Sancţiuni de natură diferită aplicate minorului, imposibilitatea anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, vid legislativ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 955 din data de 30.10.2014
Prin sentința penală nr. 955 din 05.05.2014, pronunțată de Judecătoria Galați, în temeiul art. 396 alin.2 și alin.10 N.C.p.p., coroborat cu art. 371 N.C.pen., art. 113 și urm. C.pen., art. 118 N.C.pen., s-a dispus luarea față de inculpatul L.D. a măsurii educative a supravegherii pe o perioadă de 6 luni (faptă din data de 06.04.2010).
În baza art. 121 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională și să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
Referitor la motivul de apel vizând nesoluționarea de către instanța de fond a antecedentelor penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul minor L.D.
Examinând actele dosarului, se constată că prin sentința penală nr. 341/2010 a Tribunalului Galați, definitivă la 16.01.2012 prin decizia penală nr. 54/2012 a I.C.C.J., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală menționată mai sus a fost comisă în perioada 25 mai - 1 iunie 2010, ulterior celei pentru care este judecat în prezenta cauză (06.04.2010). Or, conform art. 38 Cod penal, există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Întrucât ambele infracțiuni au fost comise anterior datei de 16.01.2012, acestea sunt concurente.
Este important de precizat că legiuitorul a intenționat să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârilor de condamnare pronunțate sub legea veche, chiar și în situația în care minorului i s-a aplicat o pedeapsă, arătând expres, în art. 22 din Legea 187/2012, că "măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal";.
Curtea constată, totodată, în contradicție cu cele susținute de procuror, în expunerea motivelor de apel, că nu este posibilă anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind în situația prevăzută de art. 130 Cod penal. Potrivit acestui text de lege, dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2) - (4).
Prin urmare, anularea suspendării sub supraveghere este condiționată de existența unei măsuri educative privative de libertate, situație ce nu se regăsește în prezenta speță, unde minorului i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate.
Date fiind aceste împrejurări, respectiv imposibilitatea anulării suspendării, natura diferită a sancțiunilor, însă și vidul legislativ din cod, dar și din legea de aplicare, se pune problema modalității în care se soluționează antecedentele penale, situația de față fiind una atipică, tranzitorie.
Astfel, Codul penal actual a modificat într-o manieră substanțială regimul sancționator aplicabil minorilor, renunțând complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative. În mod firesc, în cazul pluralității de infracțiuni legiuitorul a indicat, în dispozițiile art. 129 Cod penal, modul în care trebuie să se procedeze în cazul concursului de infracțiuni, fără însă a avea în vedere și prezenta situație (care nu se va mai regăsi ulterior, pedepsele pentru minori fiind excluse), în care s-au aplicat pentru fapte comise în timpul minorității atât pedeapsa închisorii, cât și măsura educativă neprivativă de libertate.
Totuși, dificultatea determinată de absența unui text de lege nu poate, în opinia Curții, să conducă la ignorarea pluralității de infracțiuni, la nesoluționarea antecedentelor penale ale inculpatului minor. Astfel, Curtea susține necesitatea aplicării principiilor de drept penal privind concursul de infracțiuni, ținându-se seama că atât pedepsele, cât și măsurile educative urmăresc în egală măsură reeducarea minorului și sunt dispuse, în ambele situații, ca urmare a săvârșirii unor fapte penale.
Curtea remarcă, în acest context, că în dispozițiile art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal se reglementează o situație ușor similară, cu precizarea că pedeapsa este aplicată pentru fapte comise în majorat, arătându-se că, în acest caz, se va executa numai pedeapsa, nu și măsura neprivativă de libertate.
În consecință, în vederea respectării principiilor de drept penal privind concursul de infracțiuni și pentru evitarea creării unor dezavantaje inculpatului minor, mai ales în condițiile în care nu există nici un temei de natură a justifica tratamentul diferențiat față de alți autori ai unei pluralități de infracțiuni, Curtea apreciază necesar a proceda ca în situația similară prevăzută de art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa închisorii, în modalitatea stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă, în prezent nefiind posibil a se interveni asupra sancțiunii, cuantumului, modalității de executare.
În privința măsurii educative stabilită în prezenta cauză, față de procedeul expus anterior, Curtea subliniază că aceasta nu se va mai executa, reeducarea minorului realizându-se prin executarea pedepsei aplicate anterior.
| ← Acţiune în exercitare autoritate părintească promovată... | Terţii, deşi sunt protejaţi de principiul relativităţii... → |
|---|
