Actiune in constatare. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 106 din data de 04.11.2014
Dosar nr. XXX/193/2013
- acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
Ședința publică din data de xx.xx.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE -
GREFIER -
SENTINȚA CIVILĂ NR
Pe rol se află judecata cauzei civile având ca obiect acțiune in constatare, formulată de reclamantul D.D.I., în contradictoriu cu pârâta Banca X prin SUCURSALA BOTOȘANI, Banca X
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de X.X.2014, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, succesiv, pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. xxx/193/2010 din data de x.x.2010, reclamantul D.D.I. a chemat în judecată pe pârâta Banca X, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să constate existența unor clauze abuzive în contractul părților, privind modul de stabilire al dobânzii, și să dispună anularea lor, să constate reaua-credință a băncii, aceasta nerespectând obligația contractuală de a diminua dobânda conform scăderii liborului CHF, să stabilească marja corectă a băncii, potrivit valorii libor CHF din luna februarie 2008.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că pe parcursul derulării contractului de credit intervenit între părți a constatat încălcarea de către pârâtă a unor prevederi contractuale și punerea în aplicare a unei clauze abuzive - art. 5 pct. 5.2. în sensul majorării în mod unilateral al dobânzii, banca interpretând caracterul variabil al dobânzii doar în sens crescător, în defavoarea clientului. Susține reclamantul că prevederea invocată dă dreptul băncii să modifice dobânda fără un motiv întemeiat, cu încălcarea prevederilor OUG nr. 174/2008 relative la variația ratei dobânzii, având astfel un caracter abuziv. Mai susține că în urma demersurilor sale, banca a prezentat un act adiționat prin care s-a recalculat dobânda, după o formulă ce include o marjă a pârâtei de 6,09%, dependentă doar de voința furnizorului/neraportată la fluctuațiile unor indici verificabili. în privința sumelor achitate în plus, a solicitat reclamantul ca banca să le rețină cu titlu de plăți anticipate.
în dovedire, s-au anexat înscrisuri.
în drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale OUG nr. 174/2008, prevederile Secțiunii 12 din convenția de credit.
Pârâta Banca X a formulat întâmpinare (fila 12), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Botoșani, entitate fără personalitate juridică, și excepția prematurității, pentru lipsa concilierii prealabile. Tot cu titlu de chestiune prealabilă, s-a arătat că în condițiile neindicării sumelor pretinse, nu se pot verifica aspecte precum competența și timbrajul
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se că în contractul părților nu sunt incluse clauze abuzive, marja bănii fiind stabilită potrivit legii. S-a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Astfel, în contractul semnat de reclamant se prevede expres, la pct. 17.6, că acestuia i-au fost prezentate spre analiză, anterior și integral, clauzele convenției, clientul declarând în mod expres că aceasta nu conține clauze abuzive.
A mai arătat pârâta că reclamantul nu s-a prezentat pentru semnarea actului adițional ce stabilea o diminuare a ratei dobânzii, că banca nu avea posibilitatea diminuării unilaterale a acesteia, conform OUG nr. 21/1992, că reclamantul avea posibilitatea, potrivit art. 5.4 din contract, să restituie ratele scadente in termen de 10 zile, în caz contrar fiind de acord cu noul procent de dobândă. De asemenea, reclamantul avea posibilitatea rezilierii convenției, în termen de 10 zile de la modificarea dobânzii.
Susține pârâta că prevederile contractului au fost verificate și de Comisariatul pentru Protecția Consumatorului Botoșani, acesta neidentificând clauze abuzive, că reclamantul nu a semnat actul adițional de conformare la OUG nr. 50/2010, clauzele contractului fiind aliniate în mod tacit noilor prevederi - art. 37 lit. a din ordonanță, începând cu data de 21.09.2010. Astfel, în prezent, contractul prevede în mod expres indicele de referință, periodicitatea revizuirii precum și marja băncii. Reclamantului i s-au transmis două oferte, refuzate, de scădere a ratei dobânzii.
în dovedire, s-au anexat înscrisuri.
Printr-o serie de note scrise ulterioare (fila 55), pârâta a mai invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Botoșani.
Prin răspunsul la întâmpinare (fila 58 și urm.), reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor. Cu privire la apărările de fond ale părții adverse, reclamantul a învederat că banca a modificat dobânda încă din luna iunie 2008, Ură înștiințarea sa prealabilă, că nu a semnat actul adițional întrucât marja băncii a fost stabilită unilateral, la o valoare superioară celei din contract, aceasta în condițiile în care s-a înregistrat o scădere permanentă a valorii libor CHF. Practic, față de această scădere și potrivit clauzelor contractuale, dobânda trebuia să se situeze sub 5,7% pe an. în schimb, pe parcursul anului 2008, aceasta a crescut de la 5,7% la 6,9%.
