Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 4265 din data de 21.06.2016
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09.02.2015, , reclamantul I A a chemat în judecată pe pârâții A I, C LLG.18/1991 P și C J PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a TP emis pe numele M M, în sensul radierii suprafeței de 650 m.p., teren arabil intravilan, s, din totalul de 4180 m.p. Prin aceeași cerere a mai solicitat a se constata că prin efectul legii este proprietarul de drept a suprafeței de 870 m.p., învecinat la S-Pârâu; N-Drum sătesc; E-I C-tin; V-M V.
În motivare, a arătat că în anul 1976 a cumpărat de la D V și Ao casă cu teren în suprafață de 250 m.p., teren ce se învecina la N-Drumul satului, S-pârâu, E-I C-tin, la V-M V. În total suprafața împrejmuită era de 900 m.p. pe care a stăpânit-o până în anul 2011, când astfel cum precizează reclamantul, sfătuit fiind de primar care i-a spus că-i va emite autorizație de construire , a demolat imobilul casa. În continuare reclamantul a arătat că pârâta Ai M, în calitate de moștenitoare a numitei M Mâa a dărâmat gardul existent între cele două proprietăți, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău dosarul nr. având ca obiect revendicare. Potrivit raportului de expertiză din dosarul menționat anterior, suprafața de teren din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3202/1976 se suprapune peste cea din titlul de proprietate al autoarei pârâtei.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 23 din Legea 18/1991, art. III din Legea 169/1997 art. 8 din D.L 42/1990.
În susținerea cererii, a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 155 lei.
Pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a arătat că nu este în culpă procesuală.
Pârâtele comisii au depus la documentația care a stat la baza emiterii TP/
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, precizând că pârâta este proprietara unei suprafețe de 3211 m.p., teren arabil intravilan în T 3 P 89, situată în satul B, com. P, dobândită prin moștenire de la mama acesteia, care la rândul ei a moștenit-o legal pe sora sa M M. Această suprafață de teren se află înscrisă in TP nr.. Din totalul de 4180 m.p. teren arabil, autoarea pârâtei a înstrăinat 969 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autenficat sub nr.. I A a cumpărat doar o casă și a primit în folosință suprafața aferentă de 250 m.p., pe durata existenței construcției. El s-a mutat din com. P și casa respectivă a fost demolată în anul 1990. Potrivit expetizei G din dosarul de revendicare fosta casă a reclamantului, demolată de mulți ani, a fost identificată de expert în T 3 P91, inclus în emis pe numele I C-tin.
Comisia locală de fond funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, totodată invocând excepția lipsei de interes.
În susținerea cererii, au depus înscrisuri.
Excepțiile invocate au fost respinse prin încheierile din 06.07.2015 și 14.06.2016.
În cauză a fost administrată și proba cu expertiză tehnică topo-cadastru, raportul efectuat de către expert de către A G fiind atașat la filele 103-106 dosar.
Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa, iar potrivit Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire.
Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moștenitorii acestora.
Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub sancțiunea decăderii.
Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 218/1998, cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii din termen.
Potrivit Art. 33 din varianta inițială a Legii nr. 1/2000, persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv până la data de 20.03.2000.
Potrivit Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, precum și persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Potrivit Art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face la cerere de către cei îndreptățiți (sau moștenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:
1. că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept);
2. reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai în ceea ce privește diferența dintre suprafața avută în proprietate și cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;
3. că ei ori autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce privește suprafața, cât și în ceea ce privește amplasamentul (reconstituirea în zona colinară făcându-se, în temeiul Legii 18/1991, de regulă pe vechile amplasamente), iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;
4. că autorii lor au predat terenurile solicitate la C.A.P.;
5. după caz, că sunt moștenitorii celor care au fost deposedați de regimul comunist;
6. legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condițiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condițiilor sancționate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare și obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;
7. în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul părților rămânând guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale, râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);
8. dovedirea suprafețelor avute și a amplasamentului terenului se face în prezent în condițiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 (în vigoare la data pronunțării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăți și a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foști proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiții în plus;
9. nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existența și măsura interesului raportându-se la existența condițiilor dreptului (vocației) de a cere reconstituirea și măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ținându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol.
În cauză, instanța reține că prin TP emis pe numele M M s-a reconstituit dreptul de proprietate și cu privire la suprafețele de teren de 4180 mp situat în p
Din rolul agricol al lui M N și M depus la filele 51-52 dosar rezultă că acesta deținea în anul 1959 o suprafață totală de teren de 4,89 ha teren agricol, din care 0,46 ha în vatra satului și 1,10 ha teren curți-construcții). care s-a emis pe numele lui M M cuprinde o suprafață totală de teren de 3,5680 ha, din care 4180 m.p. intravilan, astfel încât dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru o suprafață de teren mai mică cu 1,33 ha.
Potrivit certificatului de moștenitor emis de BNP "U S.";, reclamanta a devenit unic moștenitor după defunctele surori MMși A I, ultima fiind mama pârâtei.
Potrivit art. 23 din Legea 18/1991"; (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(2^1) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
(3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.";
Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea 18/1991, sunt următoarele categorii de persoane : proprietarii construcțiilor care și-au edificat aceste imobile pe loturile atribuite de către C.A.P., dacă aveau calitatea de membri cooperatori sau alte persoane îndreptățite, respectiv dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii membri cooperatori. Or, în prezenta speță nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi avut calitatea de membru cooperator, neîndeplinind astfel prev art. 23 din Legea 18/1991, invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Este de reținut că în temeiul art. 8 din Decretul-lege 42/1990, deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept-ope legis- dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate. Desigur, așa cum se constată, legea presupune existența unei case de locuit și a anexelor gospodărești, pentru a se putea vorbi de teren aferent. Potrivit susținerilor reclamantului, acesta a desființat/demolat imobilul construcție ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în prezent nefiind incidente dispozițiile legale invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată.
În temeiul Art. 453 C.proc.civ., va obliga reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum total de 1000 lei.
| ← Acţiune în constatare - clauze abuzive. Jurisprudență Cereri | Validare poprire. Jurisprudență Popriri → |
|---|
