Anulare titlu de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Hotărâre nr. 380 din data de 04.07.2017
- fond funciar -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 380
I N S T AN Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de …., sub nr…. ( disjunsă din dosarul nr…), precizată succesiv, ultima precizare fiind cea depusă la data de 07.01.2014 -f.98-103 și lămurit obiectul la termenul din data de 22.01.2014, reclamanții AA și BBau solicitat, în contradictoriu cu pârâții CC, DDpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea parțială a titlului de proprietate nr.32/2057/2002 emis pe numele FF, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, care inițial a fost formulată ca o cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr.9763/279/2012 și disjunsă la termenul din data de 13.11.2013 ), așa cum a fost precizată, completată și lămurit obiectul -f.98-103., reclamanții au arătat că la baza emiterii titlului de proprietate contestat au stat o serie de documente care prezintă neregularități. Cu privire la acest aspect, au arătat că instanța a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț cu anularea declarațiilor de vecinătate ale numiților, ca fiind false și că procesul verbal de punere în posesie nr.1974/06.06.1994 este un fals grosolan, respectiv: formularul are antetul Consiliului local al Municipiului Piatra Neamț, care nu are competență pe raza SS; este precizată în mod abuziv adeverința de proprietate nr.1986, fără a se preciza data emiterii; are ștampila Consiliului Local al Primăriei Girov și semnături pe formularul unei alte unități; este trecută o suprafață mai mare de teren decât cea cu care figura în registru înainte de anul 1966; pe formular nu apar vecinii pentru identificare, așa cum prevede legea. Au învederat că și extrasul din Hotărârea Comisiei Județene nr. nu are ștampila emitentului, astfel încât nu este valabil și are mențiunea la lit.b a motivației că se diminuează suprafețele de teren, deci s-a micșorat suprafața atribuită lui FF, nu s-a majorat, cum s-a înțeles. Cu privire la anularea parțială a titlului de proprietate nr…, au arătat că se impune anularea parțială a acestuia, cu privire la suprafețele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 și 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1. În esență, au menționat că terenul în litigiu se suprapune cu terenul care le aparține lor, pe care au construită locuința și pentru care plătesc din 1994 impozitele și taxele aferente la Primăria Girov. Au mai precizat că terenul litigios, împreună cu o casă din lemn situată pe acesta, a fost vândut în anul 1965, printr-un act scris de mână, de către FF, numitului Baciu Mihai, astfel că vânzătorul nu mai avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, pe care ulterior l-au cumpărat ei, reclamanții. Cu privire la procesul verbal de punere în posesie nr.3562/4.10.1993 pe numele AA a fost emis înaintea procesului verbal nr.22 . Au făcut trimitere la faptul că există hotărâri irevocabile prin care s-a dovedit că terenul și două construcții de lemn au fost vândute lui Gîn 1966.
În drept, cererea precizată a fost motivată pe dispoziții din NCPC, codul civil, Legea nr.18/1991, Constituția României.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.
Pârâtul Catană Ioan Liviu a formulat întâmpinare la cererea de intervenție inițial formulată în dosarul nr.9763/279/2012 -f.14-16, invocând, pe cale de excepție, autoritatea de lucru judecat. În acest sens, a arătat că anularea parțială a TP nr.,, a făcut obiectul dosarului nr.,,,, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.,,,, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, iar prin decizia civilă nr.,,, irevocabilă, Tribunalul Neamț a respins recursul împotriva soluției. De asemenea, a arătat că Judecătoria Piatra Neamț a fost învestită pentru a doua oară cu anularea aceluiași titlu de proprietate, în dosarul nr.,,, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, învederând că pentru a avea calitate procesuală într-o cauză se impune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecații. Or, în speță, reclamanții nu și-au dovedit dreptul subiectiv, pretins a fi încălcat, pentru a-și legitima calitatea procesuală, nedovedind faptul că ar fi dobândit, în mod legal, terenul a cărui radiere se solicită din titlul de proprietate nr. ,,,, ei nedeținând acte de proprietate legale, autentice, pentru acest teren, iar chitanțele sub semnătură privată invocate de aceștia sunt acte sancționate de lege cu nulitatea absolută. A mai invocat și excepția lipsei de interes, motivat de faptul că atâta timp cât reclamanții nu dețin un act legal de proprietate care să poată fi opus titlului lui de proprietate, nu au nici un interes legitim în anularea acestui din urmă act. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că motivele invocate pentru anularea parțială a titlului de proprietate contestat nu se încadrează în prevederile Legii nr.18/1991.