Arată reclamantul că a solicitat sprijinul CJPC Botoșani, acesta identificând mai multe contradicții în activitatea băncii.
Mai arată că, în baza OUG nr. 50/2010, i s-a transmis o notificare privind semnarea unui nou act adițional, cu o formulă de calcul transparentă dar cu stabilirea unilaterală, și de această dată, a marjei sale. Potrivit notificării clintul era ținut să accepte formula în discuție, altfel trebuind să ramburseze anticipat întreg creditul, măsură prin stabilirea căreia s-au încălcat prevederile art. 41 alin. 4 din ordonanță. Arată reclamantul că, in data de 18.08.2010, s-a arătat de acord cu formula de calcul propusă, solicitând însă calcularea corectă a marjei băncii, respectiv prin scăderea din dobânda inițială de 5,7% a valorii libor de la data acordării creditului. La această solicitare, banca a răspuns că pentru determinarea valorii marjei este necesară cunoașterea valorii indicatorului de dobândă luat în considerare, valoare ce nu este specificată în contractul părților. Prin urmare, pârâta a învederat că nu poate fi determinată valoarea marjei băncii. Susține reclamantul că pârâta nu a justificat nicicum,chiar și după cele două oferte de reducere cu 0,5 puncte procentuale, creșterea dobânzii față de cea inițial stabilită, cu 1,2%. Mai arată că a notificat pârâta, cu privire la acest aspect, și în data de 16.09.2010, fără a primi răspuns.
De asemenea, s-a susținut că, față de prevederile Legii nr. 288/2010, contractul părților nu se află sub incidența OUG nr. 50/2010, că în sensul Legii nr. 193/2000, prin care s-a transpus Directiva 93/13/CEE, contractul părților este unul preformulat, ce nu a constituit obiect al negocierii, că reclamantul s-a aflat mereu într-o situație inferioară băncii, fiind prejudiciat prin plata unor sume mai mari decât cele corespunzătoare indicelui de referință.
A solicitat reclamantul, suplimentar pretențiilor inițiale, constatarea clauzei abuzive de la art. 6 pct. 1 iit. b, relative la comisionul de acordare a creditului de 2%, întrucât costul creditului de consum nu a fost indicat în termeni transparenți și suficient de clari. în contractul părților nu a fost precizată și prevăzută DAE, respectiv costul total al creditului, suportat de consumator.
în dovedire, s-au anexat noi înscrisuri.
La termenul din data de 18.04.2011 (fi!el58), reclamantul a arătat că pârâta îi datorează suma totală de 4430 CHF.
Prin notele scrise de la același termen (fila 159), pârâta a invocat și excepția netimbrării acțiunii. A mai învederat pârâta, la termenul următor (fila 165 și urm.), că în contractul părților nu este prevăzută o perioadă de actualizare a ratei dobânzii, că modificările de această natură au intervenit înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 174/2008, că acest act normativ nu este aplicabil convenției părților, că plățile efectuate de reclamant au fost plăți datorate, în temeiul unui contract valabil. In privința comisionului de acordare, pârâta arată că s-a aplicat o singură dată și că, potrivit art. 15 din Legea nr. 190/1999, cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit sunt puse în sarcina împrumutatului.
Prin Sentința nr. X din 2011 (fila 302), Judecătoria Botoșani a respins excepția necompetenței materiale și a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând cauza, spre competentă soluționare. Judecătoriei Sectorului 1 București.
În dosarul acestei din urmă instanțe (nr. XXX/299/2011), reclamantul a solicitat (fila 40) ajustarea nivelului dobânzii potrivit prevederilor contractuale și legale, generarea unui nou scadențar, retroactiv, și restituirea, în totalitate, a sumelor plătite în plus, până în prezent.
Prin Sentința nr. XXX/X.Y.2012, Judecătoria Sectorului 1 București și-a declinat, de asemenea, competența, conflictul negativ astfel ivit fiind soluționat de înalta Curte prin Decizia nr. XXX/X.Y.2012, în favoarea Judecătoriei Botoșani.
