Acţiune pentru anularea actelor întocmite de Curtea de Conturi. Legalitate. Ajustarea preţului interzisă de clauzele contractuale. Momentul executării contractului de proiectare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 313/R din data de 13.03.2015
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1116/29.12.2014 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul C.P.V. H. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi - Camera de Conturi C. și Curtea de Conturi a României având ca obiect anularea parțială a deciziei nr. 44/11.12.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Județului C. și a Încheierii nr. 34/2.04.2013 emisă de pârâta Curtea de Conturi, cât privește măsura de la punctul II. 6 stabilită prin dispozitivul deciziei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul C.P.V.H. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
În motivare, a arătat că soluționarea cauzei în fața instanței de fond a fost rezultatul aplicării greșite a dreptului material la cauza dedusă judecății.
Recurentul a arătat că nerealizarea investiției până la acest moment nu îi este imputabilă și că procedura urmată a fost legală. Astfel, recurentul a arătat că, în baza cererii de oferte din data de 26.11.2010, au fost depuse trei oferte de preț, acestea fiind depuse și înregistrate până la data de 18.12.2010, iar prin procesul verbal nr. 341/21.12.2010 a fost declarată cea mai avantajoasă oferta S.C. T.P. S.R.L., ulterior fiind semnat și contractul de proiectare și prezentate executantului dosarul achiziției, pentru documentare, în special cu privire la rapoartele comisiilor de specialitate și hotărârile Consiliului Județean.
Recurentul a mai susținut că termenul de depunere a documentelor pentru finanțare a fost prelungit până la data de 31.01.2011, astfel că s-a creat posibilitatea încadrării în timp a elaborării studiului de fezabilitate conform scenariului II propus de proiectant și, la solicitarea sa, proiectantul a restituit documentele predate pentru studiu, inclusiv ofertele celorlalți participanți la procedura cererii de oferte, aceasta fiind justificarea pentru transmiterea prin fax "ulterior încheierii contractului";, a acestora.
Cronologia prezentată de recurent este următoarea: întocmirea raportului de specialitate nr. 336/10.12.2010 prin care se solicită participarea la "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă"; pentru valoarea proiectului de 150.000 lei, din care valoarea studiului de fezabilitate de 4.000 lei; la data de 17.12.2010 se comunică Hotărârea nr. 176/16.12.2010 privind aprobarea participării recurentului la programul arătat; înregistrarea ofertelor de preț la data de 18.12.2010; încheierea contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010 pentru întocmirea variantei simple, față de termenul scurt de elaborare studiu fezabilitate, pentru suma de 4.000 lei; prelungire termen depunere dosare finanțare de către A.F.M., asigurându-se timpul necesar pentru elaborarea studiului de fezabilitate în varianta II; întocmire referat specialitate nr. 1043/18.01.20111 pentru modificarea Hotărârii nr. 176/16.12.2010 cu scenariul II prezentat de proiectant, cu valoarea proiectului de 1.100.000 lei și valoarea studiului de fezabilitate de 35.960 lei.
Recurentul a mai invocat faptul că nu există nici un prejudiciu, în condițiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor și ineficient.
În plus, a arătat că, în mod greșit s-a reținut că a fost vorba de o ajustare a prețului din contractul inițial, în condițiile în care a avut loc o modificare a obiectului contractului, ca urmare a aprobării proiectului de către Consiliul Județean, respectiv a unor servicii de proiectare diferite.
Recurentul a mai arătat că procesul verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 a avut ca obiect studiul de fezabilitate pentru scenariul II, care nu era obiectul contractului de proiectare nr. 76/28.12.2010, ci al actului adițional nr. 38/28.01.2011, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Județean C., prin care au fost aprobați parametrii financiari ai devizului general din acest scenariu.
Recurentul a arătat că actul adițional a fost încheiat în condițiile art. 17.2 și 17.3 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010, clauze care permiteau modificarea obiectului contractului și a plății serviciilor suplimentare.
Recurentul a mai arătat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunț de participare și nefiind incidente dispozițiile art. 97 din HG nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că procedura aleasă a fost cea a cererii de oferte reglementată de art. 124 și următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea contractului situându-se în limita prevăzută de art. 19 din acest act normativ - 15.000 euro.