A anexat, în fotocopie, înscrisuri.
Pârâta EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare (f.93-95 ds.) prin care a arătat că singura în măsură să răspundă asupra modului în care a stabilit amplasamentul suprafețelor atribuite în proprietate lui FF este DDși că aceasta din urmă, prin adresa nr.,,, i-a comunicat că este de acord cu acțiunea, fără a-și motiva punctul de vedere.
Pârâta DDa depus pentru termenul din ,,, precizări, prin care a învederat căl asă cauza la aprecierea instanței -f.154.
La termenul din data de … pârâtul …, prin apărător, a arătat că înțelege să susțină, raportat la excepțiile invocate în întâmpinare, doar excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Pentru o justă soluționare a cauzei instanța a dispus atașarea dosarelor nr…. și nr….
Pronunțarea a fost amânată pentru data de …, la solicitarea părților, pentru a se depune concluzii scrise. Atât reclamanții, cât și pârâtul … au depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr…. instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca existând autoritate de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr.51/RC din …. Tribunalul Neamț a admis recursul declarat în cauză de reclamanți, a casat sentința civilă nr.937/19.03.2014 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivare, instanța de control a arătat că soluționarea cauzei pe excepția autorității de lucru judecat, fără o pronunțare asupra elementelor de noutate descoperite reprezintă o greșeală de judecată. Totodată, instanța de control a stabilit că, în rejudecare, prima instanță trebuie să examineze în ce măsură declarațiile declarate deja false și deci anulate, ori celelalte neregularități, legate de faptul că semnătura de la rubrica ,,secretar"; nu a aparținut secretarului comunei, ori în ce măsură aceste aspecte aveau/au o importanță definitorie în procedura emiterii titlului de proprietate a cărui anulare parțială s-a solicitat. A continuat arătând că este esențial de analizat acest aspect, în condițiile în care declarațiile au fost prezentate ca fiind unele de vecinătate, pentru poziționarea exactă a terenului în litigiu, reclamat ca făcând parte în realitate dintr-un singur trup, în condițiile în care examinarea generală a mențiunilor din alte hotărâri pronunțate în legătură cu același teren, vorbesc de categorii diferite de folosință a acestuia, respectiv ,,curți construcții"; sau ,,arabil";. A concluzionat arătând că și acest aspect trebuie lămurit în mod corespunzător cu atât mai mult că suprafața de 1432 mp teren despre care s-a făcut vorbire în motivarea sentinței civile nr.937 din 19.03.2014, de către Judecătoria Piatra Neamț, indicată drept suprafața înscrisă în testamentul nr.117/72/08.02.1955, în favoarea numitei Catană Maria autoarea intimatului pârât CC, care pare a fi aceeași cu suprafața înscrisă și în titlul de proprietate a cărui anulare parțială s-a solicitat, nu are aceeași întindere cu suprafața evocată de recurenții reclamanți, anume 1049 mp + 536 mp, existând o diferență semnificativă și sub aspectul întinderii.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat la data de ., sub nr…...
La termenul din data de 08.07.2015 instanța a lămurit limitele învestirii și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare. Totodată, față de dispozițiile instanței de casare, a pus în discuție necesitatea atașării spre consultare a DUP nr…… și a dosarului nr…., precum și necesitatea suplimentării probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie.
