Acţiune în exercitare autoritate părintească promovată după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Recurs inadmisibil

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 441 din data de 05.11.2014

Potrivit art. 483 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a-i.

Decizia civilă nr. 441/R din 05.11.2014 a Curții de Apel Galați

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor sub nr. 1527/316/2013, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta B.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i stabilească dreptul de a avea legături personale cu minorii rezultați din căsătorie, conform următorului program :

În prima și a treia săptămână din lună minorii să fie luați la domiciliul său în intervalul vineri ora 1600 - duminică ora 1400;

În a doua și a patra săptămână din lună să poată vizita minorii la domiciliul acesteia sâmbătă sau duminică în intervalul 900 - 1300;

În anii cu soț prima zi de Crăciun, Anul Nou, și a doua zi de Paști la domiciliul său;

În anii fără soț a doua zi de Crăciun, Anul Nou și prima zi de Paști la domiciliul său;

În vacanțe : - 3 zile în vacanța de toamnă la domiciliul său;

- 12 zile în vacanța de iarnă la domiciliul său;

- 7 zile în vacanța de primăvară la domiciliu său;

- 45 de zile în vacanța de vară (toate zilele odată sau în două etape) la domiciliul său.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat următoarele:

Din relația sa cu pârâta s-au născut la data de 01.04.2005 minora B.A. și la data de 05.06.2009 minorul B.A.I., care au crescut alături de ei la domiciliul din comuna Corod, județul Galați.

Prin acțiunea principală modificată, promovată de pârâtă și soluționată de Judecătoria Tecuci prin sentința civilă nr. 3406 din 11.11.2012 în dosarul civil nr. 3084/324/2012, s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată la Primăria comunei C., din culpa ambelor părți. Conform aceleiași sentințe, instanța de fond a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor B.A. și B.A.I. să se facă de către ambii părinți, s-a stabilit locuința minorilor la reclamanta-pârâtă, respectiv în comuna C., județul Galați.

De asemenea, s-a stabilit ca ambii părinți să contribuie în mod egal la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor. În acest sens s-a stabilit ca reclamanta - pârâtă să execute în natură obligația de întreținere în favoarea minorilor, obligându-l să plătească reclamantei - pârâte în favoarea minorilor suma de 175 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorilor.

Împotriva acestei sentințe atât el cât și pârâta au formulat apel soluționat de Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 141/14.05.2013, sens în care i-a fost respins apelul și admis cel al pârâtei din prezenta cauză cu următoarea motivare: "Schimbă în parte sentința civilă nr. 3406 din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. 3084/324/2012 și în rejudecare: stabilește locuința minorilor B.A., născută la 01.04.2005 și B.A.I., născut la 05.06.2009, la domiciliul apelantei- reclamante B.C. Menține celelalte dispoziții ale sentințe apelate";.

A precizat reclamantul, după pronunțarea sentinței civile nr. 3406 de către Judecătoria Tecuci, pârâta a plecat împreună cu cei doi copii la domiciliul părinților materni din comuna B-M, județul Galați.

De atunci nu mai are posibilitatea de a-și putea vedea copii, întâlnind tot felul de impedimente din partea pârâtei, cât și a părinților acesteia.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 262 alin. 2, art. 263, art. 264 Cod civil, art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, Convenția de la Strasbourg și practica judiciară în materie.

În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei și ascultarea minorilor.

Reclamantul a depus în copie la dosar sentința civilă nr. 3406/11.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tecuci și decizia civilă nr. 141/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pârâta B.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat: suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț nr. 3084/324/2012; respingerea ca inadmisibilă a cererii urmând a menține neîngrădit dreptul minorilor de a avea relații personale cu tatăl; admiterea în parte a acțiunii, în sensul stabilirii următorului program:

- în a doua și a patra săptămână din lună, minorii să fie vizitați la domiciliul său, sâmbăta și duminica în intervalul 900 - 1300;

- în fiecare an, a doua zi de Crăciun și a doua zi de paște, la domiciliul reclamantului;

-15 zile în vacanța de vară ( în două etape), la domiciliul reclamantului.