Anterior pronunțării soluției de declinare a Judecătoriei Sectorului 1 București, Judecătoria Botoșani a înaintat acesteia și dosarul nr. XXX/193/2011 având ca obiect cererea de intervenție a reclamantului D.D.I., disjunsă din cauza în care CJPC Botoșani a solicitat aplicarea amenzii contravenționale pentru pârâta Banca X.
Cererea de intervenție, pentru care instanța a invocat și a admis excepția de litispendență, prin încheierea din data de X.Y.2012, are ca obiect cererile formulate inițial șt în dosarul de constatare a clauzelor abuzive, cu aceleași argumente - fila 22 și urm. în dosarul atașat.
După soluționarea conflictului de competență, pe rolul Judecătoriei Botoșani, dosarul a fost înregistrat sub nr. XXX/193/2013 din data de X.Y.2013.
În acest dosar, reclamantul a mai solicitat (fila 4), restituirea integrală a sumelor plătite în plus, cu titlu de dobândă și comision de acordare, cu dobândă legală. Totodată, a solicitat acordarea de daune morale în valoare de 10.000 CHF (fila 5), pentru suferința psihică pricinuită prin plata unor sume nedatorate și, respectiv, prin lipsurile financiare astfel determinate.
Pârâta a învederat (fila 14), suplimentar apărărilor deja expuse, că în urma intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010, reclamantul a notificat banca, solicitând renunțarea la actul adițional de conformare la OUG nr. 50/2010, astfel că, începând cu data de 21.02.2011, art. 5.2 din contractul inițial a fost reintrodus în convenția de credit, la solicitarea expresă a părții adverse. Opinează pârâta că, astfel, reclamantul și-a însușit condițiile de creditare inițiale.
La termenul din data de 06.06.2013 (fila 80), reclamantul a formulat cerere de renunțare la pretenția de acordare a daunelor morale.
A mai precizat reclamantul, la termenul ulterior (fila 81), că a înțeles să se judece în dosar, în calitate de intimată, cu pârâta Banca X, prin Sucursala Botoșani.
La termenul din data de 21.06.2013 (fila 87), cu argumentele reținute prin încheierea de la acea dată, instanța a respins excepțiile netimbrării, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a prematurității acțiunii.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile - fila 98 și urm., 154 și urm., 177 și
urm.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, părțile și-au reluat cererile/apărările, cu argumentele deja expuse. A solicitat pârâta înlăturarea concluziilor expertizei, învederând că în contractul părților nu era prevăzută o formulă de tipul marja băncii + indicele de referință, că formula în discuție s-a implementat începând cu data de 21.09.2010, în baza actului adițional întocmit potrivit OUG nr. 50/2010, revenindu-se la clauzele inițiale începând cu data de 21.02.2011, ca urmare a notificării reclamantului, potrivit Legii nr. 188/2010. De asemenea, a arătat pârâta că în contract cu erau elemente care să justifice modalitatea de calcul utilizată de expert.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul nr. C din data de 13.02.2008 (fila 22 în ds. inițial), pârâta OTP Banca X a acordat reclamantului D.D.I. un credit pentru nevoi personale în valoare de 105.000 CHF, restituibil într-o perioadă de 300 de luni, cu o dobândă curentă - la data încheierii convenției - de 5.7%.
Potrivit clauzei 5 pct. 5.2 din acest contract, dobânda este variabilă in conformitate cu politica băncii; dobânda curentă poate fi modificată in mod unilateral de către bancă, luând in considerare valoarea dobânzii de referiri fă pentru fiecare valută <ex.: EURIBOR (EUR) / LIBOR (CCHF) / RUBOR (RON), etc), fără a exista consimțământul clientului...
începând cu luna iunie 2008, potrivit susținerilor necontestate ale reclamantului, dar și datelor rezultate din extrasul de cont depus la dosar (fila 41 și urm. în ds. Judecătoriei Sect. 1 București) pârâta a mărit dobânda inițial stabilită în contractul de credit, la procentul de 6,99%, procent care s-a tradus în creșterea sumei percepute lunar cu titlu de dobândă, de Ia cea. 497 CHF la cea. 607 CHF.
Prin adresa comunicată pârâtei în data de 10.09.2009 (fila 118 ds. inițial), reclamantul a solicitat băncii să respecte prevederile contractuale, în sensul refacerii planului de rambursare la dobânda inițială, cu luarea în calcul a valorii dobânzii de referință a LIBOR CHF. Totodată, s-a solicitat introducerea în convenție a formulei de calcul a variației dobânzii, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii.