Pentru termenul din data de .. pârâta EEa depus întâmpinare. În preambul, cu privire la situația de fapt, a făcut trimitere la expunerea motivelor de fapt și de drept ale sentinței civile nr…. pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr…, precum și la cele reținute prin sentința civilă nr…. pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.1908/2004. A continuat arătând că reclamanții AA și Mihăilă Virginia - detentori precari - invocă în dovedirea dreptului lor asupra imobilelor litigioase înscrisurile sub semnătură privată întocmite olograf, intitulate: 1) "Chitanță contract", încheiat la 16.04.1994, potrivit căruia ei au plătit în avans suma de 1.000.000 lei numiților AAși BB, "reprezentând contravaloarea locuinței numitului PD ce i-a aparținut lui BB, mama acestuia, construcțiilor și terenului aferent și a grădinii aferente";) 2) "Chitanță-contract de vânzare cumpărare";, încheiat la 26.06.1998, încheiat între ei și Popa Cecilia, "împreună cu tutorele copilului Ana Maria și a lui Diana Nicoleta";, în care se arată că vânzătoarele au primit plata integrală a sumei convenite pentru vânzarea imobilelor. Referitor la cauza de față:
1. Cu privire la primul capăt de cerere (anularea titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002) a arătat că toate înscrisurile primare care au stat la baza întocmirii acestuia (roluri agricole, cereri de reconstituire etc.) se află la Comisia comunală Girov. În acest sens, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, FF a fost înscris de Comisia comunală Girov în tabelul-anexă nr. 2a (cuprinzând, potrivit art. 15 alin. ultim din "Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. membrii cooperatori în viață, care au adus în cooperativă terenuri mai mari de 0,5 ha), la poziția nr. 44 sat Dănești, cu propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de suprafața de 5000 m.p. - fără indicarea concretă a amplasamentului acestei suprafețe, toate înscrisurile primare ce au stat la baza acestei operațiuni (cerere de stabilire a dreptului de proprietate, acte de proprietate etc.) fiind cantonate la Comisia comunală Girov. Ulterior, prin Hotărârea nr. 41 din Comisia comunală Girov a propus majorarea la 3,9790 h, propunerea Comisiei comunale Girov fiind însoțită de declarațiile numiților C, Dși EE privind recunoașterea suprafeței de 4390 m.p. teren intravilan a numitului FF, iar propunerea fiind validată de EEprin Hotărârea nr. 2351 din 25.11.2002. A menționat că aceste operațiuni s-au efectuat fără indicarea concretă a amplasamentului suprafețelor de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului FF, iar pe baza acestor înscrisuri, Comisia comunală Girov a întocmit procesul verbal de punere în posesie, în care a menționat în mod expres că a luat act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini; ca urmare, a fost emis titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002. Ulterior, însă, prin sentința civilă nr. 428 din 12.02.2014, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr., Judecătoria Piatra Neamț a admis acțiunea promovată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și a anulat ca fiind falsificate declarațiile numiților C, Dși EE. A învederat că la solicitarea sa, Comisia comunală Girov, prin adresa nr. 8814 din 07.11.2014, i-a înaintat înscrisurile pe baza cărora a fost emis titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002, respectiv:1) cererea din 28.02.1991 (fără număr de înregistrare la Primăria comunei Girov), formulată de FF pentru suprafața totală de 3,39 ha; 2) cererea nr. 291 din 28.02.1991, prin care FF arată că în 1958 a cumpărat pământ în Dănești "unde a făcut casă" și "lot în folosință în suprafață de 42 de prăjini"; 3) cererea din 22-25.02.1991 (fără număr de înregistrare la Primăria comunei Girov), prin care.. în calitate de moștenitoare a defunctului G, solicită "act de proprietate" pentru suprafața de 2,51 ha pe raza satului Dănești; 4) rolul agricol din 1956-1958 al soților și V, în care figurează 2,56 ha în 1956 și 2,99 ha (cu modificări) în 1958; la Cap. III.B, "Identificarea pe parcele a terenurilor gospodăriei", la punctul denumit: "acasă", figurează 900 m.p. teren arabil și 500 m.p. teren curți; de asemenea, în rol este aplicată mențiunea referitoare la o casă de locuit; 5) rolul agricol din 1959-1963 al soților FF și Catană Măria, în care figurează suprafața totală de 2,99 ha la 01.01.1959 (1,99 ha în comuna de reședință și 1 ha în alte comune), 3,44 ha la 01.07.1959, la 01.07.1960 și la 01.07.1961; la Cap. II, "Identificarea pe parcele a terenurilor gospodăriei" figurează în vatra satului: 700 m.p. teren arabil (la pct. 3), 2000 m.p. (cu modificări) teren arabil (la pct. 8) și 500 m.p. teren curți-clădiri (la pct. 5); la Cap. V, "Construcții" figurează o casă de lemn, construită în 1948 și un grajd de lemn, construit în 1958; 6) tabelul de parcelare din intravilanul satului Dănești, în care, la poziția nr. 101, figurează FF cu suprafața de 2805 m.p., din care: 1122 m.p. teren curți, construcții și 1683 m.p. teren arabil; 7)
