Acţiune posesorie. Tulburare de drept.. Jurisprudență Posesie
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 124 din data de 04.02.2013
Prin sentința civilă nr. 7065/20.09.2012 pronunțată în dos. nr. 16680/180/2011 Judecătoria Bacău a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C.P.G., N.E. în contradictoriu cu pârâta E.C. și a obligat pârâta să lase reclamanților în liniștită posesie imobilele situate la nr. 711 în sat M., comuna M., județul Bacău.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
"Familia reclamanților locuiește în imobilele situate în comuna M., sat M. din anul 1989, de când s-au mutat ca să aibă grijă de către P.R.V.
Reclamanții au invocat ca temei al posesiei lor un act de donație încheiat sub semnătură privată între P.V. și C.E. la 14.09.1989, privitor la casa și terenul conform registrului agricol. Donatorul avea o cotă indiviză din proprietatea donată, conform certificatul de moștenitor 233/11.03.1986. ulterior, printr-un proces de partaj judiciar, imobilele stăpânite de reclamanți au fost atribuite lui P.P., care le-a înstrăinat pârâtei.
Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de-a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar sau titular al altui drept real.
Instanța reține din declarațiile martorilor, dovada plății impozitelor, contractelor de utilități privitoare la imobilul casă, că reclamanții au avut posesia imobilelor în mod continuu și că s-au comportat ca adevărați proprietari, au achitat taxe și impozite referitoare la proprietate, au renovat imobilul casă. Pârâta le-a tulburat posesia prin acțiunea în evacuare pe care a pornit-o în instanță, așa cum a arătat apărătorul reclamanților. De altfel, acțiunea posesorie a fost disjunsă de o cerere privind evacuare.
Potrivit art. 916 Noul cod civil "(1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar.";
La art. 918 legiuitorul a arătat care sunt cazurile care nu constituie posesie:
"(1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față de nuda proprietate;
c) fiecare coproprietar, în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari;
d) orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia.";
Posesia este definita ca fiind deținerea unui lucru sau folosirea unui drept exercitata, una sau alta, de noi înșine sau de altul, in numele nostru.
Posesia este întotdeauna o stare de fapt, fiind stăpânirea efectiva a unui lucru. Pentru aceasta, instanța va raporta acțiunea la faptele de stăpânire ale imobilelor invocate de reclamanți, fără a face o analiză amănunțită a întinderii drepturilor de proprietate ale părților.
Pentru apărarea posesiei, legiuitorul a pus la îndemâna posesorului acțiunea posesorie, art. 949 Noul cod civil: "(1) Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
(2) Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar.";
Apreciind că scopul prezentei acțiuni nu poate fi decât înlăturarea împiedicării exercitării posesiei de către pârâtă, aspect care s-a confirmat, instanța urmează a admite acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta E.C. solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
-instanța nu a analizat în nici un fel apărările formulate de recurentă(aspect care poate fi interpretat ca o nemotivare a acțiunii) , singura referire la situația de fapt fiind că imobilul i-a fost vândut acesteia.
-reclamanții -intimați nu au calitate de posesori care să justifica calitatea procesuală activă , simpla deținere a unui imobil și refuzul abuziv de a-l părăsi nu echivalează cu posesia în sensul art.916..Reclamanții au avut tot timpul calitatea de tolerați și nu au dobândit nici un drept cu privire la imobil.
- calea evacuării aleasă de recurentă nu poate fi apreciată ca o tulburare a posesiei pentru ca acțiunea posesorie să fie admisă.
- dreptul de a promova acțiunea este prescris. Instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită și nu a precizat în mod clar cine a tulburat posesia , în ce a constat tulburarea și când a avut loc tulburarea.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Recurenta a solicitat , în susținerea recursului, proba cu acte.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare dar au solicitat prin apărător rspingerea recursului ca nefundat.
Recursul este declarat și motivat în termen și timbrat cu 565,5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Recurenta a depus în susținerea recursului sentința civilă nr. 9554/28.11.2011 pronunțată în dos. nr. 17491/180/2009 a Judecătoriei Bacău.
Analizând sentința recurată în limita motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente instanțe de recurs reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei privitoare la prescripția dreptului de a formula acțiunea acesta va fi respinsă ca neîntemeiată ,având în vedere că prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 20.11.2011 , în interiorul termenului de prescripție de 1an prevăzut de 951 NCC, calculat de la data formulării acțiunii în evacuare (09.02.2011 ),acțiune în evacuare apreciată de reclamanți ca fiind actul de tulburare al posesiei.
Și în ceea ce privește calitatea procesuală activă a intimaților- reclamanți instanța de recurs reține, contrar susținerilor recurentei, că acțiunile posesorii pot fi exercitate atât de posesorii tulburați sau deposedați cât și de detentorii precari, calitatea procesuală activă aparținând persoanei care exercită sau a exercitat efectiv elementul material (corpus), respectiv stăpânirea bunului.
Cu toate acestea ,instanța de recurs găsește întemeiate criticile recurentei privitoare la neanalizarea de către instanța de fond a apărărilor recurentei -pârâte precum și la faptul că nu poate fi apreciată ca un act de tulburare simplu fapt al promovării acțiunii în evacuare.
Astfel, în considerentele sentinței recurate nu se regășete o analiză a apărărilor pârâtei, instanța de fond limitându-se doar la analiza susținerilor reclamanților.Însă, acest aspect nu atrage incidența vreunui motiv de casare, instanța de recurs putând suplini motivarea .
Astfel , instanța de recurs apreciază că simpla promovare a acțiunii în evacuare nu poate fi apreciat ca un act de tulburare a posesiei reclamanților . Este adevărat că tulburare de drept constă într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoană afirmă o pretenție contrară însă ,pentru ca tulburarea să justifice exercitarea unei acțiuni posesorii, este necesar ca ea să împiedice exercițiul liber și efectele posesiei , aspect nedovedit în cauză de reclamanți. Mai mult, înșiși reclamanții prin apărător au învederat instanței de fond că atât acțiunea în evacuare cât și calea de atac a apelului au fost respinse.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 C.pr civ va admite recursul , va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată .
În temeiul art.274 C. pr civ va obliga intimații să plătească recurentei suma de 541 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând taxa judiciară de timbru șli timbru judiciar.din recurs.
În temeiul art. 20 alin.5 din Lg. nr.146/1997 va obliga intimații -reclamanți să achite taxa de timbru datorată pentru fond, în cuantum de 1071 lei și timbru judiciar de 5 lei.
| ← Putere de lucru judecat. Jurisprudență Procedură civilă şi... | Răspunderea pentru prejudicii din accidente a IPJ şi a... → |
|---|