în data de 24.09.2009 (fila 120 și urm. ds. inițial), pârâta a comunicat reclamantului un act adițional la contract, cu o rată a dobânzii curente de 6,49%, variabilă trimestrial, potrivit formulei de calcul: dobânda de referință + marja băncii. Pentru momentul respectiv, s-au indicat valoarea de referință LIBOR 3M CHF de 0,40% și marja băncii de 6,09%.
Astfel cum ambele părți au arătat, reclamantul a refuzat să semneze acest act adițional, invocând împrejurarea că marja băncii, nejustificat de crescută, a fost stabilită în mod unilateral, determinând o rată a dobânzii curente superioară celei din contractul inițial, în condițiile scăderii constante a valorii de referință LIBOR.
În vederea aplicării dispozițiilor OUG nr. 50/2010, reclamantul a fost invitat a semna un nou act adițional, act potrivit căruia (fila 135 ds. inițial), rata dobânzii curente ar fi avut o valoare procentuală de 6,99, variabilă trimestrial, potrivit formulei de calcul: dobânda de referință + marja băncii. Pentru momentul semnării respectivului act adițional, s-au indicat valoarea de referință de 0,22% și marja băncii de 6,77%. S-a comunicat reclamantului, prin adresa de înaintare a actului adițional (fila 133 ds. inițial), pentru cazul în care acesta nu ar fi fost de acord cu semnarea actului, că are posibilitatea rambursării anticipate a creditului, în totalitate.
Prin adresa comunicată băncii în data de 18.08.2010 (fila 139 și urm. ds. inițial), reclamantul a învederat acesteia, în mod expres, că nu este de acord cu semnarea acestui act adițional, solicitând revizuirea marjei băncii.
Printr-o nouă adresă din data de 16.09.2010, fila 143 ds. inițial, pârâta a propus o marjă de 6,27%, pentru o valoare LIBOR CHF 3M de 0,22%.
Nici această marjă nu a fost acceptată de reclamant, astfel cum rezultă din adresa comunicată pârâtei în aceeași zi - fila 153 ds. inițial.
Observă instanța, față de corespondența invocată, că în speță nu s-a ajuns la un consens în privința modificării convenției de credit, dezacordul reclamantului vizând însăși situația dobânzii curente. Prin urmare, părțile nu au semnat un act adițional, în condițiile OUG nr. 50/2010.
Opinează instanța, pe de altă parte, că dată fiind exteriorizarea și încunoștințarea pârâtei cu privire Ia existența unui dezacord față de inserarea în actul adițional a clauzelor relative la dobânda contractuală curentă, în cauză nu a fost posibil a se obține nici acceptarea tacită la care se referea, în forma sa inițială, art. 95 alin. 5 din OUG nr. 195/2010 (nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerata acceptare tacita), și pe care o invocă în prezent pârâta.
Este de apreciat, prin raportate la principiul echității și al bunei credințe, dar și prin raportare la întreg ansamblu normativ destinat a elimina clauzele abuzive din contractele cu consumatorii (OUG nr. 195/2010 face parte din acest ansamblu), că art. 95 invocat nu poate avea în vedere și situațiile de tipul celei din cauza de față, respectiv ipoteza când consumatorul a refuzat în mod expres a-și însuși actul adițional redactat, în mod unilateral, de partea adversă. O atare concluzie este cu atât mai fermă cu cât rațiunea acestor acte adiționale era aceea a asigurării conformității contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență... (art. 95 alin. 1).
În aceste condiții, se constată că actul adițional invocat de pârâtă nu putea produce efecte juridice și, prin urmare, în speță nu a avut loc modificarea convenției de credit inițiale, nici măcar pentru intervalul 21.09.2010 - 21.02.201 I, astfel cum a susținut banca pârâtă.
De altfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 288/2010, art. 11 alin. 2, actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pună la data intrării in vigoare a prezentei legi, iși vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Textul în discuție nu permite interpretarea că, pentru actele adiționale implementate tacit, dar pentru care a intervenit o notificare în sens contrar din partea consumatorului, este posibilă totuși o funcționare temporară. Dimpotrivă, față de prevederea că OUG nr. 50/2010 nu se aplică și contractelor de credit în curs, finalitatea art. II alin. 2 pare a fi aceea că eventualele acte adiționale nu produc niciun fel de efecte, în situația contestării lor ulterioare. Aceasta ar fi și rațiunea pentru care legiuitorul a instituit un termen de decădere, termen ce nu și-ar fi găsit utilitatea în mod obișnuit, întrucât încetarea efectelor viitoare ale unui act juridic este întotdeauna posibilă.
