Copil conceput în timpul căsătoriei, dar născut după încetarea căsătoriei prin decesul soţului mamei. Neexercitarea de către soţ a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. Stabilirea paternităţii faţă de un alt bărbat
| Comentarii |
|
Potrivit art. 53 alin. (2) C. fam., copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie. Cu toate că soţul mamei a decedat fără să tăgăduiască paternitatea, deşi cunoştea sarcina soţiei sale şi, bolnav fiind, era imposibil ca el să fie tatăl copilului, instanţa poate înlătura prezumţia de paternitate, dacă din probele administrate în cauză reiese că un alt bărbat este tatăl copilului.
în speţă, s-a făcut dovada că mama a întreţinut relaţii intime cu un alt bărbat în perioada de concepţie şi, prin urmare, instanţa a înlăturat prezumţia legală de paternitate a fostului sot al mamei.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei, sentinţa civilă nr. 1204 din 18 septembrie 1974, în Lege 4
Reclamanta P.A. a chemat în judecată, în numele minorului P.M.-M., pe pârâtul S.M., pentru a se stabili că acesta este tatăl minorului cu numele de mai sus, şi, ca urmare, să încuviinţeze ca, în viitor, minorul să poarte numele pârâtului şi ca acesta să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere.
In motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că, fiind văduvă începând din primăvara anului 1972, a întreţinut relaţii intime cu pârâtul, iar ca urmare s-a născut minorul P.M.-M.
Pârâtul a cerut respingerea acţiunii reclamantei pentru următoarele două considerente: nu a întreţinut relaţii intime cu reclamanta; perioada de concepţie a minorului a început la data de 19 martie 1972, iar soţul reclamantei a decedat abia la data de 16 aprilie 1972 şi deci există prezumţia legală că tatăl minorului este fostul soţ al reclamantei.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă, în fapt, următoarele:
Soţul reclamantei a decedat la data de 16 aprilie 1972. După cum declară martorii audiaţi în cauză, părţile au întreţinut relaţii intime
atât în perioada cât soţul reclamantei era bolnav, cât şi după decesul acestuia. Astfel, pârâtul a fost văzut, în perioada legală a concepţiei, ieşind dimineaţa din casa reclamantei, ba mai mult, după ce a decedat soţul reclamantei, pârâtul a fost văzut în repetate rânduri culcat în pat în locuinţa reclamantei. Pârâtul a frecventat domiciliul reclamantei chiar şi după ce l-a acţionat în judecată.
Toate aceste împrejurări, coroborate cu rezultatul expertizei mcdico-legalc întocmite de Institutul de medicină legală „Prof. dr. Mina Minovici”, care conchide că paternitatea pârâtului este foarte probabilă, dovedesc fără putere de tăgadă că pârâtul este tatăl minorului P.M.-M.
Este adevărat că perioada de concepţie a minorului începe la data de 19 martie 1972, iar soţul reclamantei a decedat la 16 aprilie 1972, dar expertiza medicală mai sus amintită, stabilind posibilitatea paternităţii pârâtului, stabileşte, totodată, pe baza carnetului de donator de sânge al fostului soţ al reclamantei, că paternitatea acestuia este exclusă.
Astfel fiind, instanţa urmează a stabili că, în speţă, nu operează prezumţia legală de paternitate a fostului soţ al reclamantei şi că tatăl minorului este pârâtul.
în consecinţă, s-a admis acţiunea, s-a constatat că fostul soţ al reclamantei nu este tatăl minorului şi că tatăl acestuia este pârâtul. S-a încuviinţat ca minorul, în viitor, să poarte numele acestuia şi a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere.
Notă: Curtea Constituţională, prin decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, a decis că art. 54 alin. (2) C. fam. este neconstituţional în măsura în care nu recunoaşte decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgada paternităţii.
| ← Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Cerere de interventie.... | Acţiune în tăgăduirea paternităţii. Recunoaşterea mamei.... → |
|---|