extras de plan cadastral; 8) plan parcelar al intravilanului satului Dănești, în care figurează FF la poziția nr. 11, cu suprafața totală de 1585 m.p., din cefre: 536 m.p. teren curți, construcții și 1049 m.p. teren arabil; 9)extras de plan cadastral. A precizat că la emiterea titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 EEnu a avut cunoștință de existența vreunui litigiu privind suprafețele înscrise în acesta, titlul fiind întocmit cu respectarea strictă a vecinătăților și datelor topografice înscrise de Comisia comunală Girov în procesul verbal de punere în posesie. A făcut trimitere la dispozițiile legale aflate în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 - art. 33 și art. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, subliniind că verificarea aspectelor invocate de reclamanți excede cadrului legal al competențelor ce-i revin Comisiei județene Neamț, fiind de competența exclusivă a Comisiei comunale Girov, iar în cazul în care se confirmă susținerea reclamanților privind înscrierea în titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 și a terenului aferent construcției vândute (de vânzătorul Gcumpărătoarei Popa Maria) prin Contractul autentificat la fostul notariat de Stat județean Neamț sub nr. 5476 din 29.08.1987 - prilej cu care terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului localităților - responsabilitatea pentru acest fapt îi revine în exclusivitate Comisiei comunale Girov, care avea posibilitatea de a efectua puneri în posesie în favoarea persoanelor îndreptățite numai cu terenuri aflate la dispoziția sa, nu și cu cele din domeniul privat la comunei Girov. A continuat făcând trimitere la dispozițiile art. 36 alin. 1, 3-6 din Legea nr. 18/1991, republicată reiterând că responsabilitatea pentru această situație îi revine în întregime Comisiei comunale Giroiv, neputându-se reține nici o culpă în sarcina Comisiei județene Neamț.
2. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere (obligarea la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților Mihăilă) a arătat că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3, coroborate cu cele ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, "stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere" care se depune la primăria localității unde este situat terenul. Prin urmare, reclamanții AA și BBtrebuia să urmeze procedura prevăzută de aceste dispoziții legale și să depună cerere la Primăria comunei Girov pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului la care se considerau îndreptățiți. Primăria comunei Girov urma să înainteze Instituției Prefectului - județul Neamț propunerea de soluționare a cererii lor, propunere ce ar fi fost soluționată prin ordin emis de Prefectul județului Neamț. Dacă se considerau nemulțumiți de soluția adoptată prin ordin, reclamanții aveau posibilitatea de a formula plângere la Judecătoria Piatra Neamț, în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicarea acestuia, așa cum s-a stabilit prin art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicată. Numai după îndeplinirea acestei proceduri, în funcție de soluția dată cererii lor, Comisia comunală Girov ar fi fost în măsură să întocmească și să înainteze Comisiei județene Neamț documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamanților. Potrivit art. 36 din "Regulamentul [...]" aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este în măsură să emită titluri de proprietate numai pe baza documentației înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale. În acest sens, a învederat că în expunerea motivelor de fapt și de drept ale sentinței civile nr. 5912 din 07.12.2010, pronunțată în dosarul nr. .., Judecătoria Piatra Neamț a reținut că reclamanții nu au depus cerere de atribuire în proprietate a terenului litigios. A menționat că prin adresa nr. 7436 din 30.07.2015, i-a solicitat Comisiei comunale Girov să-i comunice (cu transmiterea de înscrisuri doveditoare - schițe, planuri etc.) dacă reclamanții au urmat această procedură și dacă există suprapuneri între suprafețele de teren menționate în Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 5476/1987 și sub nr. 19121/1993 și în titlul de proprietate nr. 32/20157 din 2002, relații și înscrisuri solicitate și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț.
A concluzionat învederând că nu poate fi reținută nici o culpă în sarcina sa și a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A anexat, în fotocopie, înscrisuri -f.35-58 vol I ds rejud.
Pentru termenul din data de 07.10.2015 reclamanții au depus două expertize în specialitatea construcții, întocmite în două litigii anterioare dintre părți -f.69-76 vol I ds rejud.