Recurentul a criticat și faptul că prima instanță a reținut, în mod greșit, în opinia sa, că actul adițional a modificat numai prețul contractului, nu și obiectul acestuia, în condițiile în care, în cuprinsul său, se reține expres faptul că încheierea actului adițional are la bază Hotărârea nr. 10/27.01.2011 a Consiliului Județean C., adoptată pe baza devizului general și a raportului de specialitate în care au fost prezentați parametrii tehnici noi, astfel cum a reținut expertul ing. P.G. și în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea instalații pentru construcții. În plus, recurentul a mai arătat că, în mod greșit, s-a reținut că modificarea contractului prin act adițional a avut loc după ce contractul fusese deja executat, contractul fiind considerat încheiat odată cu predarea documentației și a proiectului la A.F.M., în condițiile 7.11 din contract.
Recurentul a arătat, în concluzie, că modificarea prețului contractului s-a realizat legal și a fost determinată de schimbarea scenariului și de faptul că s-au impus servicii de proiectare suplimentare.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, aplicabil în condițiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatele - pârâte Curtea de Conturi și Camera de Conturi a Județului C., prin întâmpinare formulată conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 26-28), au solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, respingerea acestuia și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În susținerea acestei poziții procesuale, intimatele au arătat că, în speță, părțile au încheiat un contract de prestări servicii, în care au stabilit valoarea estimată a investiției la 150.000 lei, iar a studiului de fezabilitate la 4.000 lei, considerată a fi cheltuială eligibilă, iar, conform art. 4 din contract, modificarea obiectului și prețului contractului era posibilă prin act adițional, art. 16.2 interzicând expres ajustarea prețului contractului. Or, în cauză, intimatele au arătat că recurentul a încheiat un act adițional prin care s-a modificat numai prețul contractului, fără o modificare a obiectului acestuia, aspect reținut corect de către prima instanță.
Intimatele au mai arătat că modificările realizate prin actul adițional nr. 38/28.01.2011 la contractul nr. 76/2010 sunt nejustificate, în condițiile în care termenul limită pentru depunerea dosarelor de finanțare la A.F.M. era 31.01.2011, iar proiectul de investiție aprobat de Consiliul Județean C., pentru care s-a plătit studiul de fezabilitate de 35.960 lei, nu a fost realizat până la data acțiunii de audit.
Referitor la durata de valabilitate a contractului nr. 76/2010, intimatele au arătat că aceasta este determinată de art. 6.2 din contract, respectiv data recepției la terminarea lucrărilor de proiectare, respectiv data de 25.01.2011, data procesului verbal de predare primire nr. 25 încheiat între S.C. T.P. S.R.L. și recurent, contractul nemaifiind în vigoare la data încheierii actului adițional arătat anterior.
Intimatele au mai arătat că, în mod legal, prima instanță a înlăturat concluziile eronate ale expertului desemnat în cauză, cu privire la aceste aspecte.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând recursul declarat de reclamantul C.P.V. H., prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant C.P.V. H. invocă drept motiv principal de reformare a sentinței primei instanțe greșita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Un prim argument a fost acela că prima instanță a reținut că întreaga procedură a fost viciată, nefiind publicat un anunț de participare și nefiind incidente dispozițiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006, dar aceste aspecte nu au fost invocate în mod expres de către intimatele pârâte.
Curtea constată că intimatele pârâte nu au invocat aceste aspecte în actele de control sau în actele procesuale efectuate în fața primei instanțe, însă, aceste argumente reținute de către prima instanță în considerente nu au fost hotărâtoare în pronunțarea sentinței recurate, ci aspectele respective au avut doar rolul de a circumstanția conduita recurentului reclamant, în ansamblu.
