Stabilire program vizită minor. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 4470 din data de 28.06.2016
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXX din data de XXX,reclamanta C.R.G. a chemat în judecată pe pârâtul P.I. solicitând ca,prin hotărâre judecătorească,să fie sistate efectele sentinței civile nr.XXX a Judecătoriei Bacău cu privire la programul de vizită stabilit în favoarea pârâtului.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare,a arătat că prin sentința civilă nr.XXX s-a desfăcut căsătoria încheiată între ea și pârât, iar minorul V,G, i-a fost încredințat ei;că prin sentința civilă nr.XXX s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la copil să fie exercitată în comun, a fost stabilită la ea locuința minorului,iar în favoarea pârâtului a fost fixat un program de vizită,respectiv;o dată pe săptămână prin intermediul internetului și în luna iulie a fiecărui an cu luarea la reședința tatălui din XXX;că temeiurile avute în vedere de instanță s-au modificat deoarece în luna XXX a anului XXX,după ce minorul a petrecut trei zile împreună cu tatăl, a observat urme de violență pe partea posterioară a corpului copilului, cesta spunându-i că l-a bătut Ion motivat de faptul că i-a solicitat să se joace cu el;că pârâtul este alcoolic și intră foarte des în sevraj,acesta fiind și motivul divorțului;că a formulat plângeri la poliție și la DGASPC Bacău că minorul este foarte speriat și nu mai dorește să vorbească deloc cu pârâtul,reacționând urât atunci când îi aude numele;că a fost nevoită să meargă la psiholog și să intensifice terapia având în vedere bolile de care suferă copilul;că pârâtul nu se poate ocupa singur,o lună de zile, de un copil cu problemele lui de sănătate( autism și rahitism) și că se impune stabilirea următorului program de vizită:în fiecare duminică,între orele 12,00-16,00,doar în prezența ei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.403 Cod civil.
În dovedire,reclamanta a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale,depoziția martorei audiate fiind atașată în prezentul dosar.
A depus, în copie, sentința civilă nr.XXX a Judecătoriei Bacău, sentința civilă nr.XXX a aceleiași instanțe,o încheiere de îndreptare eroare materială,o declarație pe propria răspundere,adresa nr. XXX a DGASPC Bacău, fișe psihologice,un certificat medico-legal(nr.XXX),o fișă de evaluare a participării la programul de recuperare al copilului, scrisori medicale, o fișă privind traseul educațional, facturi fiscale,chitanțe, un certificat medical,adeverințe medicale, un raport de evaluare psihologică întocmit de Societatea civilă profesională de psihologie";XXX";.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru-20 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în termenul prevăzut de art.201 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare acesta a solicitat respingerea cererii promovate de reclamantă.
În motivare,a arătat că acțiunea are caracter strict șicanatoriu;că situația de fapt prezentată de aceasta nu corespunde realității; că în luna XXX a anului XXX a venit în țară să-și vadă fiul și,pentru a nu produce schimbări bruște în viața acestuia,au convenit să ia copilul dimineața de la locuința reclamantei și să-l aducă seara,urmând ca programul să fie adaptat în funcție de atitudinea minorului;că a petrecut cu fiul prima zi la grădiniță,apoi,în cea de-a doua zi,la indicațiile reclamantei,a fost la salina din XXX,unde copilul s-a jucat mai multe ore; că la întoarcere au vizitat mătușile paterne,unde copilul a avut un comportament deschis,interacționând foarte bine cu verișorii săi; că seara a dus copilul la mamă care, fără nicio explicație, i-a solicitat o sumă importantă de bani și,urmare a refuzului,a doua zi a refuzat să-i permită să-și viziteze fiul; că reclamanta n u i-a mai răspuns la telefoane sau la SMS-uri și a formulat o plângere penală la adresa lui,invocând că ar fi agresat minorul;că a fost nevoit să dea declarații atât în fața organelor de poliție, cât și în fața organelor de anchetă socială și a probat contrariul celor afirmate;că este posibil ca în condițiile în care copilul s-a jucat la tobogan,a sărit și s-a cățărat,să fi suferit anumite echimoze fesiere;că el nu a exercitat niciodată vreun act de violență la adresa minorului,este o persoană serioasă și responsabilă,calități impuse în mod obligatoriu prin natura serviciului pe care îl prestează în XXX,iar consumul de alcool este total exclus,fiind nevoit să intervină,funcție de solicitările primite,la orice oră din zi și din noapte;că starea specială a minorului,invocată în mod artificial de reclamantă, nu se justifică prin înscrisurile prezentate,din conținutul acestora reieșind că este un copil normal,adaptat și deschis,în ciuda conflictelor familiale declanșate în prezența lui de mamă;că programul de vizită solicitat de reclamantă confirmă reaua credință a acesteia deoarece cunoaște că,obiectiv nu are această posibilitate;că acțiunea este inadmisibilă,atâta vreme cât nu au intervenit împrejurări noi care să justifice modificarea programului de vizită, și că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.403 Cod civil.