Pârâta a arătat că nu i-a îngrădit niciodată reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorii, însă acesta nu s-a arătat interesat de viața și modul în care aceștia sunt crescuți și educați.

Cu privire la programul de vizită, a arătat că cel solicitat de reclamant este supradimensionat față de posibilitățile reale ale copiilor de a-l respecta, minorii cu vârste diferite ceea ce implică programe diferite și nu ar putea părăsi domiciliul decât pentru perioade scurte de timp.

A precizat pârâta că reclamantul este consumator de băuturi alcoolice, iar luarea minorilor într-un astfel de mediu nu poate fi benefică pentru dezvoltarea lor.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu reclamantului.

Pârâta a depus în copie la dosar: rețetă medicală, decretul penal de condamnare pronunțat în dosarul nr. 2505/09 de Tribunalul Padova.

În cursul cercetării judecătorești, atât reclamantul cât și pârâta au renunțat la administrarea probei cu interogatoriu, iar la termenul de judecată din data de 16.10.2013, instanța a respins cererea reclamantului privind ascultarea minorilor apreciind că la vârsta minorilor o asemenea procedură nu este oportună.

Prin sentința civilă nr. 987/2013 a Judecătoriei Tg. Bujor, s-a admis în parte acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1527/316/2013 la data de 26.06.2013 având ca obiect legături personale cu minorii formulată de reclamantul B.I. domiciliat în comuna C., județul Galați în contradictoriu cu pârâta B.C. domiciliată în comuna B-M, județul Galați, s-a stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii B.A. și B.A.I. în a doua și a patra săptămână din lună, sâmbăta sau duminica, în intervalul orar 900 - 1300, la domiciliul pârâtei, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal că din probele dosarului rezultă că reclamantul locuiește singur într-un imobil situat în comuna C., suferă de dependență etanolică și a fost condamnat în Italia pentru conducerea unui vehicul în stare de ebrietate, constatându-se o alcoolemie de 2,97 g/l.

În aceste condiții, instanța a apreciat că luarea minorilor în vârstă de 4, respectiv 8 ani, la domiciliul reclamantului, chiar și pentru perioade scurte de timp, este contrară interesului superior al minorilor și este de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a copiilor.

Instanța a reținut că acordul pârâtei cu privire la luarea copiilor la domiciliul reclamantului a doua zi de Crăciun, a doua zi de Paști și 15 zile în vacanța de vară nu este în concordanță cu interesul superior al minorilor, însă nimic nu împiedică părțile să stabilească programul de vizitare în acest sens și să-și asume această responsabilitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate prin care instanța a dispus ca acesta să aibă legături personale cu minorii doar la domiciliul pârâtei, apreciind că luarea minorilor la domiciliul tatălui, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, contravine interesului superior al acestora.

Apelantul a susținut că soluția pronunțată a încălcat nejustificat acordul pârâtei de a lua copiii la domiciliul său, a doua zi de Crăciun, a doua zi de Paști și 15 zile în vacanța de vară, a încălcat disp. art. 400-401 NCC, respectiv disp. art. 397 al.1 NCC.

De asemenea, apelantul a susținut că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 454 NCPC și a soluționat greșit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, cuantumul onorariului de avocat urmând a face obiectul aprecierii instanței de control judiciar.

Legal citată, intimata-pârâtă B.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a precizat că nu și-a exprimat acordul ca reclamantul să ia minorii la domiciliul său, a reiterat susținerea că acesta este consumator în exces de băuturi alcoolice precizând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în interesul superior al copiilor.

Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile făcute în fața instanței de fond și prin motivele de apel, precizând că poziția pârâtei în sensul acordului ca minorii să fie luați la domiciliul tatălui a fost reținut prin hotărârea instanței de fond, față de poziția exprimată de aceasta prin întâmpinare.