Pentru același termen DDa depus precizări, arătând că în TP nr.32/20257/2002 a fost inclusă și suprafața de 536 mp, pe care era situată casa pe care Baciu a înstrăinat-o, motiv pentru care propune atribuirea acestui teren ultimului cumpărător, respectiv soților Mihăilă și modificarea titlului de proprietate în sensul diminuării terenului atribuit -f.77
A anexat, în fotocopie, înscrisuri -f. 78-84
La termenul din data de 18.11.2015 pârâtul, prin avocat, a depus la dosar sentința civilă nr.1906/23.05.2014 pronunțată în dosarul nr.8690/279/2012, invocând excepția lipsei de interes.
La termenul din data de 16.12.2015, față de împrejurarea că în cauză a intervenit decesul reclamantei Mihăilă Verona, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual, dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor Xcare, pentru termenul din data de 27.01.2016, la solicitarea instanței, au arătat că își însușesc acțiunea promovată de către defuncta mamă.
La termenul din data de 27.01.2016, considerând necesară administrarea probatoriului, instanța a unit excepția lipsei de interes, invocată la termenul din data de 16.12.2015, cu fondul cauzei.
În cauză s-a dispus, din oficiu, suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie și cu audierea de martori.
Pentru termenul din data de 20.04.2016 a fost depus raportul de expertiză topografică întocmit de expert C -f. 153-155 vol II, cu privire la care s-a admis excepția nulității, prin încheierea de la termenul din data de 01.06.2016. Ca urmare, pentru termenul din data de 21.09.2016 a fost depus raportul de expertiză refăcut -f.173-175 vol II, iar prin încheierea de la termenul din data de 02.11.2017 a fost respinsă excepția nulității, invocată de pârât, fiind totodată obiecțiunile formulate de acesta calificate, în parte, ca și apărări de fond, iar în parte ca nefondate.
La termenul din data de 25.01.2017 au fost audiați martorii V, depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Pronunțarea a fost amânată pentru data de 01.02.2017, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise. Ambele părți, prin avocat, au depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constă următoarele:
În considerarea dispozițiilor art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată de pârât la termenul din data de 18.11.2015.
Sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții (respectiv legitimitate, personalitate, existență și actualitate), interesul este o cerință necesară și obligatorie pentru existența dreptului la acțiune, conferind calitatea de parte.
Interesul presupunând folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, exigența impusă reclamantei de a justifica un interes material sau moral la momentul promovării prezentei cererii este una obligatorie, instanța învestită cu soluționarea acesteia neputându-se pronunța asupra fondului unei cereri câtă vreme nu se justifică un scop în promovarea ei. Pentru a justifica sesizarea instanței, interesul trebuie să fie: legitim, personal și direct, născut și actual.
Chiar dacă pârâtul a motivat distinct această excepție de cea ridicată inițial, respective făcând trimitere la sentința civilă nr.1906/23.05.2014 pronunțată în dosarul nr.8690/279/2012, instanța apreciază că analiza acestei excepții trebuie circumscrisă obiectului acțiunii. În acest sens, în drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997, "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim.";
Reținând cele anterior expuse, urmând același raționament avut în vedere la termenul din data de 08.07.2015, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
Instanța reține că reclamanții au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr…. cu privire la suprafețele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 și 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de 1432 mp înscrisă în testamentul nr….. ( întocmit de numitul Teodorescu Gh. Nicolaie, prin care acesta își instituie soția, Catană Maria, ca legatară cu titlu particular cu privire la trei imobile, reprezentate de două terenuri agricole situate în țarina satului Dănești, comuna Girov și o casă compusă din două camere și o sală, situată pe terenul ce i aparține legatarei, în suprafață de 1.432 mp ) se suprapune în întregime peste suprafețele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 și 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1, înscrise în TP nr…., suprapunându-se în totalitate și peste terenul care a făcut obiectul convenției civile încheiate în anul 1994 de reclamanți ( în care s-a consemnat că reclamanții au plătit în avans suma de 1.000.000 lei numiților AAși BB, "reprezentând contravaloarea locuinței numitului AAce i-a aparținut lui BB, mama acestuia, construcțiilor și terenului aferent și a grădinii aferente";).
