Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 550/2002 în ce priveşte vânzarea unor spaţii aflate în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale, în situaţia în care solicitantul nu a îndeplinit la data aplicării legii, condiţiile privind calitatea de c
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 8031 din data de 10.11.2014
Instanța reține că, la momentul punerii în aplicare a disp. art. 5 alin. 1 Legea nr. 550/2002, prim emiterea HCL nr. 174/2002, reclamanta nu mai avea calitatea de chiriaș și nu mai putea formula o solicitare în temeiul art. 17 din Lege, contractul de închiriere fiind denunțat unilateral în vederea punerii în executare a Dispoziției de retrocedare nr. 1089/17.09.2001 emisă de Primarul mun. Brăila.
Această dispoziție a fost contestată în instanță, formându-se dosarul civil nr. 4253/2005, soluționat irevocabil prin dec. civ. nr. 216/2005 a Curții de Apel Galați, prin care s-a anulat în parte Dispoziția de retrocedare nr. 1089/17.09.2001 pentru cota de ½ din imobil asupra căreia beneficiara dispoziției (numita I.I.) nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Curtea apreciază că refuzul de a face aplicarea disp. Legii nr. 550/2002, în condițiile în care contractul de închiriere al intimatei-reclamante a încetat din vina pârâtului constituie o inechitate, deoarece intimata este vătămată în drepturile sale de o consecință a culpei recurentului-pârât, care a emis o dispoziție de retrocedare cu nerespectarea prevederilor legale, anulată de instanța de judecată pentru reținerea greșită a cotei ce revine beneficiarului în calitate de moștenitor.
Un principiu de bază al dreptului român îl constituie principiul (priorității) reparării în natură a prejudiciului, astfel că cea mai bună formă de reparare a prejudiciului cauzat intimatei prin emiterea de către recurentă a unei dispoziții de retrocedare nelegale îl constituie chiar aplicarea față de intimată a disp. Legii nr. 550/2002 și înscrierea imobilului pe lista spațiilor ce urmează a fi vândute.
Decizia nr. 8031 din 10.11.2014 a Curții de Apel Galați
Prin sentința nr. 831/Fca/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 26/113/2014, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Instituției Prefectului județului Brăila, în baza art. 5 al.3 teza II din Legea nr. 550/2002 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta E. SRL în contradictoriu cu pârâtele C.M. Brăila și Instituția Prefectului județului Brăila și a fost obligată Instituția Prefectului Județului Brăila să solicite pârâtei C.M. Brăila completarea listei spațiilor comerciale ce urmează a fi vândute prin licitație directă chiriașilor spațiului situat în Brăila, str…. nr…
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul C.M. Brăila, prin primar, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare a arătat că, la data adoptării HCL Brăila nr. …/28.11.2002, imobilul nu se mai afla în patrimoniul său. Cererea reclamantei nu îndeplinește nici condițiile art. 24 Legea nr. 550/2002, deoarece reclamanta nu mai avea calitatea de chiriaș la data intrării în vigoare a actului normativ.
Împrejurarea că ulterior, imobilul a revenit în patrimoniul recurentului nu face posibilă repunerea în termenul prev. de art. 5 Legea nr. 550/2002.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, Legii nr. 215/2002 republicată.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că recurentul își invocă propria culpă în producerea situației care a dus la imposibilitatea înscrierii imobilului pe lista HCL nr. 174/2002.
În drept, a invocat disp. Legii nr. 10/2001.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Instanța reține că, într-adevăr, la momentul punerii în aplicare a disp. art. 5 alin. 1 Legea nr. 550/2002, prim emiterea HCL nr. 174/2002, reclamanta nu mai avea calitatea de chiriaș și nu mai putea formula o solicitare în temeiul art. 17 din Lege, contractul de închiriere fiind denunțat unilateral în vederea punerii în executare a Dispoziției de retrocedare nr. …/17.09.2001 emisă de Primarul mun. Brăila.
Această dispoziție a fost contestată în instanță, formându-se dosarul civil nr. 4253/2005, soluționat irevocabil prin dec. civ. nr. 216/2005 a Curții de Apel Galați, prin care s-a anulat în parte Dispoziția de retrocedare nr. …/17.09.2001 pentru cota de ½ din imobil asupra căreia beneficiara dispoziției (numita I.I.) nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Curtea apreciază că refuzul de a face aplicarea disp. Legii nr. 550/2002, în condițiile în care contractul de închiriere al intimatei-reclamante a încetat din vina pârâtului constituie o inechitate, deoarece intimata este vătămată în drepturile sale de o consecință a culpei recurentului-pârât, care a emis o dispoziție de retrocedare cu nerespectarea prevederilor legale, anulată de instanța de judecată pentru reținerea greșită a cotei ce revine beneficiarului în calitate de moștenitor.
Un principiu de bază al dreptului român îl constituie principiul (priorității) reparării în natură a prejudiciului, astfel că cea mai bună formă de reparare a prejudiciului cauzat intimatei prin emiterea de către recurentă a unei dispoziții de retrocedare nelegale îl constituie chiar aplicarea față de intimată a disp. Legii nr. 550/2002 și înscrierea imobilului pe lista spațiilor ce urmează a fi vândute.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurent nu este întemeiat, soluția instanței de fond fiind justă.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în Cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în Cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în Cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.).
De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Netemeinicia invocării ca motiv de revizuire a comunicării... | Acţiune în exercitare autoritate părintească promovată... → |
|---|
