Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Recunoaşterea mamei. Administrarea altor probe de către instanţa de judecată în baza rolului activ, pentru aflarea adevărului
| Comentarii |
|
Paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei nu poate fi înlăturată doar pe baza recunoaşterii mamei, potrivit căreia reclamantul nu este tatăl copilului. în baza rolului activ, instanţa de judecată trebuie să administreze şi alte probe, pentru aflarea adevărului.
Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 867 din 8 mai 1986
La 7 noiembrie 1985, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâta S.L., pentru ca prin hotărârea ce se va da să se stabilească faptul că nu este tatăl minorilor S.D., născut la 21 august 1979, S.O., născut la 11 august 1981, S.V., născut la 25 decembrie 1983, şi S.G., născut[ la 16 septembrie 1985.
In cuprinsul acţiunii se arată că părţile s-au căsătorit în anul 1973, iar în anul 1975 s-au despărţit în fapt, dată de la care între cei doi nu au mai existat nici un fel de relaţii, astfel că cei patru minori, deşi născuţi în timpul căsătoriei, au ca tată un alt bărbat, respectiv concubinul pârâtei, şi nu pe reclamant care este soţul acesteia.
In motivarea acţiunii se mai arată că reclamantul a luat cunoştinţă de naşterea copiilor cu ocazia chemării în judecată, într-o acţiune formulată de pârâtă, pentru a fi obligat la plata unei pensii de întreţinere.
Judecătoria Olteniţa, prin sentinţa civilă nr. 2059 din 2 decembrie 1985, rămasă definitivă, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a constatat că reclamantul nu este tatăl celor patru copii minori, excluzându-1 astfel de la paternitatea acestora.
In contra acestei hotărâri a declarat recurs extraordinar procurorul general, susţinând, în esenţă, că, lipsită de rol activ, instanţa nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea adevăratelor raporturi dintre părţi.
Critica formulată prin recursul extraordinar este întemeiată, aşa cum se cere a arăta în continuare.
Potrivit art. 53 alin. (1) C. fam., copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 54 şi art. 55 din acelaşi cod, paternitatea poate fi tăgăduită, în termen de şase luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului, dacă este cu neputinţă ca el sa fie tatăl acestuia.
Din aceste dispoziţii legale reiese că prin admiterea unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii se modifică statutul civil al unei persoane, respectiv al unui copil născut în timpul căsătoriei. De aceea, probele în baza cărora se admite o astfel de acţiune trebuie să ducă fără echivoc la concluzia certă că, într-adevăr, a fost cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
In speţă, instanţa şi-a fundamentat soluţia numai pe recunoaşterea mamei - pârâta din cauză -, care a arătat că reclamantul nu este tatăl celor patru copii minori.
Fată de cele arătate, trebuia ca instanta, în baza rolului activ conferit de dispoziţiile art. 129 şi art. 130 C. proc. civ., să ccară reclamantului să propună şi alte probe pentru a fi administrate. Neprocedând în acest mod şi soluţionând pricina numai pe baza recunoaşterii pârâtei, instanţa a pronunţat o hotărâre vădit netemeinică şi cu încălcarea esenţială a legii, a cărei desfiinţare se impune.
în consecinţă, recursul extraordinar a fost admis, a fost casată hotărârea atacată şi s-a trimis cauza aceleiaşi judecătorii, spre a proceda la o nouă judecată.
| ← Copil conceput în timpul căsătoriei, dar născut după... | Despărţirea în fapt a soţilor în perioada de concepţie a... → |
|---|