În drept, instanța reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării incidente în cauză, două manifestări procesuale - respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești, ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nefiind atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. "
Din acest punct de vedere, se constată că, într-o primă judecată prin sentința civilă nr.5912/07.12.2010, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr... a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții AA, BBîn contradictoriu cu pârâții CC având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate -f.26-28 ds fond; obiectul cauzei a fost reprezentat de solicitarea reclamanților de anularea parțială a titlului de proprietate nr. 32/2057/2002, în privința parcelei nr. 11/1, tarlaua 2, în suprafață de 536 m.p. , respectiv a suprafeței de teren trecută la poziția "arabil"; tarlaua 2 parcela 11/2, în suprafață de 1049 m.p ( această solicitare fiind făcută prin completarea cererii ). Instanța mai reține că prin decizia civilă nr.130/RC/06.02.2012, irevocabilă, Tribunalul Neamț a respins recursul împotriva sentinței civile nr.5912/07.12.2010 -f.29-33.
Raportat la obiectul dosarului și la motivele invocate de reclamanți, în drept sunt incidente dispozițiile art. III pct.1 lit a din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Astfel, instanța reține că prin sentința civilă nr.5912/07.12.2010, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr... a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți constatându-se că în anul 1991, odată cu apariția Legii nr. 18/1991, Catană Maria, îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului moștenit de la defunctul său soț, Teodorescu, a fost singura care a formulat cerere în acest sens, motiv pentru care s-a emis titlul de proprietate criticat, că după apariția Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate deși, potrivit dispozițiilor art. I pct. 37 din actul normativ respectiv, li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate. S-a concluzionat că în aceste condiții, nu a fost parcursă procedura specială și obligatorie de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată de H.G. nr. 890/2005 care se finalizează cu o hotărâre de validare sau invalidare a cererii formulată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, emisă de EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva căreia se poate formula plângere conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu se realizează din oficiu, ci doar la cererea persoanelor îndreptățite, iar în condițiile în care reclamanții nu au înțeles să facă o astfel de cerere, aceștia nu sunt îndreptățiți a solicita modificarea titlului de proprietate legal emis moștenitorului care și-a valorificat dreptul conferit de lege.
În ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei sentinței menționate, instanța constată că Tribunalul Neamț, în ceea ce privește actul de proprietate invocat de reclamanți, a reținut următoarele :
Deși s au făcut numeroase referiri și trimiteri la testamentul autentic nr. 117/72/8.02.1955, întocmit de primul soț al lui M, numitul M, în respectivul testament, acesta își instituie soția legatară cu titlu particular cu privire la trei imobile, reprezentate de două terenuri agricole situate în țarina M, comuna Girov, și o casă compusă din două camere și o sală, situată pe terenul ce i aparține legatarei, în suprafață de 1.432 mp. și că terenul în discuție nu a aparținut familiei T cum pretind reclamanții, ci mamei intimatului (probabil, primit de zestre la căsătoria cu T), în al cărei patrimoniu bunul a revenit după 1991, ea obținând - la cerere - reconstituirea dreptului de proprietate, validarea în anexa Dănești 2a/44, adeverința provizorie nr. T, procesul verbal de punere în posesie nr. T și sentința civilă nr. 214 AC din 8T a Tribunalului Neamț, definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă executorie la data de 4.02.1998 (prin care Comisia comunală Girov de fond funciar a fost obligată să emită în favoarea lui T fișa prealabilă de proprietate pentru suprafața de 1.665 mp teren intravilan T potrivit adeverinței provizorii și procesului verbal de punere în posesie din 1994).
