Actiune in despagubiri -asigurare rca. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Judecătoria BRAŞOV Hotărâre nr. 7309 din data de 05.04.2018
Dosar nr. 3626/197/201
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BRAȘOV
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7309
Ședința publică din data de 30.06.201
Completul constituit din:
Președinte: A.R.V - judecător
Grefier: G.M.B
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond in ședința publică din 09.06.2016 când instanța a rămas în pronunțare conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2016 și 30.06.2016.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în urma deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3626/197/2015 la data de 17.02.2015, reclamanta S.C. A.S S.A., prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta S.C. ZZ ASIG S.A. prin reprezentant legal a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2580 lei, reprezentând contravaloare daună despăgubire RCA,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 315 lei reprezentând despăgubirea prevăzută de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 16.12.2013 și până la data de 16.02.2015, precum și în continuare până la plata efectivă a sumelor datorate.
- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că are calitatea de asigurat a pârâtei, în temeiul poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA, din 02.10.2014, poliță încheiată pentru autoturismul marca Suzuki tip Vitara, cu număr înmatriculare X proprietatea reclamantei.
La data de 20.10.2014, administratorul reclamantei, conducând autoturismul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier, ocazie cu care a tamponat partea frontală a autoturismului Toyota Aygo având număr de înmatriculare Y proprietatea Cabinetului de Tehnică Dentară B.M. A fost completat formularul privind constatarea amiabilă de accident, fiind apoi înștiințată societatea de asigurare, iar în urma demersurilor efectuate a fost format dosarul de daună nr. YY.
La data de 05.12.2014 a comunicat reclamantei adresa nr. XX/05.12.2014 prin care i-a adus la cunoștință că se respinge cererea de plată a despăgubirilor întrucât avariile constatate, deși corespund ca formă și întindere nu confirmă dinamica declarată de cei doi conducători auto, avariile fiind produce pe fondul încălcării prevederilor art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002.
Reparațiile autoturismului avariat au fost efectuate la un service autorizat, iar costul de 2580,56 lei a fost achitat de reclamantă integral față de refuzul pârâtei și dispozițiile art. 55 din Legea nr. 136/1995.
Susține reclamanta că este subrogată în temeiul legii să recupereze suma achitată cu titlu de daună persoanei păgubite.
În susținerea cererii de daune morale, reclamanta arată că maniera în care pârâta a înțeles să respecte obligațiile contractuale, i-a adus prejudicii, invocând dispozițiile art. 1270, art.1170 și art. 1531 C.civ.
Reclamanta solicită și plata penalizărilor de 0,2% pe zi de întârziere pentru neplata despăgubirilor, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1531 C.civ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1170, art. 1270, art. 1516 și art. 1523, 1530, 1531 Cod civil, art. 192 și urm. C.pr.civ., art. 20, art. 49, art. 55 din Legea nr. 136/1995, art. 26, art. 35, art. 37, art. 38, art. 40 și art. 41 din Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul BM.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 15-38).
Pârâta a depus întâmpinare (f.52) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, solicitând respingerea ca inadmisibilă a pretențiilor cu titlu de daune morale.
A solicitat citarea în cauză a numitului M.B.M, intervenient forțat.
Arată că, prin constatul amiabil de accident încheiat de cei doi conducători auto, s-a reținut vinovăția numitului M.B.M, șoferul autovehiculului asigurat la pârâtă. LA cererea persoanei păgubite a fost deschis dosarul de daună. La deschiderea dosarului au fost efectuate fotografii ale ambelor autovehicule avariate. Din cele relatate de părți, din constatările proprii și din fotografiile efectuate a rezultat concluzia că dinamica descrisă este nereală și nu se poate stabili culpa asiguratului. A fost înștiințată partea păgubită de faptul că a fost respinsă cererea de despăgubire, în urma raportului întocmit de departamentul Antifraudă.
Pârâta arată că acordarea de despăgubiri este condiționată de stabilirea culpei asiguratului, iar din instrumentarea dosarului nu a rezultat această culpă, astfel că reținând prevederile art. 44, art. 45 din Norma ASF nr. 14/2011 și art. 49 din Legea nr. 136/1996 nu putea aviza la plată despăgubirile solicitate.
