Acţiune în constatare - clauze abuzive. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 4270 din data de 21.06.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin cererea (f.7,8) înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.14302/180/2015 la data de 19.11.2015 reclamanții PHC și PHEA au solicitat în contradictoriu cu SC (1) constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută de art.4.11 din contractul de credit privind plata comisionului de administrare a creditului, precum și a comisionului de administrare a contului prevăzut în actele adiționale, (2) constatarea ca abuzivă a clauzei 5.11 din contract privind conversia sumelor din conturile împrumutatului în moneda de plată, (3) obligarea pârâtelor la plata sumei de 2757,64 GHF reprezentând contravaloarea comisionului de administrare încasat, sumă actualizată la data plății efective și (4) la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat în esență că au încheiat cu SC în data de 2007 un credit ipotecar în valoare de 90.600,00 CHF în scopul achiziționării unui imobil situat în Bacău.
În contractul de credit ipotecar la pct.4.11 este menționat comisionul de administrare în cuantum de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului și a fost plătit lunar conform graficului.
Ulterior, în anul 2009 prin actul adițional nr... acest comision a fost eliminat fiind transformat în comision de administrare cont, prevăzut la art.2.5.2. din condițiile speciale de creditare.
În anul 2012 banca a încheiat un nou act adițional la contract nr...., act adițional în care la art.2.5.4. comisionul a fost modificat ca fiind 1,5 euro pe lună, nivel păstrat până în prezent.
Suma plătită până în prezent reprezentând comision de administrare credit și comision de administrare cont este de 2757,64 CHF.
Referitor la clauza 5.11. din contract consideră că are caracter abuziv deoarece creează în sarcina reclamanților obligația suportării diferenței de curs, fără ca acest lucru să fie în mod explicit specificat în contract și în consecință nu a făcut obiectul acceptului reclamanților.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire au anexat înscrisuri: contractul de credit și graficul de rambursare, extras de cont (f.9-90) și au solicitat proba cu expertiză contabilă.
Legal încunoștințată SC Bancpost SA a formulat întâmpinare (f.93-99) prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SC, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea SC a arătat că a respectat dispozițiile OG nr.21/1992 și OUG nr.50/2010 care permit inserarea în contractele de credit a unor comisioane de administrare credit, clauzele sunt exprimate matematic, clar și precis nefiind abuzivă în sensul că nu îndeplinește condițiile prevăzute la art4 din Legea nr.193/2000.
În drept au fost indicate dispozițiile art.9 ind.3 lit.d teza I din OG nr.21/1992, art.36 alin.3 din OUG nr.50/2010, art.205 - 206 Cod proc. civ.
În probațiune pârâta a solicitat respingerea probei cu expertiză contabilă și încuviințarea probei cu înscrisurile anexate (f.100-138).
La data de 29.02.2016 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a SC
La termenul din data de 10.05.2016 instanța a dispus introducerea în cauză a SC în calitate de pârâtă și admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC. La același termen instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând cererea, actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 19.06.2007 între părți s-a încheiat contractul de credit ... prin care banca a acordat reclamanților un credit în cuantum de 90.600 CHF pentru o perioadă de 324 luni pentru cumpărarea unui imobil.
Conform punctului 4.11 lit.b din contract pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane: comision de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului.
Potrivit punctului 5.11. din contract împrumutatul autorizează banca să debiteze automat conturile sale în lei/valută deschise la bancă cu sumele datorate conform prezentului contract, pe măsură ce acestea devin scadente. Până la limita sumelor datorate, împrumutatul autorizează banca să facă in numele și pe contul sau orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deținute de împrumutat în conturile sale curente în moneda prezentului contract. Ordinea de îndestulare a băncii este mai întâi din contul în lei/valută alocat prezentului contract, dacă există disponibilități suficiente în acest cont. Împrumutatul se angajează prin prezentul în mod expres față de bancă să nu exercite dreptul la compensații referitoare la orice depozit pe care împrumutatul îl deține la bancă în legătură cu alte tranzacții decât cele pentru care s-a acordat creditul în prezentul contract.
