Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 3902 din data de 09.06.2016
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial sub nr. 0 contestatorii A și B au formulat în contradictoriu cu intimații C și D contestație la executarea împotriva măsurilor de poprire înființate prin adresele nr. …. întocmite de BEJ E in dosarul de executare 00 și 000 , solicitând anularea formelor de executare contestate.
Prin Încheierea din 17.09.2015, rămasa definitiva prin respingerea cererii de reexaminare , instanța a dispus anularea în parte a cererii de chemare în judecată cu privire la contestația la executare formulată de contestatoarea B în contradictoriu cu intimații BC și SD, instanța rămânând investita doar cu contestația formulata de contestatorul A.
Prin Încheierea de ședință din 17.02.2016 instanța a disjuns capătul de cerere privind contestația la executare formulata de contestatorul A in contradictoriu cu intimații C SI D, privind actele de executare din dosarul execuțional nr. 00 al BEJ E , formându-se actualul dosar cu nr. X din Z iar in temeiul art. 139 din Noul cod de procedură civilă a admis excepția conexității in ceea ce privește capătul de cerere privind contestația la executare formulata de contestatorul A privind actele de executare din dosarul nr. 00 al BEJ E, dispunând conexarea dosarului nr. XX la dosarul nr. XXX al Judecătoriei Bacău.
În motivarea prezentei contestații cu care a rămas instanța investită in urma disjungerii, contestatorul A arata faptul că în dosarul execuțional nr. 00 al BEJ E a primit o adresa de înființare poprire la terțul poprit ZZ, contestând caracterul cert, lichid si exigibil al debitului pretins prin înființarea popririi. Arata contestatorul că, contractele de credit ce reprezintă titluri executorii, sunt încheiate intre creditoarea C si debitoarea principala D, aceasta din urma aflându-se in procedura insolventei sub forma reorganizării judiciare inca din data de 3.10.2013, că potrivit art. 41 din Legea 85/2006 nicio dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii nu va putea fi adăugata creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, că potrivit art. 2289 NCPC fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata iar fideiusiunea care depășește ceea ce este datorat de debitorul principal nu este valabila decât in limita obligației principale iar în aceste condiții, pretinderea de la terții garanți ipotecari sau fideiusori a unor sume "actualizate" cu dobânzi, comisioane si speze bancare după data de 03.10.2013 este nelegala, debitul neavând caracter cert lichid ori exigibil, pe cale de consecința actele execuționale sunt lovite de nulitate.
Mai arata contestatorul ca art. 2430 NCPC reglementează ca executarea ipotecii nu poate fi realizata decât in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanța certa lichida si exigibila, că C a fost înscrisa in tabelul definitiv de creanțe al D , potrivit propriei declarații cu suma de 160.826 lei reprezentând debit restant aferent celor doua contracte de credit, că prin adăugarea cheltuielilor executionale in valoare totala de 16.003,2 lei, debitul ce legal poate fi pretins terților garanți este de 176.829 fel si nu 195.890,45 lei, suma pana la concurenta căreia este înființată poprirea, că prin Sentința Civila nr. ++ a fost confirmat de către judecătorul sindic Planul de Reorganizare al D, astfel ca, contractele de credit restructurate pe aceasta cate, nu mai poate reprezenta titluri executorii iar debitoarea-principala D. urmează a îndestula direct creanța către creditoarea C, stabilindu-se totodată si noi date scadente., prin derularea planului de reorganizare creditoarea fiind deja îndestulata cu suma de 9.000 lei.
Cererea nu a fost întemeiata in drept.
Cererea a fost timbrată cu 0 lei taxă judiciară de timbru.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisuri.
Intimata C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, că prin cererile de executare silita înregistrate la executorul judecătoresc E sub nr. 00 si nr. 000, s-a solicitat de către C executarea silita împotriva debitoarei D si împotriva garanților A SI B, că susținerile contestatorilor sunt nefondate întrucât executorul judecătoresc a menționat temeiul solicitării sumei urmărite, respectiv contractele de credit si de fijudejusiune. Mai arata ca referitor la susținerile contestatorului privind adăugarea unor accesorii după data de 03.10.2013, data la care a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei D, precizează că potrivit dispozițiilor art.41 alin.2 din legea nr.85/2006 pentru creanțele garantate se pot calcula în continuare dobânzi și după data deschiderii procedurii insolvenței, că sub aspectul exigibilității creanței, susținerea contestatorului că deschiderea procedurii insolvenței debitoarei principale are drept efect pierderea caracterului exigibil al creanței este vădit greșită și nelegală, că planul de reorganizare nu influențează executarea silită a terților garanți și nu schimbă caracterul exigibil al creanței față de terții garanți, în lumina prevederilor art.102 alin.2 din legea nr.85/2006 și ale art.36 din aceeași lege.
În combaterea cererii, intimata C a depus înscrisuri.
Intimata D nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, a înaintat copie certificată a dosarului de executare silită nr. 00 al S.C.P.E.J. "E"; din Bacău.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Ținând seama de momentul începerii executării silite ulterior datei de 0, de dispozițiile art. 24 din NCPC , instanța are în vedere dispozițiile legale privind executarea silită din Noul cod de procedură civilă.
Prin cererea de executare silita înregistrate la executorul judecătoresc E sub nr. 00 s-a solicitat de către C executarea silita împotriva debitoarei D si împotriva garanților A SI B, in baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 0 din data de ++ (si actele adiționale ulterioare), contract de ipoteca nr.0 din data de +++ si contract de fidejusiune nr. 000 din data de ++++;
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. …… s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. ………., încheiat cu debitoarea D, a contractului de fidejusiune nr …….., pentru recuperarea sumei de 75.554,21 lei reprezentând credit, dobânzi, comisioane.