Astfel cum însăși pârâta a învederat, în cauză s-a formulat, de către reclamant, o notificare ce a respectat condițiile de timp prevăzute de Legea 288/2010 și care a condus la reactivarea clauzelor contractuale inițiale.
In baza argumentelor prezentate, conchide instanța că, în fapt, în cauză nu a intervenit nicio modificare, fie ea și temporară, a convenției de credit din data de 13.02.2008. în consecință, analiza susținerilor relative la caracterul abuziv al unora dintre clauzele acestui contract se va raporta, pentru întreg intervalul cuprins între momentul încheierii convenției și data pronunțării prezentei hotărâri, ia prevederile inițial asumate.
Reține instanța, astfel, că potrivit clauzei 5 pct. 5.2 din contract, dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii; dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex.: EURIBOR (EUR)/LIBOR (CCHF) /RUBOR (RON), etc.), fără a exista consimțământul clientului...
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiatei, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Rezultă, din interpretarea acestor dispoziții legale, că în situația în care părțile inserează în contract o clauză care dă dreptul băncii să modifice rata dobânzii în mod unilateral, pentru motive expres indicate, dobânda poate fi modificată, dacă motivele respective sunt întemeiate și intervin în mod efectiv.
în speță, contractul de credit încheiat între părți nu cuprinde astfel de motive, limitându-se la a indica politica băncii. Pe de altă parte, inserarea, în teza a Il-a a art. 5.2, a unicului reper valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, nu este suficientă pentru a lămuri conținutul complet al politicii băncii și, mai ales, pentru a garanta presupoziția că această politică s-ar limita, în mod exclusiv, la valoarea dobânzii de referință a valutei. De altfel, o atare echivalență nu apare confirmată și prin acțiunile băncii pârâte, în condițiile în care, deși valoarea de referință poate, și a și înregistrat valori descrescătoare (astfel cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză (filele 101, 102), pârâta s-a limitat Ia a reține valorile favorabile sieși, menținând dobânda astfel majorată și în perioada următoare, independent de fluctuațiile reale ale LIBOR.
Se poate conchide, în consecință, că art. 5.2 din contractul părților, astfel cum este redactat acesta, a permis, tocmai în virtutea politicii nedefinite a băncii, o creștere nejustificată a ratei dobânzii, respectiv o modificare a reperelor inițial acceptate, în absența vreunor motive întemeiate descrise/explicate prin convenția însăși ori măcar ulterior, în cadrul unei informări cât mai apropiate datei modificării.
Reține instanța că deși revizuirea unor termeni contractuali inițiali nu apare în sine inadmisibilă, măsura în discuție este condiționată de obținerea acordului expres al clientului sau, respectiv, astfel cum o arată art. 1 Iit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, de ocurența unor motive întemeiate, strict determinate sau determinabile potrivit unor repere ferme, asupra cărora să existe, ab initio, o reprezentare clară, nesusceptibilă de interpretări favorizante/prejudiciatoare pentru părți. Acesta și este, de altfel, scopul reglementării instituite prin Legea nr. 193/2000 referitoare la clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din acest act normativ, orice contract încheiat între comercianți și consumatori... va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat, cuprinde drept reper al revizuirii dobânzii doar cazul generic al politicii băncii, neexplicat/nedetaliat în mod deplin, în convenție.
Apreciază instanța că utilizarea exclusivă a reperului în discuție, unul absolut vag, denotă un grad de superficialitate inacceptabil prin raportare la specificul activității desfășurate de unitatea pârâtă, cu atât mai mult cu cât banca însăși este ținută a acționa în funcție de acest reper, în scopul unei funcționări nu doar viabile, dar și performante. în concret, de vreme ce pârâta este familiarizată, cel puțin în teorie, cu factorii care ar putea influența costurile unui credit, ar fi avut posibilitatea de a identifica și de a prezenta clienților săi toate împrejurările apte a influența, în concret, rata dobânzii inițial convenite.
