Neindicarea pârâtului prin cererea de chemare în judecată. Obligaţiile instanţei. Obligaţiile reclamantului. Anularea cererii
| Comentarii |
|
Termenul propriu-zis de judecată se fixează numai dacă se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată. În cazul în care, totuşi, instanţa a fixat direct termen de judecată, menţiunea care se face pe citaţie cu privire la lipsurile cererii de chemare în judecată trebuie să fie fără echivoc în raport cu dispoziţiile legale care prevăd cerinţa privitoare la numele/ denumirea, respectiv domiciliul/ sediul pârâtului, având în vedere claritatea şi simplitatea textului conţinut de art. 112 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ. Astfel, utilizarea unor expresii care nu se regăsesc în cod, respectiv în legea care se publică în Monitorul Oficial şi care este accesibilă publicului, ci în doctrină, respectiv în teoria de specialitate, este cel puţin neadecvată scopului urmărit, ineficientă în raport cu sancţiunea aplicabilă şi atrage neregularitatea actului de procedură al instanţei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 8574 din 13 septembrie 2012
1. Prin sentința nr. 904 din data de 6.06.2012, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis excepția nulității derivând din neindicarea numelui pârâtului și a fost anulată cererea formulată de reclamanta I.M.
Pentru a pronunța această sentință, analizând înscrisurile depuse la dosar, în analiza excepției absolute a nulității derivând din neindicarea numelui pârâtului, în condițiile art. 137 C.proc.civ., instanța de fond a reținut următoarele:
în conformitate cu art. 112 pct. 1 C.proc.civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților.
Potrivit art. 133 C.proc.civ., cererea de chemare in judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarata nulă. Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.
în principiu, elementele cererii de chemare în judecată sunt prevăzute în interesul pârâtului, astfel că normele care le reglementează au un caracter dispozitiv. Prin urmare, lipsa lor poate fi invocată doar de pârât.
Totuși, elemente esențiale cum ar fi obiectul și numele părților depășesc interesul privat al pârâtului, fiind strict necesare și pentru desfășurarea procesului civil. De altfel, termenii utilizați de art. 133 alin. (1) C.proc.civ., „se va declara nulă”, justifică aprecierea caracterului imperativ al acestor norme. în privința semnăturii, alin. (2) al art. 133 C.proc.civ. nu derogă de la caracterul imperativ din alin. (1) întrucât acest element este de natură să înlăture orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, astfel încât semnătura depășește interesul personal al pârâtului.
în speță, instanța a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa de textul de lege, respectiv de a indica numele părții cu care intenționează să se judece, deși a fost înștiințată despre necesitatea executării acesteia și sancțiunea prevăzută de dispozițiile procedurale în cazul neîndeplinirii.
2. împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată, nu a citat angajatorul și nu a admis pe fond acțiunea privind plata indemnizației de concediu.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, citarea angajatorului și obligarea acestuia să plătească drepturile bănești restante.
Recursul este fondat urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cererea de chemare în judecată va cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, potrivit art. 112 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ.
într-adevăr, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele pârâtului va fi declarată nulă, în condițiile art. 133 alin. (1) C.proc.civ.
Dar, la primirea cererii de chemare în judecată, președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă întrunește cerințele prevăzute de lege și, atunci când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea, acesta completând cererea de îndată, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (1), alin. (2) teza I C.proc.civ.
De asemenea, atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra și se va acorda reclamantului un termen scurt și, când cererea a fost primită prin poștă, reclamantului i se comunică în scris lipsurile ei, cu mențiunea ca, până la termenul acordat, să facă modificările sau completările necesare, putând fi atrasă suspendarea judecății, în cazul neîndeplinirii obligațiilor, potrivit art. 114 alin. (2) teza a II-a, alin. (3) C.proc.civ.
în orice caz, termenul propriu-zis de judecată se fixează numai dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, conform art. 1141alin. (1) C.proc.civ.
în cauza de față, cererea de chemare în judecată care într-adevăr nu cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința, respectiv denumirea și sediul persoanei juridice, după caz, chemată în judecată ca pârât, nu apare expediată prin poștă, neexistând un plic atașat ca filă la dosar.
De asemenea, în dosar s-a fixat termen de judecată, deși cererea nu cuprindea expres aceste elemente, deci nu satisfăcea cerințele legale enunțate în precedent.
Totuși, reclamanta au fost citată cu mențiunea „de a preciza cadrul procesual sub aspect pasiv, sub sancțiunea anulării cererii”.
în același timp, la termenul de judecată acordat, așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate, instanța a pus direct în discuție excepția nulității cererii de chemare în judecată în baza art. 133 alin. (1) C.proc.civ., soluționând automat cererea din această perspectivă.
