Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Cerere de interventie. Inadmisibilitate

Comentarii

0

Acţiunea în tăgăduirea paternităţii având un caracter personal, numai soţul mamei poate promova acţiunea dacă apreciază că nu este tatăl copilului conceput sau născut de soţia sa în timpul căsătoriei. Creditorii personali sau moştenitorii tatălui nu pot introduce acţiunea, aceştia din urmă pot însă continua acţiunea pornită de tată, atunci când urmăresc efecte patrimoniale. De asemenea, cererea de intervenţie formulată de o altă persoană este inadmisibilă.

Trib. Bucureşti, Secţia civilă, decizia nr. 1703/1968, în Dreptul familiei. Practică judiciară adnotată, p. 393-394

Prezumţia legală de paternitate, instituită prin art. 53 C. fam., nu poate fi răsturnată prin administrarea dovezii contrare în condiţiile art. 54 din acelaşi cod, decât de soţul mamei, pe calca acţiunii în tăgăduirea paternităţii.

Caracterul personal al dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii face incompatibilă exercitarea acestui drept de către oricare altă persoană, cu singura excepţie a moştenitorilor soţului, care însă nu pot decât continua acţiunea pornită de acesta în timpul vieţii.

Pe de altă parte, numai prin efectul hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, prin care s-a admis acţiunea în tăgăduirea paternităţii, copilul pierde calitatea de copil din căsătorie, devenind copil din afara căsătoriei, şi nu mai operează astfel prezumţia din art. 53 C. fam.

In consecinţă, o terţă persoană nu are calitatea de a interveni în procesul de tăgăduire a paternităţii, invocând că el ar putea fi indicat ulterior ca tată al copilului.

Notă: Pentru părerea contrară, a se vedea Judecătoria Braşov, sentinţa civila nr. 6584 din 1 septembrie 1987, în R.R.D. nr. 12/1988, p. 65-69, prin care s-a decis că este admisibilă intervenţia voluntară în acţiunea în tăgăduirea paternităţii, dacă terţul a avut relaţii extracon-jugale cu mama copilului.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, a decis că art. 54 alin. (2) C. fam. este neconstituţional în măsura în care nu recunoaşte decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgada paternităţii.

← Acţiune în contestarea filiaţiei din căsătorie. Termen de...		Copil conceput în timpul căsătoriei, dar născut după... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Imposibilitatea soţului de a întreţine relaţii intime în perioada de concepţie. Admisibilitatea acţiunii în tăgăduirea paternităţii Despărţirea în fapt a soţilor în perioada de concepţie a copilului. Imposibilitatea morală a soţilor de a procrea Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Recunoaşterea mamei. Administrarea altor probe de către instanţa de judecată în baza rolului activ, pentru aflarea adevărului Copil conceput în timpul căsătoriei, dar născut după încetarea căsătoriei prin decesul soţului mamei. Neexercitarea de către soţ a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. Stabilirea paternităţii faţă de un alt bărbat Acţiune în contestarea filiaţiei din căsătorie. Termen de prescripţie Stabilirea paternităţii. Mijloace de probă. Refuzul pârâtei de a supune minorul la expertize medico-legale în vederea stabilirea paternităţii. Consecinţe Copil născut în timpul căsătoriei. Inadmisibilitatea acţiunii în contestarea recunoaşterii. Probă extrajudiciară. Hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului nemijlocirii Probe. Coroborarea mărturisirii mamei cu depoziţiile martorilor