestuia";.
Însăși reclamanta, în declarația dată organelor de poliție la 24.05.2017, cu ocazia primei sesizări, arată expres că "nu a fost agresată fizic de soțul ei";, dar vrea să divorțeze din cauza neînțelegerilor dintre ei.
Martora XX, audiată în apel, a confirmat și ea scandalurile și certurile dintre soți, indicând drept cauză a acestora tot relația extraconjugală a reclamantei. A arătat că este vecină cu părțile, dar nu a văzut ca pârâtul să exercite violențe asupra soției sale, acesta comportându-se bine și cu copiii, pentru care se străduiește să le asigure cele necesare creșterii.
Este adevărat că, în cazurile de violență în familie, cel mai adesea este vorba despre fapte de agresiune care se desfășoară în intimitatea locuinței. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele să fie probate, mai ales în situațiile în care agresiunile au loc atunci când nicio altă persoană nu este de față. În acest fel, se poate ca o persoană să fie victima unei forme de agresiune, dar să nu poată proba acest fapt, mai ales în situațiile de violență psihică.
În egală măsură însă există și riscul de a se abuza de drept prin expunerea la o măsură de limitare a exercițiului drepturilor în baza unui ordin de protecție a unui membru de familie care nu este în realitate un agresor. Se poate ca în astfel de situații să se dorească chiar agresarea psihică a acestuia prin acuzații false de violență. În consecință, este vorba despre un echilibru foarte greu de atins în demersul de protejare a drepturilor celor două părți implicate în acte de violență în familie.
Cu toate acestea, principiul probațiunii care guvernează procesul civil român cere ca cel care pretinde ceva în justiție să facă dovada celor afirmate, cu mijloacele de probă legal recunoscute.
Per ansamblu, probele administrate în cauză în ambele stadii de judecată conturează imaginea unui cuplu cu probleme familiale, dar reclamanta, care se pretinde victima unor violențe domestice, nu a reușit să dovedească că integritatea sa fizică/psihică sau a copiilor ori libertatea le-ar fi puse în pericol prin comportamentul pârâtului, în sensul art. 23 din Legea nr. 217/2003.
De altfel, potrivit martorei XX, soția s-a mutat deja la Vaslui, la persoana din cauza căreia au izbucnit și conflictele între soți, neexistând indicii că pârâtul ar reprezenta vreun pericol.
În concluzie, Tribunalul reține că, în speță, nu s-au probat actele de violență sau tratamentele agresive care să justifice și pentru viitor protecția reclamantei ori a fiicei părților pe calea ordinului reglementat de Legea nr. 217/2003, astfel că, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi admis apelul formulat de pârâtul XX, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de emitere a unui ordin de protecție.
Față de dispozițiile art. 453 C.proc.civ., intimata va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare, constând în contravaloarea onorariilor percepute de apărătorii desemnați din oficiu pentru apelantul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de pârâtul XX - CNP XX, domiciliat în sat XX, împotriva sentinței civile nr. XX/2017 pronunțată la data de 16.06.2017 de Judecătoria XX.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul următor:
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta XX în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorei XX, în contradictoriu cu pârâtul XX, pentru emiterea unui ordin de protecție.
Menține din sentință dispoziția de achitare a onorariilor apărătorilor din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu al apelantului-pârât (av. XX), în sumă de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați XX.
Obligă intimata-reclamantă XX să plătească suma de 780 lei cheltuieli judiciare către Stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.07.2017.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
XX XX XX
Red. XX./20.07.2017
Tehnored. XX./20.07.2017
Ex.5
Fond XX.
| ← Suspendare dispoziției șefului poliției rutiere prin care se... | Termenul de emiterea deciziei de imputare conform art. 85 din... → |
|---|