Contestatorul a semnat contractele de fidejusiune nr. ……., prin care s-a obligat în solidar cu debitorul D, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Față de aceste aspecte, instanța de față reține ca prin fidejusiune contestatorul s-au obligat în solidar cu debitorul față de creditorul acesteia - intimata din prezenta cauză - , să execute obligația asumată de debitor pentru cazul când acesta nu-și va executa el însuși obligația la care s-a îndatorat. Principiul care domină raporturile dintre creditor și fidejusor este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.
Potrivit dispozițiilor art. 2293 din noul codul civil: "Fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută";.
Potrivit art. 2294, din acelasi cod, "(1) Fideiusorul convențional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres.
(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmărirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor";.
Din dispozițiile arătate rezultă că intimata creditoare nu era obligată să urmărească patrimoniul debitorului principal, titularul dreptului de creanță poate să urmărească în mod direct bunurile garantului, mai ales în situația concretă în care acesta a renunțat la beneficul de discuțiune și diviziune, nemaiavând la îndemână posibilitatea de a cere creditorului ca urmărirea pentru creanța datorată să se facă asupra bunurilor debitorului.
Deschiderea procedurii de insolvență cu privire la D și, ulterior, aprobarea unui plan de reorganizare pentru această societate, nu influențează raporturile juridice stabilite între creditorul C și garanții A și B. În primul rând, în planul de reorganizare și în graficul de plăți aferent planului creanța creditorului C a fost înscrisă în proporție de 100%, astfel că nu se poate reține afirmația contestatorilor cum că fidejusorii ar fi urmăriți pentru o creanță cu o întindere mai mare decât cea pentru care este urmărit debitorul principal. Cum nu a fost contestat modul de calcul al creanței până la………și cum creanța este stabilită în moneda națională și determinată, caracterul cert și lichid al creanței este dincolo de orice îndoială.
În al doilea rând, stabilirea unui grafic de plăți către creditori în cadrul procedurii de reorganizare nu schimbă caracterul exigibil al creanței deținute de creditor asupra garanților.
Potrivit art. 102 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, "când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a eșuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanțe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentința de confirmare a planului.
Creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.";
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că numai în privința debitorului aflat în reorganizare se modifică creanțele creditorilor în funcție de planul de reorganizare, însă în privința fidejusorilor creanța rămâne neschimbată, atât sub aspectul valorii, cât și sub aspectul scadenței. Facilitățile acordate debitorului prin planul de reorganizare nu pot fi extinse și cu privire la garanți, procedura insolvenței fiind o procedură specială, reglementată strict pentru societățile aflate în dificultate financiară. Spre exemplu, dacă un creditor ar fi înscris în planul de reorganizare cu un procent infim al creanței sale, acesta ar putea totuși urmări fidejusorii pentru întreaga creanță; evident, termenul de plată acordat debitorului principal prin planul de reorganizare nu ar putea fi corelat cu urmărirea fidejusorilor pentru întreaga creanță care nici măcar nu este cuprinsă în plan. Faptul că în prezenta cauză creanța creditorului C a fost cuprinsă în procent de 100% în planul de reorganizare nu modifică principiul aplicabil urmăririi fidejusorilor, adică termenele de plată stabilite pentru debitorul principal nu pot fi aplicate și garanților, pentru care creanța este deja exigibilă de la momentul declarării ambelor credite ca fiind scadente în întregime.
La data de ….., în cadrul dosarului de executare nr. 00, prin adresa de poprire s-a dispus înființarea popririi in cota de 1/3 din venitul net lunar al debitorului A care le datoreaza acestuia X, până la încasarea sumei totale de 90.166,30 lei.
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit cat si debitorului insă nu s-a făcut dovada consemnării vreunei sume de bani la dispoziția executorului.
Potrivit art. 781 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit";.
Față de cele arătate, văzând si dispozițiile art. 782 din Codul de procedură civilă, instanța constată că măsura înființării popririi este legală, creanța urmărită fiind certă, lichidă, exigibilă și conformă cu cea stabilită prin titlurile executorii.
Instanța apreciază că în mod corect a indicat executorul întreaga valoare a creanței în adresa de înființare a popririi, câtă vreme debitorul fidejusor a renunțat la beneficiul diviziunii și la beneficiul discuțiunii, astfel că fiecare dintre ei poate fi urmărit pentru întreaga valoare a creanței. Adresa de înființare a popririi astfel întocmită este corectă, cuprinzând modul de calcul al creanței totale precum și celelalte mențiuni obligatorii prevăzute de lege. Faptul ca in același timp este urmărit si debitorul principal nu echivalează ( cu dublarea creanței a cărei recuperare se urmărește. O asemenea chestiune ar putea fi ridicată doar în situația în care, efectiv, s-ar obține în urma executării prin poprire ori prin vânzarea bunurilor aparținând garanților o sumă mai mare decât creanța urmărită, punându-se problema distribuirii sumei obținute.
Fata de aceste considerente, instanța constata faptul că adresa de înființare a popririi in ce privește pe contestator din dosarul nr. 000 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, motiv pentru care instanța urmează a respinge contestația la executare.
Raportat la prevederile art. 717 alin. 2 NCPC instanța va obliga contestatorul să plătească către B.E.J. E suma de 33 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Ordin de protecţie. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