Consideră, în esență, că a îndeplinit obligațiile contractuale, iar în măsura în care se vor acorda despăgubiri, nu poate fi obligată la penalități decât după curgerea celor 10 zile de la data primirii sentinței definitive privind obligarea sa la plata sumei stabilită de instanță.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 136/1995, Norma Ordin ASF 14/2011, art. 223, 205 C.pr.civ.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intervenientului forțat și proba cu expertiză tehnică auto.
În probațiune a depus înscrisuri constând în copia dosarului de daună (f.58-96).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.99) prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii, conform celor solicitate.
Instanța, în baza art. 255 N.C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei. A respins proba cu expertiză auto, ca nefiind utilă, față de probele administrate.
A fost citat în cauză în calitate de intervenient forțat, numitul M.B.M.
Pârâta SC ZZ ASIG a fost citată prin Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel cum s-a stabilit Decizia Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) nr.603/07.03.2016.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține:
La data de 20.10.2014 ora 17.00, s-a produs o coliziune între autoturismul proprietatea reclamantei, condus de intervenientul M.B.M, având nr. de înmatriculare X și autoturismul condus de martorul B.M ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare X.
La acea dată, cei doi conducători auto au încheiat constatarea amiabilă de accident (f. 65) în care s-a consemnat că accidentul s-a produs la momentul opririi, conducătorul auto M.B.M mergând cu spatele, fiind bifate căsuțele corespunzătoare din formular.
Din declarația dată cu ocazia instrumentării dosarului de daună, intervenientul M.B.M a declarat că, circulând pe str. Someșului a conștientizat că a greșit adresa, a oprit și a efectuat manevra de dat cu spatele, în acel moment acroșând autoturismul X, care circula în spatele său și pe care nu l-a văzut (f.77).
Conducătorul autoturismului avariat - martorul B.M - a declarat la data de 28.10.2014 faptul că circula pe str. Someșului și a oprit în spatele auto X care staționa în dreptul intrării de la Carrefour. După ce a oprit, auto cu nr. X a efectuat o manevră de mers înapoi și a lovit botul autoturismului său (f. 78).
Audiat în instanță, martorul a declarat că autoturismul condus de intervenient rula în fața sa. La un moment dat s-a oprit și a oprit și martorul, apoi intervenientul a efectuat manevra de mers înapoi și l-a lovit.
Prezent în instanță la data de 09.06.2016, la interogatoriul din oficiu, raportat la imposibilitatea administrării probei solicitate de pârâtă, în lipsa formulării în scris a interogatoriului încuviințat, intervenientul a declarat că circula pe str. Someș și căuta un loc de parcare pe partea stângă. A observat cu întârziere un loc de parcare și a oprit, a început să dea cu spatele, nu s-a asigurat și a lovit o mașină care venea din spate.
La data de 28.10.2014 a fost întocmit un proces verbal de constatare a pagubelor autoturismului avariat de către pârâtă (f.58. 59).
Prin raportul de investigație privind cauzele și împrejurările producerii accidentului de circulație în dosarul de daună nr. YY din 28.10.2014 (f.61-63) s-a constatat că avariile rezultate la autovehiculul aparținând martorului B.M au fost produse pe fondul încălcării prevederilor art. 51 din OUG nr. 195/2002 privind obligația unui vehicul care circulă în spatele altuia de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii, iar concluzia raportului este că vinovat de producerea evenimentului se face conducătorul auto. S-a reținut această vinovăție raportat la faptul că, în momentul frânării autoturismul a prezentat o cădere în înălțime a părții din față, acre va modifica cota de impact auto lovit, care în varianta unei reconstituiri în formă statică nu vor fi complementare.
Conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că aceasta a suportat contravaloarea lucrărilor de reparații necesare remedierii avariilor înregistrate de autoturismul avariat, în cuantum de 2580,56 lei, așa cum atestă comanda de reparație (f. 22), factura fiscală nr. 1447/09.12.2014 (f.23) și ordinul de plată nr. 983/18.12.2014( f.24).