Sub aspect reconvențional, pârâtul-reclamant a solicitat reducerea pensiei de întreținere stabilite prin sentința nr.XXX la suma de 100 lire.
În motivare,a arătat că minorul este încadrat la o grădiniță de stat,iar întreținerea lui nu presupune costuri însemnate;că îi trimite permanent acestuia pachete cu haine,jucării și, în mod evident, în situații speciale nu va ezita să suplimenteze suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere;că deși obține un venit aparent consistent în XXX,costurile zilnice și lunare sunt mult mai mari,și că procentul stabilit de legiuitor în calculul pensiei de întreținere nu este unul obligatoriu,instanța trebuind să aibă în vedere și cheltuielile suportate de el.
În drept,au fost invocate dispozițiile art.205 și urm.Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale;declarația martorei audiate fiind atașată în prezentul dosar.
A depus, în copie, un permis de conducere,planșe foto,o caracterizare,ordonanța de clasare nr.XXX a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, dovada comunicării acesteia, un referat cu propunere de clasare, chitanțe,o somație,o cerere de chemare în judecată, o plângere penală,declarații fiscale.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru-20 lei.
Reclamanta-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale motivat de faptul că nu s-a făcut dovada modificării măsurilor dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă nr.XXX,în ceea de privește veniturile încasate de pârâtul-reclamant.
A precizat aceasta că sentința civilă sus enunțată nu a fost atacată cu apel, fapt ce înseamnă o achiesare la dispozițiile pronunțate de instanța de fond,că pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvențională cu rea-credință;că suma de 200 lire este o sumă corectă în raport de vârsta copilului și de nevoile acestuia și că această sumă reprezintă mai puțind e 25% din veniturile pârâtului,iar minorul este un copil cu probleme de sănătate, care necesită o terapie costisitoare și de lungă durată.
Pentru soluționarea prezentei cauze a fost atașat dosarul nr.XXX al Judecătoriei Bacău;Primăria municipiului Bacău-Compartimentul Autoritate Tutelară a întocmit o anchetă psihosocială la locuința reclamantei, concluziile fiind consemnate în referatul înaintat,iar DGASPC Bacău a întocmit un raport de evaluare psihologică a minorului.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține că prin sentința civilă nr. XXX a Judecătoriei Bacău au fost admise acțiunea principală de divorț formulată de reclamanta P.R.G. și cererea reconvențională formulată de pârâtul -reclamant P.I., astfel cum au fost precizate,a fost desfăcută prin acord căsătoria încheiată de părți la data de XXX, i-a fost încredințat reclamantei-pârâte,spre creștere și educare,minorul P.V.G.,a fost obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 500 lei/lunar,conform înțelegerii părților, și s-a stabilit în favoarea acestuia un program de vizită a copilului.
Prin sentința civilă nr.XXX a aceleiași instanțe au fost admise în parte acțiunea formulată de reclamantul P.I. și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C.R.G., a fost stabilită la mamă locuința minorului P.V.G.,cu exercitarea în comun a autorității părintești,a fost majorată obligația lunară de întreținere datorată de tatăl copilului de la suma de 500 lei la suma de 200 lire sterline și a fost modificat programul de vizită stabilit prin sentința civilă nr.XXX, reclamantul-pârât având posibilitatea de a avea legături personale cu fiul în următoarele modalități:
o dată pe săptămână,prin intermediul internetului,și în luna iulie a fiecărui an la reședința tatălui din XXX;sentința a rămas definitivă prin neapelare.
În luna XXX a anului XXX pârâtul P.I. a venit în țară pentru a-și vizita copilul;pentru a nu perturba brusc activitățile minorului,a convenit cu fosta soție, să-l ia dimineața și să-l aducă seara,urmând ca, în funcție de dorința fiului,programul să fie adaptat.
Tatăl a petrecut cu fiul zilele de XXX;în ziua de XXX,reclamanta i-a interzis fostului soț să mai ia copilul pretextând că l-ar fi agresat fizic,situație de fapt care a determinat-o să formuleze plângeri și sesizări la organele de poliție și la instituțiile cu atribuții în protecția drepturilor copilului.
În luna octombrie a anului 2015,pentru același motiv,reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care solicită modificarea programului de vizită,în sensul de a i se permite tatălui să păstreze legături personale cu minorul V.G. în fiecare duminică,între orele 12,00-16,00,doar în prezența ei.
Potrivit art.403 Cod civil";în cazul schimbării împrejurărilor,instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori…";.
În cauză,prin probatoriul administrat, reclamanta-pârâtă nun a făcut dovada faptului că împrejurările avute în vedere de Judecătoria Bacău la stabilirea programului de vizită,prin sentința civilă nr.XXX, s-au schimbat,situația de fapt invocată în cererea de chemare în judecată nefiind probată.
Este de reținut,în primul rând, că sentința civilă sus- enunțată nu a fost atacată, devenind definitivă,fapt ce creează convingerea instanței că reclamanta-pârâtă a apreciat că programul de vizită stabilit corespunde interesului superior al minorului.