Mai este de precizat că actul semnat de părți este unul standard, preformulat de societatea bancară, astfel încât o negociere detaliată pe fiecare clauză ar fi presupus, practic, însăși neacceptarea convenției. Or, față de mobilul încheierii unui astfel de contract, varianta înfățișată nu apare drept acceptabilă, cu atât mai mult cu cât convenția cuprinde și clauze care, aparent, satisfac așteptările clienților (ex. dobândă variabilă în funcție de valoarea de referință a LIBOR, valoare pentru care exista posibilitatea reală a diminuării). Prin raportare la această prevedere, mențiunile criticate în speță apar contradictorii și, așa cum s-a arătat anterior, susceptibile de interpretări unilaterale, defavorabile împrumutatului.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 193/2000, în aplicarea mențiunilor echivoce în discuție, s-ar fi impus protejarea drepturilor consumatorilor. Cu toate acestea, banca a interpretat art. 5.2 în sensul recunoașterii dreptului său de a modifica rata dobânzii, potrivit unor repere identificate în mod unilateral și fără o informare transparentă și completă a consumatorului cu privire la împrejurările ce au determinat o asemenea măsură. De altfel, explicații și probe cu privire la ultimul aspect nu au fost propuse nici în prezenta cauză, cu toate că politica băncii include o sferă generoasă de elemente care, prin însuși caracterul lor specific (domeniilor economic, financiar, valutar), nu pot deveni sub nicio formă notorii.
Pe de altă parte, este de observat că în cauză nu se poate vorbi nici de "libertatea" clientului de a denunța convenția modificată în condițiile art. 5.2. Deși o atare posibilitate a fost prevăzută în contract (art. 5.4 - în cazul în care, ca urmare a modificării nivelului ratei dobânzii de către bancă, clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat..., în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării..., se consideră că acesta a acceptat noul procent de dobândă), de vreme ce denunțarea în discuție atrage obligația restituirii globale a împrumutului contractat, cu toate că rațiunea încheierii actului constă tocmai în nedeținerea suinei împrumutate, posibilitatea clientului de a sancționa astfel modificarea operată în mod unilateral este, dacă nu inexistentă, atunci drastic diminuată.
Cu aceste argumente, se apreciază că în speță se verifică, întocmai, ipoteza prevăzută art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, clauza 5 pct. 5.2 având un vădit caracter abuziv.
Este de adăugat. în același context, că în condițiile în care motivele și circumstanțele modificării dobânzii nu au fost evidențiate în contractul de credit, reclamantul nu a avut posibilitatea de a negocia, efectiv, clauza care se referă ia această modificare. De altfel, necunoscând elementele menționate, reclamantul nici nu s-a aflat în situația de conștientiza necesitatea inițierii unei negocieri, demers în cadrul căruia să se fi obținut informațiile nescrise necesare. Pârâta nu a prezentat vreun document din care să rezulte existent;!, la momentul încheierii contractului, a unei informări suplimentare a împrumutatului, cu privire la regimul dobânzii curente.
Apreciază instanța, ca atare, că în speță se verifică și ipoteza unei clauze care nu a fost negociată direct cu consumatorul, concluzie ce rezultă, de altfel, chiar din simpla împrejurare că pârâta nu a tăcut, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 (daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens), dovada unei astfel de negocieri, negociere care nu poate rezulta din simpla inserare în contract a unei mențiuni ce atestă contrariul, aceasta însăși --preformulata, nenegociată.
In speță nu există nici măcar un indiciu al redactării în comun a clauzelor contractuale și ele nu s-au aflat. în mod cert. în pericolul de a fi influențate de consumator, cât timp acesta, așa cum s-a arătat, nu era situația de a le înțelege întreaga semnificație, fie ea favorabilă ori dezavantajantă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Se reține, relativ Ia condiția creării unui dezechilibru semnificativ în dauna consumatorului, că reclamantul a fost ținut la plata, la numai câteva luni de la demararea relațiilor contractuale, a unei dobânzi majorate cu circa 20%, și aceasta în condițiile scăderii valorii LIBOR - ului, singurul reper care ar fi putut justifica modificări în această privință. Prin urmare, este evidentă plasarea reclamantului, prin valorificarea într-un mod nedefinit a posibilității de modificare a dobânzii, într-o poziție de inferioritate, inechitabilă și prejudiciatoare.
Apreciază instanța, și din această perspectivă, că art. 5.2 permite interpretări abuzive și exclude totodată orice control obiectiv al măsurilor aplicate de pârâta creditoare, aspecte ce se dovedesc incompatibile cu dispozițiile adoptate în scopul protejării drepturilor consumatorilor.