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta tinde la recuperarea valorii cheltuielilor ocazionate de repararea autoturismului, invocând în acest sens mecanismul subrogației personale consacrat de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 136/1996, în virtutea căruia, "despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58";.
Conform art. 2225 C.civ. dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.
Conform art. 45 pct. 3 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acestea nu au fost contestate, fiind contestată doar
Instanța reține că refuzul pârâtei de a achita suma de 2580 lei este justificat de incidența art. 51 din OUG nr. 195/2002, care prevăd "Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.";.
Din probele administrate -înscrisuri și declarațiile celor doi conducători auto- date cu ocazia instrumentării dosarului de daună, cât și în fața instanței, că la producerea evenimentului asigurat - avarierea autoturismului X, a fost datorată atât culpei conducătorului autovehiculului asigurat cât și a conducătorului de rula în spatele acestuia - martorul B.M.
Declarațiile celor doi conducători auto duc la concluzia că autoturismul condus de intervenient rula în fața autoturismului condus de martorul B.M. Ambii conducători auto declară că intervenientul a oprit și a efectuat ulterior manevra de mers înapoi. Instanța reține însă că martorul B.M nu a păstrat distanța suficientă față de autoturismul ce rula în fața sa pentru a evita coliziunea cu acesta, iar planșele foto depuse confirmă cele arătate în raportul întocmit de asigurător și planșele foto efectuate la instrumentarea dosarului de daună. Declarațiile intervenientului sunt contradictorii (acesta declară că a greșit adresa, motiv pentru care a oprit (f.77), apoi declară că a observat târziu un loc de parcare - f.150), iar martorul B.M a declarat că autoturismul condus de intervenient era oprit și a oprit în spatele acestuia (f.78), iar în instanță a declarat că intervenientul rula în fața sa, ulterior a oprit -f.143.
Susținerea reclamantei în sensul că poziția asigurătorului comunicată prin adresa nr. XX/05.12.2014 a fost luată fără nicio verificare suplimentară, este infirmată de înscrisurile aflate în dosarul de daună, respectiv de raportul de investigație privind cauzele și împrejurările producerii accidentului de circulație în dosarul de daună YY din 28.10.2014 (f.61).
Conform art. 1371 alin.1 Cod civil, în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
Conform art. 28 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, în situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Reținând că ambii conducători auto sunt responsabili pentru producerea prejudiciului și că răspunderea le revine în mod egal, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și în temeiul art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 și art. 28 din 28 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1290 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând jumătate din suma de 2580 lei și va respinge cererea pentru restul sumei.
Va respinge cererea de acordare de daune morale, ca nefondată.
Instața constată că refuzul pârâtei de a achita suma solicitată, achitată de asigurat, nu a fost abuzivă. Refuzul de plată a fost comunicat în termenul de 3 luni prevăzut de art. 26 lit. b din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011.
Instanța reține că solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la plata de penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 37 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, este neîntemeiată.
Potrivit art. 37 din actul normativ antemenționat "Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere";, iar asigurătorul a îndeplinit în termen obligația prevăzută de art. 36 lit. b din Norme, obligațiile stabilite de art. 36 din Norme fiind alternative.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata taxei judiciare de timbru corespunzătoare pretențiilor admise, în cuantum de 95,30 lei. Va respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, din factură rezultând că onorariul este achitat în baza unui contract încheiat în anul 2012, pentru servicii de asistență juridică acordate reclamantei, nu doar pentru asistența și reprezentarea în acest dosar.
Pentru aceste motive, va admite în parte acțiunea formulată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de SC A.S SA în contradictoriu cu SC ZZ ASIG S.A. prin FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, și cu citarea intervenientului forțat M.B.M și, în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1290 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 95,30 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru pretențiile admise și respinge în rest cererea de acordare de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Brașov.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 30.06.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.R.V G.M.B
ARV/10.10.2016
Ex.4
| ← Contract de arenda -contract de locatiune. Jurisprudență... | Anulare proces verbal de contraventie. Jurisprudență... → |
|---|