În ceea ce privește afirmația potrivit căreia V.G. ar fi fost agresat fizic de către tatăl său,instanța constată că mama copilului a formulat plângere penală,iar în urma cercetărilor efectuate,s-a dispus,prin ordonanța nr.XXX a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău,clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violență în familie(art.199 alin.1 raportat la art.193 alin.1 Cod penal) întrucât nu există probe că numitul P.I.a săvârșit infracțiunea.
Certificatul medico-legal depus la dosar(nr.XXX) nu probează faptul că pârâtul-reclamant și-ar fi lovit fiul,ci doar existența unor echimoze și excoriații fesiere, ce s-au putut produce prin mijloace contondente(cel mai probabil în timpul în care copilul s-a jucat) și pentru a căror vindecare nu a fost nevoie de zile de îngrijiri medicale.
Martora audiată la solicitarea reclamantei-pârâte nu a perceput nemijlocit situația de fapt relatată(referitor la presupusul incident care a avut loc în ziua de XXX),depoziția ei având la bază relatările părții care a propus-o și pe care a cunoscut-o ulterior,respectiv în luna XXX a anului XXX;aceeași situație se regăsește și în cazul martorei B.A.E.,a cărei declarații a fost depusă la dosar de către reclamantă(filele 21-22).
De cealaltă parte,martora A.L. a relatat că minorul V.G. a fost la locuința ei,împreună cu tatăl, în ziua de XXX,după ce s-au întors de la XXX,și că relația dintre cei doi era foarte apropiată, copilul fiind vesel, comunicativ și sociabil.
Concluziile raportului de evaluare psihologică nr.XXX întocmit de d-na psiholog T.D. nu sunt suficiente pentru modificarea programului de vizită,de vreme ce nu se coroborează cu alte probe;de altfel, în raportul DGASPC Bacău,realizat la solicitarea instanței,se consemnează că";evaluarea psihologică a relevat un nivel inferior de ostilitate a tatălui raportat la media populației masculine din România,acest aspect relevând un pronostic redus al abuzului fizic asupra minorului"; din partea pârâtului,relația tată copil fiind influențată de personalitatea fiecăruia.
Raportat la cele ce preced,instanța apreciază că refuzul minorului de a vorbi cu pârâtul este rezultatul influențelor exercitate de persoanele apropiate,alături de care conviețuiește,copilul fiind la vârsta la care preia cu ușurință punctele de vedere,sugestiile celor din jur.
În ceea ce privește problemele de sănătate ale minorului, instanța reține că parte din ele existau(conform înscrisurilor) și în momentul pronunțării sentinței civile nr.XXX a Judecătoriei Bacău și că acestea( sindrom hiperkinetic) și-ar putea găsi rezolvarea prin rezolvarea conflictelor familiale și neimplicarea copilului în conflictul dintre părinți(scrisoare medicală-fila 29).
Instanța reține,totodată,că,dată fiind vârsta minorului,este necesar ca tatăl să fie cât mai prezent în viața lui,având în vedere importanța pe care o are figura paternă în dezvoltarea armonioasă a personalității,în primul rând din punct de vedere psihoemoțional(mai ales în cazul unui băiat);revine reclamantei-pârâte sarcina de a găsi modalitățile corespunzătoare de a consolida relația fiului cu tatăl, dacă această relație trece,într-adevăr, printr-o perioadă de criză.
Nefiind făcută dovada incidenței dispozițiilor art.403 Cod civil,acțiunea principală urmează fi respinsă.
În ceea ce privește cererea reconvențională,instanța reține că potrivit art.531 alin.1 Cod civil(dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește,instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate…micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei";.
În cauză,pârâtul-reclamant nu a făcut dovada incidenței acestor dispoziții legale.
Astfel, în fața instanței,în ședința din data de XXX,acesta a precizat că înțelege să se folosească de înscrisurile aflate în dosarul nr.XXX,realizând venituri identice celor obținute în momentul soluționării acelei cauze,iar declarațiile fiscale depuse la ultimul termen de judecată nu sunt relevante, de vreme ce nu sunt complete.
Este de reținut,în același timp,că minorul V.G. are vârsta de 7 ani și a început cursurile învățământului școlar(primar),astfel încât creșterea,educarea,întreținerea și formarea lui profesională necesită alocarea unor sume de bani cel puțin identice(ca și cuantum) celor alocate în anul XXX,dar în nici un caz mai mici.
Pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.XXX reprezintă doar 10% din veniturile realizate de pârâtul-reclamant și nu 25%-plafonul maxim stabilit de legiuitor.
Vor fi respinse excepțiile inadmisibilității invocate de ambele părți;în situația în care împrejurările care au stat la baza stabilirii,prin hotărâre judecătorească,a raporturilor personale și patrimoniale dintre părinți și copii,nu sau schimbat,o nouă acțiune urmează a fi respinsă ca nefondată și nu cam inadmisibilă.
Văzând și prevederile art.453 alin.1-2 Cod procedură civilă.
| ← Validare poprire. Jurisprudență Popriri | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară → |
|---|