În ceea ce îi privește pe soții T, dincolo de faptul că, în niciun caz, înscrisul în care este consemnată înstrăinarea unui imobil nu are cum și de ce să rămână la vânzător, singurul interesat să îl dețină fiind cumpărătorul, s-a reținut că este evident că, la un moment dat, în perioada de început a colectivizării agriculturii, casa moștenită de M de la primul său soț a ajuns în posesia numitului M, care a fost căsătorit cu numita M, împreună cu care a edificat o casă din cărămidă, o magazie, un grajd și gard împrejmuitor la terenul aferent în suprafață de 10 prăjini primit de la C.A.P. După divorțul celor doi, conform tranzacției încheiate, prin sentința civilă nr. 1314 din 14.03.1984 a Judecătoriei Piatra Neamț, toate imobilele au fost atribuite lui M, a cărui fostă soție a primit echivalentul bănesc al bunurilor cuvenite.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat județean Neamț sub nr.5476/29.08.1987, Ga vândut numitei M (cu care, ulterior, s a și căsătorit), o casă din chirpici, acoperită cu tablă, situată în perimetrul construibil al satului Dănești, iar terenul aferent, în suprafață de 250 mp, învecinat cu C la est, M la vest, drumul satului la sud și lotul de folosință la vest a trecut în proprietatea statului, urmând a fi atribuit cumpărătoarei pe durata existenței construcției, conform legislației din acel moment (art. 30 din Legea nr. 58/1974). Deși din vecinătățile imobilului se constată că terenul pe care se afla casa înstrăinată făcea parte din cel indicat de M în testamentul său ca fiind proprietatea soției sale, Maria (căsătorită, ulterior decesului testatorului, cu M), la întocmirea actului de înstrăinare, vânzătorul a declarat în mod mincinos că a dobândit terenul prin moștenire de la părinții săi. Întrucât în ceea ce privește casa, același Gdeclară la notariat că a fost construită de el în perioada în care nu era căsătorit, reiese că nu poate fi vorba despre casa menționată în hotărârea de partaj bunuri comune, cum la fel de nesincer susțin recurenții reclamanți.
După ce, la, a decedat Baciu Mihai, la rândul său, BB, soția sa supraviețuitoare și cumpărătoarea din actul încheiat în 1987, a vândut casa din chirpici, împreună cu unele anexe gospodărești neindicate în contractul anterior și cu teren în suprafață de 250 mp, fiului său, Popa Dumitru, căsătorit cu numita Popa Cecilia, încheindu se în acest sens contractul de vânzare cumpărare autentic nr.. Astfel cum reiese din simpla citire a contractului, vânzătoarea nu a justificat niciun drept asupra terenului indicat, ceea ce, la nivelul anului 1993 nu se mai putea face decât cu acte emise în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 (cel puțin adeverință provizorie și proces verbal de punere în posesie, dacă nu exista titlu de proprietate) și nici până în 1993, nici după aceea, în afară de FF și Maria, niciuna dintre celelalte persoane menționate nu a urmat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Ca atare, față de prevederile imperative ale art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în redactarea pe care o avea după republicarea din 5 ianuarie 1998, prevederi potrivit cărora"Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică", prin înscrisul sub semnătură privată denumit "Chitanță - contract de vânzare cumpărare", încheiat între Popa Cecilia și fiicele sale minore, pe de o parte, și reclamanți, pe de altă parte, nu a putut opera transferul asupra vreunei suprafețe de teren, un astfel de înscris putând avea ca obiect, cel mult, imobile construcții.
S-a concluzionat în sensul că deși în cuprinsul actului este menționat de mai multe ori cuvântul "teren", nu este făcută nicio precizare cu privire la suprafața acestuia, și, oricum, nu numai că promitenta vânzătoare nu justifică, ea însăși, vreun drept asupra terenului, dar mai mult, înscrisul este lovit de nulitate absolută în ceea ce privește terenul ocupat de construcțiile transmise familiei Mihăilă, teren cu privire la care, începând din acel moment, în mod cu totul nejustificat, abuziv și cu totală rea credință, reclamanții se erijează în proprietari, fără a avea câtuși de puțin această calitate.
Trimitere la sentința menționată a fost făcută de instanță și în judecata în primă instanță, în care s-a apreciat că în cauză ar opera chiar autoritatea de lucru judecat, însă s-a considerat de către instanța de control că s-a omis a se analiza elementul de noutate, respectiv că parte din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat ( cele trei declarații ) a fost declarată ca fiind falsă.
Sub aspectul lămuririi identității dintre terenul înscris în testamentul nr.117/72/1955 și cel cu privire la care s-a solicitat anularea titlului de proprietate, instanța apreciază că expertul a stabilit că există suprapunere între terenuri, așa cum s-a arătat deja.