Motivele principale pentru care prima instanță a menținut actele de control întocmite de intimatele pârâte au fost acelea că, în mod legal, intimatele pârâte au reținut în actele administrative contestate că ajustarea prețului nu se putea dispune, fiind interzisă în mod expres de contractul încheiat de părți, iar modificarea obiectului/prețului contractului nu mai era posibilă după data la care acesta a fost deja executat, în forma inițial agreată de părți.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că prima instanță, în mod legal, a analizat condițiile de ajustare a prețului în contractele de achiziție publică și a stabilit că aceasta putea avea loc numai potrivit prevederilor imperative ale legislației achizițiilor publice, respectiv ale H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006. În mod corect a reținut prima instanță că pentru a putea opera ajustarea prețului contractului de achiziții publice, este necesar ca în contract să fie inserată o clauză în acest sens, or, în cauză, această condiție nu era îndeplinită, deoarece art. 16.2 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 13 vol.4) stipula expres că "Prețul contractului nu se ajustează";.
Recurentul a mai criticat și faptul că prima instanță a reținut, în mod greșit, în opinia sa, că actul adițional a modificat numai prețul contractului, nu și obiectul acestuia, dar acest argument nu este corect față de cuprinsul actului adițional care stipulează expres că se modifică numai "prețul de executare a studiului de fezabilitate de la 4.000 lei +TVA la 35.960 lei fără TVA";.
În plus, în mod corect a reținut prima instanță că obiectul inițial al contractului a fost determinat de prevederile art. 4 din contractul de proiectare nr. 76/28.12.2010 (fila 29 vol. I dosar tribunal), respectiv obligația prestatorului să elaboreze "studiul de fezabilitate pentru Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire";.
Prima instanță a reținut, în mod corect faptul că acest contract a fost executat la data de 25.01.2011, prin încheierea procesului verbal de predare primire nr. 25/25.01.2011 (fila 45 vol. IV dosar tribunal), predarea vizând studiul elaborat în baza contractului de proiectare nr. 76/29.12.2010. În cuprinsul aceluiași act, părțile au menționat expres că studiul a fost întocmit conform H.G. nr. 28/2008, respectând prevederile contractului de proiectare încheiat între părți precum și că au fost predate achizitorului 3 exemplare originale și unul pe suport electronic, arătându-se de asemenea că procesul verbal constituire recepția lucrărilor de proiectare.
În aceste condiții, încheierea actului adițional, la data de 28.01.2011, a avut loc după ce contractul respectiv încetase, în condițiile art. 6.1.
Nu se poate reține ca justificare a încheierii actului adițional adoptarea H.C.J. nr. 10/27.01.2011, deoarece acest act administrativ a fost adoptat după momentul la care contractul inițial încetase ca urmare a predării studiului de fezabilitate întocmit potrivit clauzelor contractuale.
Curtea nu poate reține susținerea recurentului că actul adițional a fost încheiat ca urmare a necesității contractării unor servicii de proiectare neprevăzute, în condițiile art. 17.2 și 17.3 din contract.
Nu există nici o justificare referitoare la necesitatea prestării unui serviciu de proiectare suplimentar, în condițiile în care, singurul aspect care s-a invocat pentru schimbarea "scenariului"; de proiectare a fost faptul că A.F.M., autoritate publică centrală cu atribuții de aprobare a cererilor de finanțare, a prelungit numai durata de depunere a acestora la 31.01.2011.
Un alt argument invocat de către recurent a fost acela că nu există nici un prejudiciu, în condițiile în care proiectul nu a fost considerat nefolositor și ineficient, dar această susținere nu poate fi reținută. Este evident că efectuarea plăților cu încălcarea clauzelor contractuale, creează un prejudiciu cert și determinabil în bugetul instituției auditate, aspect distinct, independent de caracterul util al proiectului astfel întocmit.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 pct. 6, motiv care nu a fost însă dezvoltat în cererea de recurs în nici un mod.
Cu toate acestea, verificând acest motiv, Curtea constată că este vădit nefondat. Sentința pronunțată de prima instanță este motivată amplu, atât în fapt, cât și în drept, raționamentul juridic fiind unul coerent și extrem de elaborat, judecătorul fondului procedând la o analiză detaliată a tuturor argumentelor invocate de către reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant C.P.V. H. ¬¬împotriva sentinței civile nr. 1116/29.12.2014 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, pe care o va menține.
| ← Expropriere. Suma acordată prin hotărârea comisiei produce... | Nelegalitate HCL. Acţiune promovată de Prefect, în... → |
|---|