Apelantul a susținut că programul de vizitare a minorilor stabilit de instanța de fond - cu care pârâta este de acord - nu permite păstrarea relației efective existentă cu copiii și prin urmare, nu corespunde interesului acestora.

Prin decizia civilă nr. 349 din 24.06.2014, așa cum s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul acesteia, prin încheierea din Cameră de Consiliu din 22.09.2014, Tribunalul Galați -Secția I Civilă a admis apelul declarat de reclamantul B.I.

A schimbat în parte sentința civila nr. 977/2013 pronunțată de Judecătoria Tg. Bujor și în rejudecare:

A stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii B.A. și B.A.I. după următorul program:

- în a II-a și a IV-a săptămână din lună, de sâmbătă orele 11,00 până duminică la orele 16,00;

- a II-a zi de Paște, a II-a zi de Crăciun și 15 zile în vacanța de vară, cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul său:

A înlăturat mențiunile contrare acestei hotărâri.

A obligat pe intimata-pârâtă către apelantul-reclamant la plata sumei de 506 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond și la plata sumei de 253 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, respectiv încheierea de îndreptare eroare materială.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile speței, interpretarea textelor corect indicate și coroborarea probelor administrate impunând însă reformarea hotărârii.

Dreptul la relații personale cu minorul este recunoscut legal nu doar părintelui, ci și minorului, atât prin normele interne cât și prin Convenția ONU cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.18/1990 republicată.

În conformitate cu disp.art.43 alin.2 Codul Familiei, "părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul, are dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și dreptul de a veghea asupra creșterii, educării și pregătirii lui";.

După intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, în conformitate cu art.401 NCC, prevede că în cazurile în care părinții sunt separați de copiii lor, au dreptul de a avea legături personale cu aceștia, iar în caz de neînțelegere, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare ale acestui drept.

Acest drept este în deplină concordanță și cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional, conferite de prezența figurii paterne în viața sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc și fără a fi stânjenit eventual, de prezența celuilalt părinte, de animozitățile și starea conflictuală dintre adulți.

În același sens sunt și disp.art. 16 alin.1 din Legea 272/2004, conform cărora copiii care au fost separați de unul din părinți, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, au dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil, pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.

Convenția de la Strasbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, în art. 4 alin.2 consacră "copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante";.

Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele la care nu a fost stabilit domiciliul minorului.

În speță, părțile au divorțat la solicitarea intimatei B.C., reținându-se culpa ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie, instanța reținând la acel moment că părțile în domiciliul comun au condiții optime de creștere și educare a minorilor, minora A. fiind crescută mai mult de bunica maternă, iar minorul A. de tată, bunica maternă ocupându-se de creșterea acestuia în ultimul an al conviețuirii părților.

Prin decizia civilă nr. 141/2013 Tribunalul Galați a reținut că, susținerea apelantei B.C. în sensul că ar fi fost agresată fizic și verbal de către soț, nu a fost dovedită, instanța apreciind față de împrejurarea că tatăl consuma băuturi alcoolice, ca domiciliul minorilor să fie stabilit la mamă.

Este adevărat că și în apel intimata-pârâtă a depus înscrisuri pentru a face dovada că reclamantul este consumator de băuturi alcoolice, dar împrejurarea că acesta ar fi avut impact cu legea penală pentru conducere sub influența alcoolului în 2009 în timp ce se afla în Italia, nu justifică stabilirea unui program de vizitare pentru minori formal la domiciliul mamei, în condițiile în care este evident că relațiile dintre foștii soți sunt extrem de tensionate.

Faptul că modalitatea de vizitare stabilită de instanța de fond în numele interesului minorilor este excesivă, rezultă din formularea cererii de chemare în judecată pentru acțiunea de divorț făcută de intimată, din conținutul programului de vizitare propus prin întâmpinare de aceasta.