A mai reținut instanța, în identificarea acestei concluzii, că de vreme ce banca nu a făcut dovada asumării, în egală măsură, a unui minim risc decurgând din evoluția nefavorabilă a pieței monetare, este de apreciat că orice (ne)schimbare a împrejurărilor care au stat la baza încheierii contractului s-au reflectat sau se pot reflecta în nivelul dobânzii pretinse clientului, împrejurare contrară cerințelor bunei-credințe și, totodată, aptă a se constitui într-un indiciu al dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Așa fiind, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzei 5 pct. 5.2 din contractul de credit intervenit între părți - nr. C2204/4600/6823 - și a dispune modificarea corespunzătoare a contractului, în sensul înlăturării clauzei abuzive constatate și al emiterii unui nou scadențar, cu respectarea prevederilor contractuale/legale referitoare la perceperea dobânzii.
Odată constatat caracterul abuziv al clauzei analizate, dreptul pârâtei de a încasa dobânda modificată în mod unilateral rămâne fără suport, banca fiind ținută a restitui sumele primite în plus, cu acest titlu, ca fiind nedatorate. în consecință, instanța va obliga pârâta la plata, către reclamant, a sumei 15.696 CHF încasată în temeiul clauzei menționate, cu dobânda legală calculată de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a debitului.
In privința acestei obligații accesorii, se reține că în materia neexecutării obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, în lipsa unei evaluări convenționale a prejudiciului cauzat prin întârzierea la executare, art. 1088 cod civil prezumă în mod absolut că lipsa de folosință a sumei este de natură a cauza un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Reține instanța că dobânda excedentară menționată a fost identificată de expert (filele 111, 124) și că acesta a utilizat, pentru calcularea sa, reperele existente în contract (caracterul variabil al dobânzii, în funcție de valoarea de referință LIBOR) și, de asemenea, reperele rezultate din manifestările ulterioare de voință ale părților, raportate Ia prevederile și la practicile în domeniu.
Pentru motivele ce urmează a se dezvolta, instanța apreciază aceste repere drept corecte, fiind de subliniat și faptul că, deși considerată abuzivă, clauza 5.2 și-a relevat acest caracter prin aceea că a permis o modificare în condiții nedefinite, iar nu și prin elementele sale certe, pe care niciuna dintre părți nu le-a contestat și care pot și trebuie să reprezinte indicii ale voinței reale a părților, în scopul așezării relațiilor contractuale în cadrul corespunzător, legal
(se includ aici caracterul variabil al dobânzii și valoarea de referință LIBOR).
Mai reține instanța că, dând eficiență dispozițiilor OUG nr. 50/2010, pârâta a propus formula de calcul dobânda de referință LIBOR CHF 3M + marja băncii, formulă care, în absența unor elemente similare inserate în contract, dar pe care reclamantul le-a solicitat expres însă din anul 2009, a fost utilizată și la identificarea, prin expertiză, a diferenței sus-menționate.
Este de precizat, în continuare, că potrivit principiilor ce guvernează materia contractelor, obligațiile insuficient determinate nu dau posibilitatea înțelegerii lor în mod necontrolat, unilateral/personalizat, ci impun operațiuni de interpretare, astfel încât ele să reflecte voința părților, cu respectarea reglementărilor în materie.
întrucât interpretarea contractului părților intervine la 6 ani de la încheierea acestuia, interval în care au operat modificări în legislație, modificări aplicabile inclusiv situației părților, instanța va reține incidența în speță și a OUG nr. 174/2008, care a modificat și a completat mai multe acte normative privind protecția consumatorilor, printre care - OG nr. 21/1992. Art. 93 litera f) din acest ultim act normative prevede că, în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să menționeze în contract tipul de dobândă, variația și/sau fixă. Art. 93 lit. g) mai stabilește că, în contractul de credit cu dobândă variabilă se va aplica următoarea regulă:
- varia(ia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
- dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
- formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și cel cil reducerii acesteia.
Art. 93 lit. h din ordonanță interzice clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractului, tară încheierea unui act adițional. Pârâta însăși a invocat aceste prevederi, relativ la situația părților, astfel că nu poate pretinde, concomitent, neaplicarea în cauză a actului normative în discuție.
în conformitate cu aceste dispoziții legale, pârâta avea obligația de a încheia un act adițional care să prevadă modul de calcul al dobânzii, perioada și/sau condițiile în care survine modificarea dobânzii și care să precizeze că modificarea dobânzii urma a se realiza atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de fluctuația indicelui de referință LIBOR CHF. Formula de calcul a dobânzii propusă inițial de pârâtă (LIBOR CHF la 3 luni + marja băncii de 6,09%) contravine însă acordului părților dat la încheierea contractului.
