Reziliere contract. Jurisprudență Reziliere
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 84 din data de 29.01.2013
Prin sentința civilă nr.596/24.02.2012 Judecătoria Onești a respins acțiunea formulată de reclamantul L.V. împotriva pârâtului M.D.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de sechestru.
A obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele.
La data de 08.11.2010, părțile au încheiat o convenție autentificată sub nr. 9796 la B.N.P. M.S.D. - Adjud ( fila 5 dosar), potrivit căreia, pârâtul M.D. în calitate de proprietar, preda spre folosință reclamantului L.V.- în calitate de beneficiar, un număr de 406 oi, din care 7 berbeci de rasă țigaie, pe o perioadă de un an de zile începând cu data de 8.11.2010.
Se menționează în actul autentic că, ovinele au fost dobândite prin cumpărare de către pârâtul M.D., fără a poseda acte.
Potrivit convenției, reclamantul L.V. se obligă să plătească și să întrețină pe toată perioada contractului bunurile ca un bun proprietar și să le restituie la expirarea contractului în bună stare.
De asemenea, M.D. se obligă să asigure folosința bunurilor pentru toată durata prevăzută în contract, abținându-se de la orice acte de natură să stânjenească folosința.
Prin contract, părțile au convenit ca beneficiarul L.V. să dea numitului M.D., la scadența prezentului contract, drept contravaloarea folosinței, jumătate de miel la fiecare oaie care fată în perioada contractului și trei kilograme de brânză pentru fiecare oaie predată spre folosință.
Deși prin cererea de la fila 50 dosar, reclamantul solicită despăgubiri reprezentând: contravaloare fân și lucernă, porumb grăunțe, salarii ciobani, tratamente și buletine laborator, din cuprinsul contractului autentic, nu rezultă că proprietarul oilor s-ar fi obligat să asigure toate acestea, ci dimpotrivă, reclamantul-beneficiar se obliga să folosească și să întrețină animalele ca un bun proprietar.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că pârâtul nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale.
Potrivit art. 1173 cod civil ( textul de lege în vigoare conform art. 230 din Legea 71/ 2011), actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată";.
Față de cele expuse constatând că termenul pentru care convenția a fost încheiată a expirat la 08.11.2011, iar pârâtul și-a respectat obligația asumată în sensul că a predat reclamantului ovinele pe care le-a cumpărat în prezența reclamantului - așa cum declară martorii - se va respinge ca neîntemeiată acțiunea conform art. 1169 Cod civil.
Totodată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, față de culpa sa procesuală.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul L.V. pentru următoarele considerente:
- martorul S.I. a perceput faptele relatate direct sau indirect, nu din auzite astfel cum rezultă din mărturia depusă de martora pârâtului iar în privința acestui martor hotărârea nu este motivată deoarece declarația acestuia nu a fost admisă dar nici respinsă.
- părțile pot conveni asupra administrării altor probe peste înscrisuri, așa cum este și cazul dedus judecății, respectiv a probei cu martori prin care s-a dorit o completare peste înscrisul existent, în sensul de a se dovedi obiceiul de oierit și anume acela că proprietarul oilor este cel care trebuie să le întrețină pe timp de iarnă.
- fiind vorba de un înscris sub semnătură privată, acesta pierde caracterul de probă preconstituită iar proba cu martori este întotdeauna admisibilă deoarece este vorba de o obligație comercială.
- prohibiția prevăzută de art. 1191 Cod civil nu este aplicabilă faptelor materiale care întotdeauna pot fi dovedite cu martori și astfel se poate dovedi faptul de constituire a unui drept: obiceiul de oierit este acela ca proprietarul oilor să le întrețină pe timp de iarnă.
- instanța nu a motivat încheierea prin care a respins proba cu martori și expertiză.
- a fost ignorată necesitatea administrării probei cu expertiza în domeniu, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice deoarece numai o expertiză putea să redea cu precizie, raportat la certificatele medicale necrologice și la buletinele de analiză care a fost vârsta oilor aduse de intimatul pârât și care oi din cele primite în grijă puteau fi de prăsilă, având în vedere vârsta, producția de lapte pe cap de oaie.
Prin încheierea din 19.11.2012 instanța a calificat calea de atac drept recurs, având în vedere dispozițiile art.2821 alin. 1 Cod procedură civilă și faptul
că prin actul de sesizare a instanței, s-a formulat ca principal capăt de cerere rezilierea unei convenții având ca obiect cedarea folosinței apreciată potrivit părții la valoarea de 20.000 lei.