La data de 28.12.2009 între reclamanți în calitate de împrumutați și SC în calitate de creditor inițial, și SC, în calitate de creditor, s-a încheiat actul adițional nr... la contractul de credit avându-se în vedere că între creditorul inițial și creditor a intervenit contractul cadru de vânzare-cumpărare creanțe din data de 11.07.2008, prin care s-a cesionat creanța în valoare de 92.198,28 CHF, în data de 20.10.2008, că între creditorul inițial și creditor a intervenit contractul cadru de administrare din data de 11.07.2008, prin care creditorul inițial a păstrat calitatea de administrator al contractului de credit.
Prin această convenție la art.2.5.2. s-a convenit: comisionul de administrare a contului curent la data încheierii actului adițional este de 1,5 RON/lună, iar comisionul de administrare a creditului este de 0,00% din soldul creditului (art.2.5.1.).
Între aceleași părți la data de 08.02.2011 s-a încheiat actul adițional nr.... la contract unde la pct.2.5., comisioane percepute de creditor, apare comisionul de administrare cont curent de 1.50 RON/lună și nu mai apare comisionul de administrare credit.
Între aceleași părți la data de 09.07.2012 se încheie actul adițional nr.... la contract prin care moneda creditului a fost schimbată din CHF în EURO, iar la pct.2.5.4. s-a prevăzut: comisionul de administrare cont curent/pachet de produse este în valoare de maxim 1.50 EUR/lună, cuantum păstrat în actele adiționale nr..... și nr.....
Conform art. 4 din Legea nr.193/2000:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Cu privire la caracterul negociat al clauzelor care fac obiectul prezentei cauze instanța va reține că raportat la dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 consumatorii nu aveau posibilitatea de a influența natura clauzei privind comisioanele, cel mult având posibilitatea de a influența cuantumul acesteia, astfel încât această clauză urmează a fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, susținerile pârâtei neputând face dovada că a negociat această clauză preformulată.
Însă o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care nu face parte din obiectul principal al contractului poate fi apreciată ca abuzivă doar dacă creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pe de altă parte atât prevederile art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, cât și prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 CEE exclud de la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor care privesc obiectul principal al contractului și caracterul adecvat al prețului sau remunerației pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte (motivat de faptul că nu există nici un barem sau criteriu juridic care să poată încadra sau ghida un asemenea control - considerentul 50 expus de CJUE în cauza C-26/13 Kasler vs. OTP).
Astfel, dacă se apreciază (și raportat și la dispozițiile art.3 lit.g și i din Directiva 2008/48, prețul unui contract de credit - costul total al creditului - este reprezentat de dobânda anuală efectivă DAE formată din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor) că prevederile contractuale referitoare la dobândă și comisioane determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar acestea sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, fiind înțelese și acceptate de consumatori, acestea sunt exceptate, în speță, de la controlul caracterului abuziv.
Dacă s-ar considera că această clauză privind comisioanele percepute de bancă pentru anumite activități efectuate de bancă conexe obiectului principal al contractului nu fac parte din acesta, instanța ar trebui să aprecieze asupra dezechilibrului creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe.
Având în vedere principiul bunei-credințe prezumate și faptul că reclamanții nu au făcut dovada contrară, instanța reține că prevederile contractuale contestate au fost inserate cu bună-credință de către pârâtă.