Sub aspectul examinării în ce măsură declarațiile declarate deja false și deci anulate, ori celelalte neregularități, legate de faptul că semnătura de la rubrica ,,secretar"; nu a aparținut secretarului comunei, ori în ce măsură aceste aspecte aveau/au o importanță definitorie în procedura emiterii titlului de proprietate a cărui anulare parțială s-a solicitat, instanța apreciază că, într-adevăr, acestea sunt elemente de noutate, dar nu au relevanță, relativ la obiectul acțiunii, prin raportare la cele statuate prin sentința civilă nr.5912/07.12.2010, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.... În acest sens, reținând că, într-adevăr declarațiile care au fost prezentate ca fiind unele de vecinătate ( și care au fost anulate ca fiind falsificate ), nu au fost supuse analizei în dosarul menționat, relevant și determinant apreciază prezenta instanță ca fiind faptul că instanța de fond care a pronunțat sentința civilă nr.5912/07.12.2010 nu a analizat numai legalitatea titlului de proprietate al pârâtului ci și "îndreptățirea reclamanților"; la terenul ce se solicită a fi radiat, tranșând în mod definitiv problema "îndreptățirii"; pârâților, concluzionând prin a arăta că "în mod cu totul nejustificat, abuziv și cu totală rea credință, reclamanții se erijează în proprietari, fără a avea câtuși de puțin această calitate";, după ce a o făcut o analiză minuțioasă a actului de proprietate invocat de aceștia. Din această perspectivă, acțiunea reclamanților ar apărea chiar fiind lipsită de interes, în condițiile în care reclamanții nu au recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu ( nu numai în sentința civilă nr. analizându-se îndreptățirea acestora, ci și în sentința civilă nr. pronunțată în dosarul nr.- 107-112 vol I rejud, când s-a respins în mod irevocabil ( prin anularea recursului ca netimbrat ) cererea reclamanților atât de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cât și cea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, ambele vizând suprafața de teren în litigiu ). Ca urmare, chiar dacă s-ar considera că cele trei declarații anulate ca fiind falsificate sau celelalte neregularități, la care au făcut trimitere reclamanții, au avut au avut o importanță definitorie în emiterea titlului de proprietate contestat, aceștia nu ar avea nici un folos practic în urma radierii suprafeței în litigiu, neputându-li-se emite un titlu în favoarea lor atâta timp cât nu au, la rându-le, un drept asupra terenului.
Pentru toate considerentele anterior expuse, instanța apreciază că solicitarea reclamanților nu face decât să repună în discuție fondul unei probleme căreia i-a fost dată o dezlegare în mod irevocabil.
În același sens, instanța apreciază că în prezentul dosar trebuie dată eficiență și jurisprudenței CEDO, de a nu se repune în discuție fondul problemei soluționate printr-o hotărâre judecătorească
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 20 din Constituția României, legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situația existenței unor neconcordanțe, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat și în cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată și a reamintit că în cauza Zazanis si alții c. Greciei a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească.
De asemenea, în cauza Amurăriței c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (Brumărescu c. Romaniei, § 61).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66).
În cauza Amurăriței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că instanțele ar fi trebuit sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situația terenului din locul numit "B";. Repunerea în discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52). Instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare, ar fi trebuit sa țină cont de probele pe care părțile le-au administrat în procedurile anterioare de partaj, nulitate act, în care s-a soluționat definitiv problema suprafeței de teren și nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.
În concluzie, Curtea, reținând în esență că instanțele nu au respectat dreptul părții la un proces echitabil, a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție în acea cauză.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că a fost deja dată o dezlegare situației juridice privitoare la terenul în litigiu, care a intrat în puterea de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al acestei prezumții și că astfel nu se mai poate pune în rediscuție fondul solicitărilor reclamanților, urmând a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Având în vedere dezlegarea dată cererii, în baza art.274 cod proc civ, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și în baza acelorași dispoziții legale va obliga reclamanții să achite pârâtului CC suma de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în primă instanță, recurs și rejudecare, potrivit chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul CC, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate, formulată de reclamanții AA și, DDpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Girov, jud. Neamț, și EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra Neamț, jud. Neamț, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanții să achite pârâtului CC suma de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, ….
| ← Clauze abuzive. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare.... | Obligație de a face. obligarea pârâtului la înmatricularea... → |
|---|