Intimatul pârât M.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că raportat strict la clauzele contractuale, el și-a îndeplinit clauzele asumate, ceea ce recurentul nu a făcut, că actul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune are efecte potrivit art. 1176 Cod civil între cei care l-au încheiat, că obiectul convenției nu este de natură comercială.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Criticile întemeiate pe considerente privind natura comercială a obligațiilor izvorâte din actul încheiat de părți sunt nefondate deoarece în accepțiunea Codului comercial român, au caracter civil toate operațiunile care au drept scop creșterea animalelor de către agricultori, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 5 Cod comercial. Pe cale de consecință urmează a respinge susținerile recurentului reclamant și în ceea ce privește regimul administrării probei testimoniale în materie comercială, care în speță nu este aplicabil.
Pentru a respecta dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă motivarea hotărârii trebuie să se refere la probele administrate și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți.
Chiar dacă declarația martorului S.I., audiat la solicitarea reclamantului, nu a fost analizată detaliat și distinct, în speță au fost respectate exigențele impuse de dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă deoarece soluția de respingere din dispozitiv este consecința examinării efective a declarațiilor celor doi martori audiați la solicitarea părților prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța reținând în considerente că din declarațiile martorilor audiați în cauză, adică inclusiv din declarația martorului reclamantului, nu a rezultat că pârâtul nu și-ar fi respectat obligația contractuală în condițiile în care stabilise că potrivit convenției pârâtul nu s-a obligat să asigure furaje, tratamente și buletine laborator.
La termenul din 25.11.2011 reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiza zootehnică și a reiterat această cerere la termenul din 24.02.2012. Contrar susținerilor recurentului reclamant, din încheierile de ședință de la cele două termene rezultă că soluția de respingere a acestei probe a fost motivată, fiind întemeiată pe considerente privind obiectul acțiunii și probele administrate în cauză.
În urma examinării actelor dosarului nu a rezultat că la judecata în primă instanță reclamantul ar fi solicitat administrarea probei cu martori în condițiile precizate în declarația de recurs cu privire la admisibilitatea acestei probe în cazul faptelor materiale și nu a fost identificată existența unei cereri formulată de reclamant, având ca obiect proba cu martori și care să fi fost respinsă, astfel cum se arată în cererea de recurs.
Potrivit recurentului reclamant proba cu martori viza o completare peste înscrisul existent, în sensul de a se dovedi obiceiul de oierit și anume acela că proprietarul oilor este cel care trebuie să le întrețină pe timp de iarnă. Încheierea de la termenul din 25.11.2011, când această probă a fost admisă după ce a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii, nu confirmă susținerile recurentului privind administrarea probei testimoniale conform acordului părților, prin derogare de la restricțiile statornicite prin dispozițiile art. 1191 Cod civil. În acest sens urmează a avea în vedere că atât reclamantul cât și pârâtul au precizat teza probatorie ca fiind culpa contractuală, în condițiile în care în mod constant pârâtul a susținut că a respectat clauzele înțelegerii deoarece a asigurat folosința ovinelor, reclamantul fiind cel care potrivit convenției avea obligația să se comporte față de ele ca un bun proprietar, respectiv să le asigure hrana și să efectueze tratamentele necesare.
În speță sunt aplicabile dispozițiile legale privind forța probantă a înscrisului sub semnătură privată deoarece convenția părților nu a făcut obiectul procedurii de autentificare ci s-a concretizat într-un înscris sub semnătură privată, care a primit dată certă conform încheierii nr. 9796/08.11.2010 a BNP M.S.D., pentru opozabilitate față de terți sub acest aspect. Fiind recunoscut de părți, din punct de vedere al puterii doveditoare între acestea înscrisul este asimilat unui înscris autentic conform dispozițiilor art. 1176 Cod civil, ceea ce înseamnă că are efecte depline între părți cu privire la drepturile și obligațiile pe care le constată.
Având în vedere că în cuprinsul convenției încheiată de părți nu există o clauză privind obligația pârâtului de a asigura reclamantului hrana animalelor pentru perioada de iarnă, este justă concluzia primei instanțe în sensul că prin raportare la acest motiv nu există temei pentru rezilierea convenției.
În privința neîndeplinirii de către pârât a obligației de a preda oi bune pentru folosință, argumentele invocate în cererea de chemare în judecată se referă la vicii ascunse și prin urmare nu se circumscriu obiectului prezentului litigiu, care privește sancțiunea neexecutării culpabile.
Față de cele reținute, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
| ← Răspunderea pentru prejudicii din accidente a IPJ şi a... | Potrivit disp. art.1 coroborat cu art. 2 şi 3 din OUG 158/2005... → |
|---|