În ceea ce privește crearea unui dezechilibru instanța apreciază că în cazul unui contract de credit pe lângă obiectul central al contractului, cumpărarea folosinței unei sume de bani de către debitori în schimbul unui preț constând în dobândă, creditorul desfășoară o serie de activități conexe, obligatorii și necesare, constând în analiza cererii de credit (dosarului debitorului), și administrarea creditului pe parcursul derulării acestuia. Desfășurarea acestor activități auxiliare activității principale de creditare presupune costuri suplimentare cu personalul și logistica aferentă. Chiar dacă personalul și logistica creditorului nu sunt folosite doar pentru activitățile prestate exclusiv în interesul celor creditați (banca având și alte obiecte de activitate - de exemplu depozitare active) este evident că pentru acordarea și derularea creditului sunt prestate servicii exclusiv pentru debitori, analizarea dosarului pentru acordarea creditului și administrarea acestuia ulterior acordării fiind evident necesare și comune tuturor instituțiilor de creditare.
Din acest punct de vedere instanța nu poate decela, raportat la cuantumul comisionului de administrare credit, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților constând serviciile auxiliare prestate de pârâtă și cuantumul comisionului plătit de reclamanți, respectiv un comision de 0,10% pe lună calculat la soldul creditului pentru administrarea creditului.
Instanța apreciază că atât timp cât consumatorul a acceptat în cunoștință de cauză comisioanele contestate, acestea fiind clare și neechivoce, și reprezintă prețul unor servicii auxiliare prestate de bancă în derularea obiectului principal al contractului, iar prețul acestora nu creează un dezechilibru semnificativ între părți, instanța nu poate aprecia ca abuziv caracterul prevederilor contractuale prin analiza modului în care au fost stabilite aceste comisioane (în cuantum forfetar sau raportat la valoarea creditului, în cuantum egal pentru fiecare consumator sau, diferenția de la consumator la consumator sau pe categorii de consumatori), acesta neputând face obiectul analizei instanței în acțiuni de acest gen.
În ceea ce privește comisionul de administrare cont, instanța reține că, prin actele adiționale la contractul de credit, semnate de pârâtă doar în calitate de administrator de cont, a fost eliminat comisionul de administrare credit. Comisionul de administrare cont rămâne contraprestația reclamanților pentru serviciu de administrare a contului prestat de bancă, aceasta neamaivând calitate de creditor față de reclamanți. Comisionul de administrare cont este cuantificat în sumă fixă de 1,5 lei pe lună în actele adiționale nr... și nr...., și de maxim 1,5 euro pe lună în actele adiționale nr...... acte adiționale prin care s-a procedat la conversia monedei împrumutului din CHF în EURO, contul administrat de pârâtă urmând a fi, ca urmare, un cont în euro.
Păstrând argumentele sus-prezentate cu privire la comisionul de administrare credit instanța urmează să rețină că nici clauzele privind comisionul de administrare cont nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților (dimpotrivă fiind în avantajul reclamanților raportat la comisionul de administrare credit) și nu au caracter abuziv.
În ceea ce privește clauza de la pct.5.11. din contract instanța reține că ordinea de debitare a conturilor reclamanților începe cu contul rezervat derulării contractului de credit, cont deschis în valuta contractului. Astfel obligația reclamanților de a suporta diferența de curs valutar se naște doar în cazul în care reclamanții nu își îndeplinesc obligația de a alimenta contul alocat contractului de credit cu suma necesară pentru tragerea ratei lunare fiind necesară debitarea altui cont și conversia valutei aflate în acest cont în valuta creditului. Prin urmare suportarea diferenței de curs valutar se naște doar în cazul neîndeplinirii unei obligații principale asumate prin contract de plată a ratelor creditului. Clauza este redactată clar și inteligibil, este inserată cu bună-credință, nefăcându-se dovada contrară, și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în măsura în care acestea își îndeplinesc obligațiile asumate.
Pentru toate aceste motive instanța reține că prevederile contractuale afirmate ca fiind abuzive nu au acest caracter din perspective reglementărilor interne și europene aplicabile, urmând a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate, și, pe cale de consecință, urmând a respinge și capătul de cerere subsecvente constând în restituirea sumelor pretins plătite nedatorat.
| ← Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