Astfel, intimata-pârâtă a invocat inadmisibilitatea cererii motivând că dreptul minorilor de a avea relații personale cu tatăl nu poate fi prestabilit, respectiv circumscris unui program, prezumând ca stabilirea programului de vizitare să se facă prin acordul părinților și deși a invocat drept cauză a acordului ca vizita tatălui să se facă doar la domiciliul său datorită faptului că acesta este consumator de alcool, a fost de acord ca minorii să petreacă la domiciliul tatălui în fiecare an a II-a zi de Crăciun și de Paști, respectiv 15 zile în vacanța de vară.

Minorii au locuit în fostul domiciliu comun al părților - imobil care potrivit referatului de anchetă socială întocmit - asigură confortul corespunzător pentru minori să fie primiți în vizită - tatăl este evident atașat afectiv de aceștia, a contribuit efectiv la creșterea și educarea lor și este normal și în interesul minorilor ca această relație de familie să subziste, indiferent de faptul că părinții au divorțat.

Nu s-a făcut dovada că apelantul în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii căsătoriei ar fi avut manifestări necorespunzătoare față de minori, că prin atitudine ar fi dovedit că nu are reprezentarea responsabilității de părinte, conduita acestuia față de minori i-ar fi influențat negativ pe aceștia în comportament și educație.

Rețeta medicală depusă de intimată dovedește un diagnostic sever legat de consumul de alcool, dar și împrejurarea că apelantul conștientizează problema și face efortul prin administrarea de medicație corespunzătoare a depășirii dificultăților.

Tribunalul a apreciat că dacă intimata - care a conviețuit cu apelantul - a fost de acord ca minorii să meargă la domiciliul tatălui, să locuiască la acesta 15 zile în fiecare vară, comportamentul acestuia față de minori nu creează nici un pericol pentru dezvoltarea corespunzătoare a acestora și până la proba contrară, interesul minorilor - ai căror părinți au divorțat - este să se bucure și de afecțiunea tatălui, de sprijinul și îndrumarea acestuia.

Cum relațiile părților - părinților - sunt extrem de tensionate, pentru ca dreptul de a avea legături personale să fie efectiv, va încuviința un program de vizitare care să permită luarea minorilor la domiciliul tatălui.

Pentru considerentele expuse a admis apelul și va schimba în parte a sentinței civile nr. 977/2013 a Judecătoriei Tg. Bujor admițând în parte acțiunea reclamantului în sensul celor expuse.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut greșit că în speță sunt aplicabile disp.art.454 C.pr.civ. întrucât prin formularea acțiunii față de disp.art. 401 NCC părintele la care s-a stabilit domiciliul minorilor este de drept în întârziere, iar excepția invocată, programul propus și ulterior solicitarea pârâtei, potrivit concluziilor puse prin reprezentant la termenul din 19.12.2013 nu justifică susținerea că ar fi recunoscut pretențiile reclamantului și aplicarea dispozițiilor legale menționate.

Tribunalul a apreciat că intimata este parte căzută în pretenții în sensul art. 453 NCPC și a obligat-o către apelant la plata acestora.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal a declarat recurs reclamantul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat este inadmisibil și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 NCPC, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul acesteia.

Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Articolul 483 alin. (2) NCPC aplicabil în speță, acțiunea civilă de față fiind introdusă la data de 26.06.2013, enumeră hotărârile care, potrivit noului cod, nu pot fi atacate cu recurs.

În primul rând, este vorba despre o serie de hotărâri pronunțate de instanța de apel, când apelul s-a exercitat împotriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect unul din cele enumerate la art. 94 lit. a) - i), respectiv atunci când judecătoriile au judecat în primă instanță.

Cu alte cuvinte, în cauzele prevăzute la art. 94 pct. 1 (aici incluzându-se și acțiunea de față) va avea loc o judecată în primă instanță la judecătorii, iar apelul va fi singura cale de atac, ordinară și va fi judecată de către tribunal.

Curtea a respins ca inadmisibil recursul.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acţiune în exercitare autoritate părintească promovată după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Recurs inadmisibil