Astfel, deși în contractul de credit nu s-au prevăzut elementele componente ale dobânzii (marja băncii + indicele de referință), instanța constată că la încheierea contractului părțile au putut avea în vedere, în condițiile în care dobânda a fost stabilită la 5,7%, iar indicele LIBOR CHF la 3 luni era de 2,75% (potrivit datelor furnizate de expert - fila 101) o marjă a băncii de 2,95% (5,7 -2,75). La data solicitării încheierii primului act adițional - 24.09.2009, marja băncii putea fi, potrivit aceluiași calcul, de 5,34 (Ia o valoare LIBOR de 0,34 - fila 101).
Aceasta, deoarece la stabilirea dobânzii datorate de împrumutat se au în vedere costurile băncii și profitul obținut de aceasta precum și, în cazul dobânzii variabile, indicii de referință în raport de care intervine variația dobânzii. Faptul că în contractul de credit nu s-a prevăzut expres ca în dobânda de 5.7% este cuprinsă și marja băncii nu poate conduce la concluzia că dobânda nu cuprinde și acest element, câtă vreme marja băncii este elementul determinant pentru bancă la încheierea contractului de credit ce stabilește profitul băncii pentru punerea la dispoziția împrumutatului a sumei de bani.
Prin urmare, în raport de voința părților manifestată la încheierea contractului de credit, dar și de prevederile anterior citate, dobânda curentă din convenția părților putea fluctua doar în condițiile reținute de expert, astfel că modalitatea sa de calcul, ca și suma în concret identificate, se dovedesc a fi corecte.
In privința cererilor relative la clauza 6 pct. 6.1 lit. b (pentru creditul acordat banca percepe...comision de acordare: 2%, perceput o singură dată. la valoarea creditului acordat), respectiv constatare caracter abuziv și restituire sume, instanța va pronunța o soluție de respingere, apreciind că, în pofida susținerilor reclamantului, prevederea în discuție este clară, inteligibilă și nesusceptibilă de interpretări. Totodată, deși nici pentru această clauză nu s-a făcut dovada negocierii, în speță nu apare verificată condiția dezechilibrului semnificativ. Cu toate că, într-adevăr, contractul nu indică valoarea DAE, respectiv costul total al creditului, identificarea corectă a acestui cost, de către reclamant, nu a depins de valoarea comisionului de acordare, ce este absolut fermă și nesupusă vreunei modificări, ci de situația incertă a dobânzii.
Mai notează instanța că deși ar apărea pertinentă susținerea că valoarea comisionului este mult prea ridicată prin raportare la costurile reale de întocmire a documentației (art. 15 din Legea nr. 190/1999), susținere pe care reclamantul nu a formulat-o, aceasta s-ar circumscrie problemei legalității prevederii în discuție, iar nu chestiunii caracterului abuziv al acesteia. Astfel, același art. 15 din Leg ea nr. 190/1999, interzice stabilirea în sarcina împrumutatului, a altor cheltuieli decât cele aferente întocmirii documentației de credit și constituirii garanțiilor. în condițiile în care comisionul de administrare ar 11 inclus alte cheltuieli decât cele aferente documentației menționate, parte din sumă s-ar fi dovedit nelegală, fără ca prevederea în sine să fie nulă ori, cu atât mai puțin, abuzivă.
în temeiul art. 246 CPC, instanța va lua act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale.
în temeiul art. 247 CPC, proporțional cu măsura admiterii pretențiilor părții adverse, pârâta va fi ținută la plata cheltuielilor de judecată - 10.063 lei (dintr-un total de 11.410 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat: 6410 lei + 5000 lei, filele 97, 221).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D.D.I., cu domiciliul în mun. Botoșani. , în contradictoriu cu pârâta Banca X, prin SUCURSALA BOTOȘANI, cu sediul în mun. Botoșani.
Constată caracterul abuziv al clauzei 5 pct. 5.2 din contractul de credit intervenit între părți -nr. C2204/4600/6823.
Dispune modificarea corespunzătoare a contractului, în sensul înlăturării clauzei abuzive constatate și al emiterii unui nou scadențar, cu respectarea prevederilor contractuale/legale referitoare la perceperea dobânzii.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 15.695 CHF încasată în temeiul clauzei menționate, cu dobânda legală calculată de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a debitului.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului, ca neîntemeiate.
la act de renunțarea la cererea de acordare de despăgubiri morale.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată - 10.063 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, X.Y.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Acţiune în Constatare | DREPT CIVIL – PARTAJ BUNURI COMUNE. Jurisprudență → |
|---|
