Încălcarea regulilor de competenţă a organelor fiscale cu ocazia emiterii actelor administrativ-fiscale atrage nulitatea acestor acte.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 204/R din data de 09.03.2015
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.1941/CA/09.07.2014, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de reclamanta V.C.P. în contradictoriu cu pârâta A.J.F.P. B și, în consecință, a anulat Decizia nr.14/14.01.2013 și Decizia nr.46270/22.10.2012 emise de pârâtă; a respins cererea de intervenție forțată a reclamantului V.F, formulată de reclamanta V.C.P..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.J.F.P. B. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu consecința menținerii actelor administrativ -fiscale anulate de către instanța de fond ca fiind legal emise.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că reținerile instanței de fond care au condus la admiterea excepției de necompetență a organului fiscal de a emite decizia contestată în cauză sunt neîntemeiate și nelegale, întrucât excepția nu a fost analizată și sub prisma actelor existente la dosar, precum și sub acela al situației din punct de vedere fiscal al asocierii pentru care a fost emisă Decizia nr.46270/22.10.2012 privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, potrivit dispozițiilor art.153 alin.(7), art.153/1 alin.(4) din Legea nr.571/2003.
Recurenta-pârâtă a mai arătat, în aceeași ordine de idei, că D.G.F.P. B - Activitatea de inspecție fiscală S. a delegat competența către D.G.F.P. B. - Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la efectuarea inspecției fiscale pentru perioada 2005-2009 pentru contribuabilul V.F. (cu domiciliul în S.), iar urmare a efectuării inspecției fiscale a fost întocmit procesul-verbal de control nr.7199/24.08.2012, pentru clarificarea stării de fapt fiscale cu privire la tranzacțiile imobiliare efectuate atât de V.F. cât și de V.P.C., constatându-se că tranzacțiile respective s-au realizat în scopul obținerii de venituri, având caracter de continuitate, depășindu-se plafonul anual de scutire TVA, fără a se solicita înregistrarea în scopuri de TVA în termenul legal.
Recurenta a mai susținut că nu are nicio relevanță faptul că reclamanta a locuit efectiv în S. în perioada de după anul 2008 când și-a schimbat domiciliul în B., pentru ca instanța de judecată să rețină ca fiind întemeiată și legală excepția necompetenței invocată de către reclamantă. De asemenea, recurenta apreciază că nu are relevanță nici împrejurarea că reclamanta a contestat actul de control emis de AFP B. în anul 2009, iar dată fiind delegarea de competență cu privire la verificarea fiscală a celor doi contribuabili și faptul că în urma notificării niciunul din cei doi nu s-a prezentat în vederea desemnării reprezentantului asocierii, a fost emisă decizia contestată.
De asemenea, recurenta a reluat în motivarea recursului său susținerile prezentate, cu titlu de apărări, în fața instanței de fond.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit art.17 din Legea nr.146/1997 și art.1 alin.(2) din ordonanța Guvernului nr.32/1995.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare (f.41-46), prin care a invocat nulitatea recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate și în consecință a solicitat anularea acestuia în temeiul art.486 alin.(3), art.489 alin.(2) Cod procedură civilă, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că textele legale invocate de recurentă nu au aplicabilitate în cauză, în speță fiind vorba de o asociere fără personalitate juridică, astfel că nu are importanță domiciliul fiscal al intimatei-reclamante și nici domiciliul fiscal al celuilalt membru al asocierii, V.F., ci locul unde s-a desfășurat efectiv activitatea principală a asocierii, iar acest loc este S., nu B.. De asemenea, intimata-reclamantă a mai arătat că faptul înregistrării sale în anul 2010 ca plătitor de TVA la B. se datorează reglementărilor legale foarte clare începând cu acest an și stabilirii domiciliului său fiscal la B., iar decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA privește tranzacțiile din patrimoniul personal, imobile construite și înstrăinate în Municipiul S., în perioada 2007/2009, decizia privindu-i pe V.C.P. și V.F. - tratați ca asociere, astfel că organul fiscal competent este cel de la locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.
Intimata-reclamantă mai arată că, deși apreciază că nu se află în situația unei asocieri, întrucât tranzacțiile imobiliare se referă la înstrăinări din patrimoniul personal, fără a exista un acord între cele două persoane ale asocierii privind desfășurarea unei activități economice, iar înainte de apariția noului cod civil nu se poate vorbi despre un patrimoniu de afectațiune, care să fie supus separat impozitării, decizia contestată se referă la o astfel de entitate, iar organul fiscal, mai înainte de emiterea oricărui act administrativ fiscal trebuia să-și verifice competența, delegarea de competență dată de D.G.F.P.S. - Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la efectuarea inspecției fiscale neputând produce efecte, întrucât organul fiscal din Municipiul B. în niciun fel propria competență.