Curtea apreciază că acest procedeu de lucru a fost defectuos, motiv pentru care reține că sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) teza I C.proc.civ., în sensul că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Este adevărat că în condițiile art. 108 alin. (4) C.proc.civ., nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, dar aceste din urmă dispoziții legale nu sunt incidente în cauză.
Pentru a ajunge la asemenea concluzii, instanța de recurs are în vedere următoarele aspecte: în cauză nu s-au aplicat dispozițiile legale enunțate în precedent privind verificarea cererii la primirea acesteia înainte de înregistrare și completarea acesteia de îndată în condițiile în care nu apare trimisă prin poștă.
Având în vedere că reclamanții au depus la dosar mai multe înscrisuri, din care lămuritoare ar fi copiile contractelor de muncă, ale carnetelor de muncă, din care rezulta în mod clar angajatorul în raport cu care s-a născut conflictul de muncă, o completare de îndată a cererii s-ar fi realizat cu mare ușurință.
Chiar trecând peste neîndeplinirea acestor îndatoriri de către instanță și admițând că se impunea comunicarea lipsurilor prin poștă, Curtea constată că instanța nu a acordat un termen pentru suplinirea lipsurilor sub sancțiunea unei eventuale suspendări, ci direct un termen de judecată cu citarea părților și cu mențiunea completării cererii, dar sub sancțiunea anulării acesteia.
Mai mult, mențiunea care s-a făcut pe citație, Curtea o apreciază ca fiind cel puțin neadecvată în raport cu dispozițiile legale care prevăd cerința privitoare la numele/ denumirea, respectiv domiciliul/ sediul pârâtului, întrucât în raport cu claritatea și simplitatea textului conținut de art. 112 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ. care s-ar fi impus a fi menționat în citație, instanța a ales să utilizeze o sintagmă care nu se regăsește în cod, în legea care se publică în Monitorul Oficial și este accesibilă publicului, ci în doctrină, respectiv în teoria de specialitate.
în aceeași ordine de idei, la termenul acordat, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, instanța a pus direct în discuție excepția nulității cererii, fără a fi preocupată să se asigure că părțile prezente au înțeles că cererea de chemare în judecată este eliptică în privința nominalizării pârâtului, fiind evident acest lucru din faptul că au lăsat la apreciere asupra excepției, când firesc ar fi fost ca interesul legitim în continuarea procedurii declanșate să le impună o altă conduită procesuală ușor de asumat, respectiv să completeze lipsurile din cerere și să precizeze în scris denumirea și sediul pârâtei, respectiv ale angajatorului care rezultă din chiar actele depuse.
Sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată nu este un scop în sine, fiind aplicată titularului care își asumă să nu completeze anumite lipsuri, deși i s-a pus în vedere în mod clar să le remedieze, deci neîndeplinirea acestor obligații impuse apare ca fiind culpabilă.
Or, în cauza de față, instanța de recurs reține că nu poate fi apreciată ca fiind culpabilă conduita reclamantei, în condițiile în care însăși instanța, de la înregistrarea cererii și până la termenul fixat, a nesocotit, nu a observat unele forme legale prescrise de normele enunțate în precedent, deci nu a asigurat în mod real și efectiv condițiile ca reclamanta să cunoască și să-și îndeplinească de îndată obligația de completare a cererii, stabilită în sarcina sa.
Vătămarea produsă reclamantei prin pronunțarea asupra excepției cu neobservarea formelor prescrise de lege vizează efectivitatea dreptului la apărare și nerespectarea principiilor procesului civil privind oralitatea și contradictorialitatea, componente ale dreptului la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că este incident cazul de recurs de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. și de trimitere prevăzut de art. 312 alin. (5) teza I C.proc.civ., urmând ca în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) teza a II-a C.proc.civ. să se admită recursul ca fondat, să se caseze în tot sentința recurată și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se asigura tuturor părților accesul la un dublu grad de jurisdicție.
în rejudecare, de vreme ce dosarul a fost înregistrat și a primit direct termen de judecată și reclamanta a fost citată, instanța va arăta acesteia în mod clar și limpede, într-un limbaj adecvat, că în cererea de chemare în judecată s-a omis a se preciza numele pârâtului în acord cu dovezile atașate cererii și va da efectiv posibilitatea acesteia să completeze cererea și numai în cazul în care conduita procesuală a reclamantei este una de refuz fără echivoc, să se aplice dispozițiile legale sancționatorii.
(Judecător Tatiana Rădulescu)
| ← Suspendare provizorie a executării sentinţei, pe calea... | Cerere de chemare în judecată nesemnată de reclamant.... → |
|---|