Mai mult, arată intimata-reclamantă, Codul de procedură fiscală delegarea de competență are în vedere efectuarea inspecției fiscale, iar actul contestat nu privește inspecția fiscală, ci înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA. De asemenea, intimata arată că trebuie constatat că nu există identitate între organul care a efectuat inspecția fiscală (D.G.F.P. B.) și organul care a emis decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, care este A.F.P. a Municipiului B., astfel că înscrisul ce constată delegarea de competență nu poate fi folosit de un alt organ fiscal.
La rândul său, intimatul V.F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.49-50).
Analizând, în conformitate cu dispozițiile art.499 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, susținerile recurentei, ale intimatei și ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea va examina, cu prioritate, potrivit art.494, citit împreună cu art.248 alin.(1) din Codul de procedură civilă, excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă și întemeiată pe pretinsa neindicare în cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Procedând astfel, Curtea reține că, prin recursul său, recurenta-pârâtă a susținut aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor de drept material care reglementează competența teritorială a organului fiscal, motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, astfel că, recursul fiind motivat iar considerentul invocat încadrându-se în cele prevăzute de lege, excepția invocată este nefondată și va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, instanța de fond reținând corect starea de fapt ce rezultă din probele administrate și aplicând corect normele juridice incidente.
Prin Decizia nr.46270/22.10.2012 (f.14 vol. I dosar fond), A.F.P. a Municipiului B. a dispus înregistrarea în scopuri de TVA, potrivit art.153 din Codul fiscal și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare, a contribuabililor V.C.P. și V.F., cu domiciliul fiscal în Municipiul B., județul B.. Emiterea acestei decizii a fost urmarea efectuării de către persoanele fizice V.C.P. și V.F., în calitate de "asociere din punct de vedere TVA";, a unor tranzacții imobiliare cu apartamente construite și înstrăinate în S. astfel cum rezultă din procesul verbal nr.7199/24.08.2012 întocmit de D.G.F.P. B. - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 (f.63-83 vol.II dosar fond).
În prezent, intimata reclamantă V.C.P. are domiciliul în Municipiul B., Județul B., iar intimatul V.F. are domiciliul în Municipiul S., Județul S.. Prin procesul-verbal nr.7199/24.08.2012, menționat mai sus, se reține că V.C.P. și V.F. au divorțat în anul 2008, însă partajul bunurilor comune nu a fost efectuat, ceea ce înseamnă că cei doi foști soți au ales să continue a poseda și folosi împreună bunurile comune și după desfacerea căsătoriei.
Curtea reține, așa cum de altfel a considerat și organul fiscal, prin procesul-verbal nr.7199/24.08.2012, că cele două persoane fizice au acționat în calitate de asociere fără personalitate juridică, tranzacțiile care au dus la depășirea plafonului pentru înregistrarea în scopuri de TVA fiind încheiate în timpul căsătoriei.
În aceste condiții, domiciliul fiscal al acestei asocieri fără personalitate juridică se stabilește în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură fiscală adoptat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, fiind după caz sediul asocierii sau locul unde se desfășoară activitatea principală. Aplicând aceste dispoziții, este evident că, întrucât asocierea formată din cei doi soți nu a avut un sediu, domiciliul fiscal al acesteia s-a aflat la locul unde s-a desfășurat activitatea principală, care este Municipiul S., Județul S., deoarece toate tranzacțiile imobiliare s-au încheiat și au avut ca obiect imobile situate în această localitate.
Prin urmare, domiciliul fiscal al asocierii aflându-se în Municipiul S., organul fiscal care are competența pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat este, potrivit art.33 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, cel de la domiciliul fiscal al contribuabilului, respectiv D.G.F.P. S. (A.F.P. a Municipiului S.) - la data emiterii deciziei contestate.
Recurenta-pârâtă A.J.F.P. B. pretinde că deținea competența emiterii deciziei contestate, în baza unei delegări de competență, invocând în acest sens, Acordul privind delegarea de competență nr.13809/06.12.2010 (f. 85-86 vol. II dosar fond). Din acest Acord rezultă că D.G.F.P. S. - Activitatea de Inspecție Fiscală a acordat delegarea de competență D.G.F.P. B. - Activitatea de Inspecție Fiscală pentru efectuarea inspecției fiscale privind pe contribuabilul V.F., referitor la perioada 2005-2009, nu și pentru activități de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Din cele reținute mai sus rezultă, așadar, că A.F.P. a Municipiului B. nu avea competența teritorială, nici legală și nici delegată, de a emite Decizia nr.46270/22.10.2012, pentru înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, această competență aparținând D.G.F.P. S. - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Încălcarea regulilor de competență a organelor fiscale cu ocazia emiterii actelor administrativ-fiscale atrage nulitatea acestor acte, concluzie ce decurge din principiul legalității, care trebuie să guverneze activitatea oricăror organe administrative inclusiv, deci, a organelor fiscale.
În consecința celor care preced, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâtă este nefondat, drept pentru care, în temeiul art.496 alin.(1) din Codul de procedură civilă, îl va respinge ca atare și va menține, ca fiind legală, sentința atacată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
| ← Nelegalitate HCL. Acţiune promovată de Prefect, în... | Conflict negativ de competenţă. Contestaţie împotriva... → |
|---|
